Aristotel a stabilit că” omul este ființă socială” , ideea a fost întărită și de Hagi, care are un stâng mai bun decât al grecului, cel de a stipulat, doct, că” Omul este ființă umană” și, ca atare, individul, spui, are și el dorințe, nu joacă numai” lungă și pe-a doua” . Acuma, nah, dacă așa s-a dat ordin asta facem, devenim sociali și sociabili. Adică, cum ar veni, trebuie să interacționăm, că trebuie să trăim în cetate, să ne simțim parte a [...] — citește

La Hanul lui Ureche am fost într-o după-amiază urâtă de noiembrie. Ne lăsam la vale spre București, pe DN2, E85 și ne-am oprit pe marginea drumului, în Urechești, ca să mâncăm. Din loc în loc tot treceam pe lângă tot felul de locuri unde ne puteam omeni și ne-am oprit fix aici. Locul e frumos, nu zic, îngrijit, amenajat, cu mesele aranjate cu șervete și pahare, baterii de vin de vânzare să le iei pe drum și tot felul de alte produse. Locul e o hală mare, din lemn, [...] — citește

Scurtă, dar foarte scurtă, istorie: Puține lucruri depășesc ca intensitate, de-a lungul istoriei, prietenia româno-turcă. Poate doar prietenia româno-rusă sau, ce zic eu, sigur cea dintre români și maghiari. Cam de pe vremea lui Mircea cel Bătrân și până pe la 1877, relațiile dintre cele două popoare au fost extrem de călduroase: când turcii ne treceau granițele simțeam că ne ia cu călduri iar noi, primitori, dădeam foc la grâne și otrăveam fântânile, devenise [...] — citește

Luca despre care scriu e relativ nou venit în Focșani, adică, nah, are vreun an. E înalt, e ochios și-i place să ia ochii, se afișează chiar la intrarea-n Focșani, cum vii pe DN 2, dinspre Mărășești. Dar, până s-ajungi la Focșani, pe marginea europeanului e un mare banner care te anunță că el e acolo și te-așteaptă! Pe urmă am aflat că nu e statornic, azi i-aici, mâine-n Bacău, sau, mai corect spus, ăsta a descifrat principiul ubicuității, poate fi, în același [...] — citește

DN 23 (sectorul Focșani – Nănești) aparține deseori traseelor noastre turistice și nu puteam să nu remarcăm adesea, cu vreo 20 km înainte de Focșani, în inima pădurii, Popasul Dumbrăvița – pensiune și restaurant. Ba, țin minte că la un moment dat am și oprit, am dat un mic ocol, nu mai știu de ce n-am rămas să aprofundăm... Era vară și cald, locul gătit în mii de flori, am remarcat un mic iaz și un pârâiaș, aș putea să jur că am făcut și câteva poze, dar [...] — citește