Abația cisterciană din Cârța - bastion al credinței și învățăturii

TIPĂREȘTE

Pe drumul prăfuit ce străbate Terra ultra silvam micul grup de călugări cu rase albe și scapulare negre s-a oprit, înainte de căderea serii, chiar pe locul donat de către regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), pentru mântuirea sufletului său, prin intermediul lui Benedict, pe când acesta era voievod al Transilvaniei (pro remedio animae nostre per fidelem ac dilectum nostrum Benedictum tunc temporis vaivodam assignari facientes), la poalele munților Făgăraș, lângă apele Oltului, Arpașului și Cârțișoarei. Au înălțat rugăciuni de mulțumire, apoi s-au apucat de treabă - au ridicat mai întâi o biserică din lemn, apoi - când comunitatea s-a mai mărit și li s-au alăturat și sătenii așezărilor apropiate, au ridicat o așezare de cult din piatră cum nu se mai văzuse alta pe acele locuri.

Cu multă trudă, post și rugăciune, au răzbit și au ridicat nu doar această mânăstire, ci multe alte isprăvi și învățătură au pogorât ei pe aceste meleaguri, ei mergând în fiecare an în Francia, la Cistercium, unde le era biserica mamă, spre a deprinde ultimele noutăți.

Dar, deși au rezistat invaziei tătarilor și turcilor, distrugerile provocate de atacurile repetate, dar și delăsarea de la cele sfinte și rigoarea legământului Sfântului Benedict au dus cu timpul până la a-l determina pe Matei Corvinul să dea un ordin prin care Mânăstirea a fost oficial închisă, iar posesiunile date altor biserici catolice.

...

Și iată-ne și pe noi, doi călători pe drumul ce leagă Brașovul de Sibiu, atrași de vechile legende, ajungând într-o bună zi de sfârșit de iarnă, dar cu vreme de primăvară, la poarta monumentului.

Am oprit „trăsura” la poartă, apoi am mers spre casa parohială (se spune că ar fi cea mai veche casă locuită din Ardeal), să cerem cheia vechii biserici spre a o vizita. Părintele nu era însă înăuntru, ci afară, împreună cu ceva oameni care-l ajutau la curățirea curții de resturile tufelor de arbuști ornamentali ce decorau până nu demult curtea. Cum iernile grele și verile cam secetoase nu le-au prea priit, a trebuit să renunțe la ei și să regândească întregul ansamblu peisagistic - cred că va fi chiar mai frumos, dacă e să-i dau crezare poveștii prin care mi-a spus ce urmează să facă aici. Dar nu vă spun mai mult, vă las și pe voi să mergeți acolo să descoperiți ceva nou.

Am primit cheia contra taxei de vizitare (5 lei de căciulă), câteva instrucțiuni (cea mai importantă: „Atenție la cap, când urcați în turnul clopotniței!”) și ne-am văzut fiecare de treburi - noi să căscăm gura, Domnia sa la dereticat ograda.

Ce să mai spun? povești v-au mai scris și cei ce au fost deja aici, date tehnice, istorice și religioase găsiți pe următoarele saituri: Wikipedia, aici, aici, aici dar și aici. (e destul de interesant și de urmărit cum informația e în general preluată/transcrisă de colo-colo) :))

Las așadar pozele să vorbească în locul meu.

Pe curând,

===

Webmaster, rog ceva de Bach - cred că ar fi potrivit acestui loc deosebit. Mulțam,

---

VIZUALIZĂRI: 1758 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI