„Nu trebuie să îți fie frică de nimic în viață. Trebuie numai să înțelegi.” – Marie Curie biserica părăsită - ciudată denumire, dar nu suficient încât să mă mâne într-acolo. așa azi, așa maine, deși trecând prin zonă, am ajuns de-abia acum să o văd întâia oară. ca atâtea alte biserici din sătuce, neschimbate de vremuri, în vârful unui deal, în miez de cimitir. dispunerea scărilor mi-a plăcut din prima, le-am urmat în pas săltat. sprinteneala [...] — citește

Cetatea Colț, ctitorită de cneazul Cândea, undeva, pe la începutul sec. XIV, am descoperit-o în raita dată în ceea ce credeam că ar putea fi ultima întâlnire cu zăpada pentru anul în curs, înainte de a-și intra, în totalitate, primăvara în drepturi. Nu era în plan, dar, pe drumul de revenire de la pârtia Râușor, pe DJ 686, intrarea pe valea Râușor, (comuna Suseni, jud. Hunedoara) am văzut-o cocoțată într-un vârf de munte, pe un colț de stâncă. Brusc, mi-au [...] — citește

Când eram mai tânăr am petrecut o minivacanță mai sus de Lacul Zetea, iar acea perioadă mi-a rămas întipărită în amintire pentru frumusețea plaiurilor montane în luna august. De atunci îmi repet mereu că cel mai frumos la munte e în cea de-a opta lună a anului. Deși am fost și în cea de-a zecea și la fel de mult mi-a plăcut. Fidel promisiunii făcute cu 100 de zile în urmă, ne îndreptăm din nou spre Țara Hațegului, zonă pe care am redescoperit-o în acest an și [...] — citește

Iată că mai am restanțe despre plimbările de anul trecut, așa că vă invit astăzi la o scurtă plimbare prin Țara Hațegului. Am ajuns acolo pornind de la Deva, în primăvara anului trecut, atunci când am vizitat și castelul de la Hunedoara (da, urmează și asta), am hotărât ad-hoc să mergem mai departe. N-aveam nici un plan, așa că pur și simplu am purces la drum. Hațeg, ca și localitate, mi s-a părut foarte drăguț, cu străzi largi și foarte aerisit. Este drept că [...] — citește

Pensiunea Dacica a reprezentat baza de plecare în drumețiile din partea a doua a sejurului hunedorean. Plecasem chitit de acasă pentru a ajunge în Fundătura Ponorului, un loc descoperit în perioada pregătirii vacanței și despre care citisem că mai este denumit” Mâna lui Dumnezeu” și se află în primele locuri ale clasamentelor celor care vizitaseră locații frumoase din România. Auzind cei de la pensiune despre visul meu, m-au catalogat cam cutezător, având în [...] — citește