Hai hui prin Guadalest - El Castell de Guadalest

TIPĂREȘTE

Vizitarea celebrului sat Guadalest ar fi trebuit să fie pentru mine una din cele mai atractive excursii dintre cele făcute cu plecare din Benidorm în vacanţa de anul trecut de la început de septembrie, o excursie frumoasă în care aveam ocazia să descopăr această bijuterie ascunsă din provincia Alicante, un sat extrem de pitoresc, cu case albe şi străduţe înguste în care timpul pare că s-a oprit în loc.

Satul Guadalest se află la o altitudine de 586 metri deasupra nivelului mării în valea creată între Munţii Aitana, Serrella şi Xorta, unde râul Guadalest oferă peisaje spectaculoase. Satul ocupă o suprafaţă de 16 kilometri pătraţi şi trăieşte exclusiv din turism.

Castelul din Guadalest domină întreaga vale a râului cu acelaşi nume, frumos cocoţat pe o stâncă într-un vârf de munte.

În anul 1974 Guadalest a fost declarat „patrimoniu de valoare istorică şi artistică” .

De-a lungul râului Guadalest găsim o salbă de sate pitoreşti precum Benifato, Benimantell, Abdet, Confrides şi Guadalest, cel din urmă fiind cel mai cunoscut şi cel mai vizitat.

Guadalest ne dezvăluie o istorie de peste o mie trei sute de ani, începând din perioada dominaţiei musulmane. În prezent, satul nu numără mai mult de 200 de locuitori, cei mai mulţi din aceştia fiind implicaţi în domeniul turismului. Cu toate acestea, micul sat reuşeşte să atragă anual un număr impresionant de peste două milioane de vizitatori, fiind al doilea cel mai vizitat „loc” din Spania după Muzeul Prado din Madrid.

Lista obiectivelor de vizitat în Guadalest este extrem de bogată şi voi aminti aici Castelul San Jose, Castelul Alcozaiba, Biserica Nuestra Senora de la Asuncion sau oricare din cele nouă mici muzee. Totodată, turiştii sunt atraşi şi de multele magazine de suveniruri, de cele cu produse artizanale şi tradiţionale, dar şi de baruri, cafenele şi restaurante.

Guadalest se află la o distanţă de 30 kilometri de Benidorm în direcţia nord-vest spre interior. Se merge pe CV-70 şi apoi pe CV-755 în direcţia La Nucia, iar după satul Polop se urmează indicatoarele spre Guadalest. Drumul este deosebit de frumos, cu multe serpentine, şerpuind printre păduri de pini şi livezi de migdali şi portocali. Probabil cel mai potrivit moment este la începutul primăverii când migdalii şi portocalii înfloresc, totul în jur este alb şi roz, iar parfumul florilor este îmbătător.

Se poate ajunge aici cu autocarul prin excursii organizate de agenţiile de turism, cu taxiul, cu maşină închiriată sau cu autobuzul nr. 16. De această dată, orarul autobuzului era unul convenabil, chiar dacă era tot o singură cursă pe zi şi doar de luni până vineri, cu plecare din Benidorm la ora 09.45 şi sosire în Guadalest la ora 11.25 şi întoarcerea cu plecare din Guadalest la ora 13.30 şi sosire în Benidorm la ora 14.30, la un preţ de 7.50 euro dus-întors de persoană. Apreciez că două ore este un timp suficient pentru a vizita principalele obiective din pitorescul sat, desigur fără aprofundarea fiecărui muzeu în parte.

Noi am ajuns la Guadalest în cadrul unei excursii organizate de către ghizii agenţiei româneşti, însă, dacă voi reveni pe Costa Blanca şi sigur o voi face, voi alege varianta mult mai comodă a închirierii unei maşini pentru mai multă libertate de mişcare şi pentru a putea vizita cele dorite în ritmul meu.

Maurii ajunşi aici în inima munţilor au botezat locul Guadalest şi au construit pe cea mai înaltă stâncă o cetate fortificată, Alcozaiba, aproape imposibil de cucerit datorită poziţiei sale privilegiate. Din vechea cetate maură s-a mai păstrat doar un singur turn, integral restaurat.

Cetatea fortificată Alcozaiba a fost construită de către mauri. Satul s-a dezvoltat în jurul cetăţii fortificate, cu o poziţie strategică de invidiat, datând din perioada în care Spania a fost ocupată de către mauri.

Cutremurele din anii 1644 şi 1748 au afectat grav cetatea şi locuinţele din aceasta şi din jurul acesteia, iar în anul 1708 în timpul războiului de succesiune spaniolă, explozia, din motive rămase necunoscute, a unor butoaie cu praf de puşcă a distrus întreaga aripă de vest a castelului.

Iniţial, populaţia satului locuia în interiorul cetăţii, fiind astfel protejată de zidurile fortificate ale acesteia, dar pe măsura creşterii numărului de locuitori, satul s-a dezvoltat în exterior în jurul cetăţii. Singura cale de acces în castel o reprezintă un tunel cu lungimea de 15 metri săpat în stânca muntelui, intrarea în tunel făcându-se prin poarta San Jose (portal de San Jose), veche de sute de ani.

La ieşirea din tunel se află Casa Orduna, apoi biserica parohială, construită în secolul al XVIII-lea pe locul unui vechi templu, şi puţinele rămăşiţe ale cetăţii fortificate maure Alcozaiba. În secolul al XIII-lea un nobil spaniol a construit în Guadalest un al doilea castel, castelul San Jose, reconfigurat în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Din castelul San Jose s-a păstrat destul de puţin.

Biserica Nuestra Senora de la Asuncion este o clădire în stil baroc şi a fost construită între anii 1740 şi 1753 de către Jose Sierra pe locul în care se afla un vechi templu datând din secolul al XIII-lea. Biserica a fost arsă şi jefuită în timpul războiului civil spaniol, fiind ulterior reconstruită şi modificată în anul 1962, iar între anii 1995-1996 a fost renovată şi s-au făcut restaurări ale decoraţiunilor din interiorul acesteia în scopul conservării clădirii.

Primăria din Guadalest se află într-o clădire veche care adăpostea la parter închisoarea medievală şi rezervorul de apă. Închisoarea din secolul al XII-lea este deschisă vizitatorilor chiar dacă nu mai este în prezent funcţională.

Din curtea castelului poate fi admirată, panoramic, întreaga vale, grădina botanică cu arbori şi arbuşti, pantele terasate pe care sunt livezile de portocali şi migdali, însă barajul şi lacul de acumulare Guadalest atrag toate privirile şi încântă vizitatorul cu apa de o culoare turquaz incredibilă.

Barajul construit peste râul Guadalest între anii 1953 şi 1964 are o înălţime de 73 metri şi o lungime de 270 metri, iar lacul de acumulare format furnizează apă pentru mai multe oraşe şi sate din zonă, inclusiv pentru Benidorm şi asigură apa necesară pentru irigaţii. Apa din lacul de acumulare are o culoare verde smarald absolut uimitoare, culoare care se pare că s-ar datora particulelor minuscule de pământ aflate în suspensie în apă.

Există zone pentru scăldat, deşi înotul în apele adânci ale lacului de acumulare poate fi periculos pentru înotătorii mai puţin experimentaţi, însă o baie în apele cristaline ale lacului poate fi soluţia perfectă de răcorire în zilele călduroase din mijlocul verii. Lacul se spune că ar fi bogat în peşti de toate mărimile, ceea ce îl face tentant pentru amatorii de pescuit. Pescuitul este posibil, dar doar în baza unui permis special care poate fi cumpărat cu uşurinţă de la un magazin de articole de pescuit aflat în apropiere. Pentru mine mai relaxantă ar fi fost o plimbare pe lac cu barca solară, 100% ecologică, după ce am aflat că se organizează şi asemenea activităţi contra unei sume rezonabile, dar nici vremea şi nici timpul avut la dispoziţie nu mi-ar fi permis o asemenea experienţă. Persoanele mai active ar putea fi interesate de o plimbare agale de vreo 10 kilometri în jurul lacului. Cei care vor să ajungă la lac, cel mai uşor o pot face cu maşina, cu acces pe un drum secundar din Abdet. Se poate ajunge şi coborând de la Castel, însă drumeţia se poate dovedi dificilă pentru cei neexperimentaţi şi/sau neechipaţi corespunzător.

Cea mai bună vedere asupra lacului de acumulare se obţine de sus de la Castelul Guadalest. Noi am făcut o sumedenie de poze, care de care mai frumoasă.

Guadalest a avut mai mulţi proprietari. În 1335 Castelul a devenit parte a Coroanei Regale care l-a vândut prinţului Pedro de Aragon Mai târziu castelul a revenit fiului acestuia, primul duce de Gandia, iar după moartea ultimului duce de Gandia acesta a intrat în posesia familiei Cardona. Membrii familiei Cardona au devenit amirali de Aragon, iar în anul 1543 Carlos I i-a conferit titlul de marchiz de Guadalest lui Sancho de Cardona şi succesorilor acestuia. Marchizatul cuprindea mai multe sate din întreaga regiune. Ultimul descendent al familiei Cardona marchizul de Guadalest a murit în anul 1699 fără a avea moştenitori. În final titlul de marchiz de Guadalest a ajuns să fie deţinut de marchizul de Ariza, iar ulterior titlul a revenit membrilor familiei nobiliare Orduna şi Garcia. În prezent, mai există încă un „proprietar onorific” al Castelului Guadalest, marchizul Roberto Luis Sanchez de Ocana şi Chamorro, care a moştenit titlul în 2011 după moartea tatălui său fiind al şaptelea descendent al familiei deţinătoare a titlului de marchiz de Guadalest. Castelul a fost cumpărat în anul 1993 de către primăria din Guadalest.

Intrarea şi vizitarea fortificaţiilor este gratuită, doar pentru intrarea la muzeele din localitate se plătesc sume mici de 3-4 euro. Noi le-am găsit pe toate închise şi aşa am făcut economie :D.

Guadalest este renumit în principal pentru cele două castele: Alcozaiba şi San Jose. La fel cum comentam la vizitarea Castelului Santa Barbara din Alicante, spaniolii obişnuiesc să numească pompos drept „castel” ceea ce pentru noi înseamnă mai degrabă „cetate fortificată” , situaţia fiind similară şi aici la Guadalest.

Clopotniţa albă a turnului Alcala, parcă agăţată pe stâncă, reprezintă una din imaginile emblematice ale Guadalest, fiind folosită pentru promovarea turistică a Costei Blanca.

Micul sat Guadalest îşi surprinde vizitatorii cu mai multe muzee cu o tematică variată.

Casa Orduna – muzeul oraşului se află pe Calle Iglesia nr. 2 şi este deschis zilnic. A fost reconstruită în 1644 după ce casa originală s-a prăbuşit în urma marelui cutremur care a distrus o parte importantă a castelului şi a locuinţelor din sat. A aparţinut familiei nobiliare Orduna, de origine bască, venită la Guadalest ca prietenă a familiei Cardona, servind ca paznici ai castelului şi administratori ai moşiilor acesteia. În timpul războiului de succesiune spaniol, Casa Orduna a fost arsă şi jefuită. Decoraţiunile actuale datează de la jumătatea secolului al XIX-lea. În anul 1994 casa a fost cumpărată de către primărie, restaurată şi transformată în muzeu. Tot mobilierul din casă a fost donat de către Joaquin Maria de Orduna. Pot fi vizitate sufrageria, dormitoarele, bucătăria, cămara, biblioteca, pivniţa, existând şi o sală destinată expoziţiilor temporare de pictură şi sculptură. Din casă se face accesul spre zidurile castelului. Biblioteca impresionează printr-un număr de 1265 de volume, din care 589 datează din perioada 1500-1800.

Muzeul caselor de păpuşi se află pe Calle Virgen nr. 2 şi este deschis în fiecare zi.

În muzeu sunt expuse mai multe case de păpuşi foarte bine realizate şi decorate, cu detalii complexe, adevărate replici ale unor case autentice, însă piesa sa de rezistenţă o reprezintă un Betleem realizat la scară, opera lui Antonio Marco, scena Nativităţii cântărind 12 tone şi necesitând 20 de ani pentru finalizare, la construcţie fiind folosite materiale precum piatră, cărămidă, ţiglă, lemn, fier şi plante naturale.

Muzeul Istoric Medieval sau Muzeul Instrumentelor de tortură se află pe Calle Honda nr. 2, în centrul vechi al Guadalest. Este deschis în fiecare zi între 11.00-21.00 (vara) şi 11.00-18.00 (iarna).

Este compus din trei etaje în cele 11 săli ale acestuia fiind expuse peste 70 instrumente de tortură diferite, dar şi alte ustensile folosite pentru execuţii din Evul Mediu şi până în secolul al XX-lea în toată Europa.

Muzeul Etnologic se află pe Calle Iglesia nr. 1 într-o casă tipică din secolul al XVIII-lea, construită pe stânca de granit şi este deschis în fiecare zi, mai puţin sâmbăta. Intrarea este liberă

Muzeul prezintă viaţa şi obiceiurile locuitorilor din Valea Guadalest, uneltele folosite şi hainele purtate de aceştia. Pentru o mai bună ilustrare şi explicare a vechilor obiceiuri ale acestora şi a uneltelor folosite, există două expoziţii cu caracter educativ: „De la grâu la pâine” şi „De la măsline la uleiul de măsline” în care sunt expuse o moară de cereale, un cuptor de pâine, o presă de ulei, toate funcţionale.

Muzeul vehiculelor istorice se află în Valea Guadalest, între Callosa şi Guadalest (Ctra. Callosa – Guadalest, Km 7. Este deschis zilnic, mai puţin sâmbăta între 10.30 – 19.00 (vara) şi ăntre 10.30 – 18.00 (iarna).

Conţine o colecţie de peste o sută de motociclete şi câteva mici maşini, toate în stare de funcţionare, fabricate între anii 1920 şi 1970, dar şi alte maşini de cusut, maşini de scris, maşini de făcut cafea, telefoane şi radiouri folosite în trecut. Pentru Ricard Frances a însemnat o muncă de peste 25 de ani pentru repararea şi restaurarea motocicletelor şi maşinilor înainte de a le prezenta publicului larg în cadrul acestui muzeu, deschis în anul 2003. Muzeul se află într-o sală de 500 metri pătraţi construită special pentru a găzdui această colecţie.

Muzeul Micro-Gigantic se află pe Calle del Sol nr. 2 şi este deschis zilnic.

Muzeul juxtapune miniaturile şi sculpturile gigantice. Dintre miniaturile care pot fi admirate folosind o lupă se disting următoarele: o arenă pentru luptele cu tauri pe gămălia unui ac, o biblie scrisă pe un fir de păr, biserica şi turnul din Guadalest pe un sfert de centimetru pătrat, o furnică cântând la vioară, un purice mergând pe bicicletă pe o sămânţă, o miniatură a Kremlinului sau un sat întreg construit pe un os cu lungimea de doar doi centimetri.

Muzeul miniaturilor Manuel Ussa se află pe Calle Iglesia nr. 5 şi este deschis în fiecare zi.

Dintre miniaturile care pot fi admirate doar prin intermediul unei lupe se remarcă: Statuia Libertăţii în gaura unui ac, „La maja desnuda” - celebra pictură a lui Francisco Goya – pictată pe aripa unei muşte, un elefant în ochiul unui ţânţar, o cămilă care merge prin gaura unui ac, „Guernica” lui Pablo Picasso pictată de o sămânţă, „Execuţia apărătorilor Madridului sau 3 Mai 1808” a lui Goya pictată pe un bob de orez.

Muzeul Ribera Girona se află pe Calle Pena nr. 1 şi este un muzeu de artă şi arhitectură contemporană situat într-o grădină superbă aflată la baza Castelului Guadalest. Este deschis în fiecare zi între orele 10.00-20.00 (vara) şi 10.00-18.00 (iarna).

Muzeul a fost deschis în anul 1974, fiind unul din primele asemenea muzee din provincia Alicante. În muzeu sunt expuse lucrări de artă şi arhitectură ale mai multor artişti din secolul al XX-lea, însă accentul este pus pe operele lui Ribera Girona.

Muzeul solniţelor de sare şi piper – se află pe Avenida de Alicante la nr. 2, chiar lângă parcarea de la intrarea în sat. Aici sunt expuse peste 20.000 de solniţe din întreaga lume. Proprietarului muzeului, arheologul belgian Andrea Ludden, i-au trebuit mai bine de 30 de ani pentru colecţionarea acestora, adesea apelând la comercianţii de antichităţi. Acesta mai deţine un muzeu similar, cu o colecţie la fel de impresionantă de peste 20.000 de piese, în Statele Unite la Gatlinburg (Tennessee). Accesul în muzeu se face printr-un magazin de suveniruri.

O plimbare prin acest sat de munte fermecător, printre casele vechi văruite în alb şi decorate cochet cu flori şi ghivece de flori, rătăcind pe străduţele înguste pavate cu piatră cubică, creează impresia unei întoarceri în timp cu câteva sute de ani.

Noi am pornit pe jos în urcare din parcarea foarte spaţioasă aflată la intrarea în sat, în apropierea Centrului de Informare Turistică. Ne-am continuat drumul pe străduţele înguste din partea veche a Guadalest, am intrat în cetate prin singura cale de acces, portal de San Jose, urcând mai multe trepte printr-un tunel de 15 metri săpat în stâncă şi apoi ne-am plimbat pe străduţele din interiorul cetăţii.

Ploaia nu ne-a iertat nici de această dată, în opinia mea nu era chiar de cod roşu, însă spaniolii au luat foarte în serios avertizarea oficială şi au pus lacătul pe uşă şi au plecat acasă. Am fost singurii curajoşi care am bântuit prin vechiul castel, prin ploaie şi prin bălţi, cu grijă să nu alunecăm pe piatra udă a pavajului, scoţând cu teamă telefoanele pentru a face rapid câte o poză înainte de a se uda aparatul. Ideal ar fi fost să fi folosit aparatul foto subacvatic achiziţionat pentru snorkeling la Marea Roşie, caz în care aş fi putut fotografia şi filma fără nicio grijă, dar nu am fost inspirată să-l iau în Spania.

Am ratat toate muzeele din micul sat. Nu intenţionam eu să le vizitez chiar pe toate, nici nu aş fi avut timpul fizic necesar, dar măcar două trei din acestea cred că m-ar fi interesat. Am găsit totuşi câteva magazinaşe deschise, de suveniruri, produse artizanale şi produse tradiţionale locale, cele mai multe fiind, desigur, închise :D. Nici biserica nu era deschisă, astfel că nu vă voi stresa cu poze cu icoane.

Mai dezamăgită am fost de faptul că şi restaurantele şi cafenelele erau închise, iar eu aşa aş fi băut o cafea...

Vizita la Guadalest a durat mai puţin decât era planificat, neavând prea multe de văzut şi făcut în condiţiile date. Noi am urcat doar până la primărie, am mai făcut câteva poze de sus cu întreaga vale înconjurată de munţi înalţi, am admirat lacul de acumulare care avea o culoare smarald superbă şi ne-am întors spre autocar, admirând casele vechi, dar restaurate, unele construite chiar pe stâncă, fără fundaţie.

Chiar dacă vizita mea la Guadalest s-a desfăşurat în condiţii total nefavorabile, nereuşind să vedem mare lucru, mie mi-a plăcut şi recomand vizitarea vechiului sat, unul din cele mai pitoreşti sate din Spania, care nu întâmplător atrage anual peste două milioane de vizitatori şi care se poate lăuda cu cel mai mare număr de muzee pe cap de locuitor. O vizită la Guadalest este o variaţie binevenită măcar prin schimbarea de peisaj în cadrul unei vacanţe destinate aproape în exclusivitate plajelor deosebit de frumoase de pe Costa Blanca. Eu sigur voi reveni.

---

VIZUALIZĂRI: 3338 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI