Castelul Trauttsmandorff si gradinile lui de poveste

TIPĂREȘTE

Una dintre frumoasele experiente in Italia a constituit-o vizitarea castelului Trauttsmandorff (un nume cat se poate de italian). Anul trecut pentru ca au venit baietii la mine (cu inca 2 prieteni-gemeni) am cautat sa aflam ce locuri frumoase putem vedea avand in vedere ca inchiriasera masina, si una dintre alegeri (din cauza de vreme care in Austria era cam cu ploaie) a fost aceasta. Asadar dis de dimineata porneam spre Italia, destinatia Merano, aproximativ 130 km, autostrada majoritatea drumului, asa ca nimic nu ne putea opri. Am cautat si o pizzarie buna si am facut rezervare, dar si o vinarie/crama/podgorie pe care sa o vizitam, deci, planul zilei era facut.

Despre prima destinatie imi va fi destul de greu sa povestesc pentru ca daca ar fi sa detaliez tot ce am vazut va fi ca un roman fluviu, va spun insa ca este un loc pe care nu ar trebui sa il scapati, si nu este vorba despre castel, care nu este neaparat ceva wow! dar gradinile da.

Asadar am ajuns acolo, am parcat masina la umbra (ajungand la inceput de program parcarea era inca libera), am luat biletele, am traversat strada si ne-am inceput descoperirea.

Pentru o mai usoara intelegere a felului in care este aranjat locul putem spune ca se imparte in cateva categorii generale:

Nu am apucat sa vedem fiecare zona asa cum ar fi trebuit, la un moment dat soarele incepuse deja sa fie cam puternic si drumurile ba urca ba coboara, asa ca va recomand sa mergeti intr-o perioada ceva mai racoroasa (nu pe ploaie) si sa alocati cel putin 5-6 ore (ar fi perfect chiar toata ziua, aveti si restaurant acolo asa ca este perfect) si sigur nu veti fi dezamagiti.

Am inceput deci cu padurile lumii, o zona mai umbroasa si racoroasa unde gasiti pomi din America de Nord si de Sud, Asia de Est si ceva zona exotica.

In perioada de inflorescenta a pomilor ciresii incanta cu ornamentele lor si sunt urmati mai apoi de rododendroni (peste 300 de specii), rauri mici dar si mici cascade, o racoare placuta ca si cand ai fi pe carari de munte. Aici gasesti (normal, la o scara redusa) plantatii din America, plantatii de orez sau ceai din Asia.

Si asa cum vedem sau citim pe diversele afisaje, nu lipsesc nici diferite specii de bambus, dar si Ginko, Sequoia, Araucaria dar si o specie de pom crezuta disparuta: Wollemia nobilis (cred ca eu am ratat asta), considerata a fi o fosila vie, avand 65 milioane de ani, si care a fost desoperita intr-un canion ascuns din Australia in 1994. Atunci au fost descoperiti 100 de pomi si care au fost considerati “clone” , toti aveau aceeasi marca genetica. In 2006 gradinile castelului Trauttmansdorff au devenit prima gradina botanica din Italia care expune un astfel de copac. Si pentru ca acest articol era scris inainte de a ajunge in Linz, acesta este motivul pentru care am lasat explicarea lui aici, insa m-am bucurat sa il vad, si sa vi-l arat si voua in articolul despre Gradina Botanica Linz vezi impresii

Ce mai gasiti aici deosebit? Una dintre cele mai culturi de vita de vie din lume, un maslin de 700 de ani, plante carnivore, dar si exotice, plante pentru bucatarie

O zona speciala este constituita de Casa de sticla dar si de Teranium (construite in 2014). In casa de sticla veti gasi o multime de plante exotice, plante carnivore, iar in teranium tot felul de insecte, paianjeni dar si broaste otavitoare (normal, colorate foarte frumos). In toata zona castelului si a gradinilor veti mai descoperi si alte animale, si intr-o zona in care pana la urma eu nu am mai mers ci doar baietii, au dat de niste papagali foarte frumosi si prietenosi.

Pentru acesta de fapt plecasem la drum nestiind cat de frumoase aveau sa fie de fapt gradinile si care in final reprezinta de fapt punctul de atractie al locului. Cateva date istorice referitoare la castel:

1327 - locul apare in mentionari ca ferma Neuburg.

1543 - Nicholas von Trauttmansdorff cumpara Neuburg insa 200 de ani mai tarziu este lasat in paragina, pentru ca in 1846 sa fie descoperit de unul dintre descendentii familiei si refacut (mai intai in stil neo-gotic pentru ca mai apoi sa adauge si o sala rococo).

In perioada 1870/1871 si 1889/1890 castelul a fost aleas ca resedinta de iarna de Imparateasa Sissi, de aceea pentru a ii onora amintirea aici se gaseste acum o banca din marmura alba pe care sta asezata Sissi, locul fiind cunoscut ca Tronul lui Sissi.

Castelul a cunoscut perioade de marire si decadere, important este ca la 15 martie 2003, renovat conform datelor istorice, isi deschide portile si acum putem sa il vedem si noi.

Nu as vrea sa va descriu camerele pentru ca pentru asta vor fi pozele, castelul nu este mare, insa este frumos si nu este chiar fastuos. Pe masura ce veti vedea pozele va voi mai oferi explicatii. Ce pot sa va spun acum este ca aici am intalnit o interesanta “jucarie” destinata in special hotelurilor, deoarece este un fel de circuit, ocupa aproximativ suprafata unei camere destul de mari, si pot spune ca baietii au fost destul de interesati.

Dupa ce am terminat si cu castelul ne-am continuat descoperirile prin gradina astfel incat ca sa cuplam cele vazute avem aici: gradinile Soarelui (o traducere adaptata), lacul si gradinile terasate dar si peisaje din Tirolul de Sud.

Cam greu sa le descrii separat, toate se imbina intr-o priveliste minunata, poteci care te plimba prin gradinile solare dar care urca si pe deal pentru a admira Alpii, pe deal sunt amenajate maici paraiase traversate de punti de lemn, pomi diversi, gasim si palmieri dar si cactusi, arbusti, plante, flori de tot felul, totul se imbina incat sa creeze un adevarat spectacol, asa incat cred ca nu exista perioada din an in care sa nu gasiti vreo floare inflorita, oricum cred ca este genul de loc unde sa te poti duce in orice perioada din an cand este deschis (adica, teoretic din aprilie pana in noiembrie) si sa nu ai parte de un spectacol diferit.

Iar in mijlocul acestui loc de vis avem lacul de nuferi, si pe masura ce te apropii in afara de nuferi (aici cm vazut nuferi grena, erau deosebiti) un alt spectacol al naturii unde poti admira pesti colorati, broaste testoase si chiar rate.

Exista si un labirint (nu am intrat in el) despre care se spune ca are in centru un copac de rodie, si povestile spun ca indragostitii trebuie sa intre in labirint din directii opuse si sa se intalneasca aici.

Exista locuri unde nu am reusit sa ajung, insa este locul unde mi-ar placea sa revin si sper ca din poze sa prindeti macar o bucatica din frumusetea vazuta de mine.

Alegeri inspirate si sa ne auzim de bine si veti regasi o bucatica din acest loc minunat vizionand acest filmulet youtube

---

VIZUALIZĂRI: 900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI