Un hotel ok pentru o noapte - El Mouradi Douz

TIPĂREȘTE

Am fost cazată pentru o singură noapte la hotelul El Mouradi Douz 4* în cadrul excursiei de două zile în Sahara. Alegerea hotelului nu mi-a aparţinut. Am ştiut şi mi-am asumat la alegerea excursiei faptul că vom dormi la un hotel de patru stele din Douz, astfel că aşteptările mele erau minime, plecând pregătită pentru ce e mai rău, însă convinsă că voi „supravieţui”indiferent de situaţie. Cu toate acestea, hotelul a constituit o surpriză plăcută pentru mine, fiind mai ok decât mă temeam că va fi, fără însă a putea fi comparat vreodată cu hotelul foarte bun de cinci stele (vezi impresii), ales cu mare grijă şi după o documentare serioasă dintre cele mai bune hoteluri din Tunisia, care ne-a găzduit în frumoasa vacanţă de două săptămâni petrecută în această ţară.

Despre hotel şi împrejurimi

Douz este o oază artificială creată prin plantarea a câtorva sute de mii de palmieri, astfel că în orice direcţie priveşti vezi doar palmieri fără număr. Un oraş asemănător cu o abundenţă asemănătoare de palmieri am avut ocazia să descopăr în Spania trei luni mai târziu atunci când am vizitat oraşul Elche de pe Costa Blanca (vezi impresii şi vezi impresii), acesta însă părându-mi cumva mai „viu”, cel mai probabil datorită climei mai puţin uscate şi a peisajului mai verde.

Hotelul este poziţionat la 2,7 kilometri de centrul oraşului Douz în mijlocul unei păduri de palmieri, aproape de ieşirea din oraş. Până să ajungem acolo am trecut pe lângă alte hoteluri, la fel, înconjurate de un număr foarte mare de palmieri.

Coordonatele GPS de pe harta AFA sunt corecte, setate chiar la poarta hotelului.

Hotelul a fost construit în anul 1995 și oferă cazare în 180 de camere de mai multe tipuri: camere duble, triple, cvadruple, dar şi apartamente. Doar apartamentele beneficiază de balcon la acest hotel. Există o curte interioară de formă pătrată în care se află piscina exterioară curte mărginită pe toate cele patru laturi ale sale de către hotel, corpuri cu unul şi cu două etaje. Doar P+1 sau P+2, însă hotelul dispunea şi de lift.

Hotelul dispune şi de o parcare gratuită destul de spaţioasă.

Se află în zona turistică a Douz-ului, astfel că în imediata vecinătate nu se află nimic altceva decât alte hoteluri. Am revenit la hotel după lăsarea întunericului şi nu am avut nicio dorinţă şi nici nu am fi avut vreun motiv de a mai ieşi la plimbare. Oricum nu era recomandabil pentru siguranţa noastră, căci nu întâmplător ne-am întors din deşert escortaţi de un echipaj de poliţie şi tot aşa am plecat la drum a doua zi. Pe lumină poate ar fi fost drăguţ să ne plimbăm prin pădurea de palmieri, dar noaptea sigur nu.

Lobby

Lobby-ul spaţios şi chiar elegant al hotelului, unde marmura era predominantă, m-a impresionat de la prima vedere. Am admirat fântâna din marmură din centrul acestuia, precum şi cupola din care cobora un candelabru deosebit. Multe fotolii şi canapele comode erau la dispoziţia turiştilor în acest lobby.

Un plus apreciat de mine l-a constituit faptul că fumatul era permis în lobby, vicioșii ca mine preferând răcoarea plăcută datorată aerului condiţionat căldurii sufocante de afară.

Un minus, care însă nu m-a afectat prea tare, l-a constituit internetul wireless gratuit, dar cu semnal foarte slab şi disponibil doar în lobby. Este adevărat că un număr mare de turişti încercau să se conecteze în acelaşi timp, reţea exista, dar netul mergea foarte slab spre deloc. Pentru a nu-mi descărca inutil telefonul în încercările zadarnice de conectare, eu am preferat să-mi folosesc cartela de internet de la Orange cumpărată de la un magazin din Hammamet şi mi-am rezolvat rapid nevoile de comunicare.

Check in

Ne-am îndreptat cu toţii în urma ghidului spre recepţia frumoasă şi luminoasă, îmbrăcată de asemenea în marmură, unde recepţionerul ne aştepta cu o grămadă de chei pentru formalităţile de cazare. Aceste formalităţi au fost mai simple ca nicăieri altundeva, primirea cheii camerei fiind condiţionată doar de plata taxei de oraş în sumă de 3 TND de persoană pe noapte (pentru hoteluri de patru şi cinci stele şi pentru toate persoanele în vârstă de peste 12 ani). Au fost repartizate mai întâi camerele triple, apoi cele duble, la rând, fără comentarii, fiecare primind cum s-a nimerit. Nu am completat niciun formular de cazare, nu am prezentat niciun paşaport. Am întrebat dacă pot plăti taxa cu card bancar, dorind să-mi păstrez dinarii tunisieni mărunţi pentru o apă, o cafea, un suc la popasuri, dar privirea elocventă pe care mi-a aruncat-o recepţionerul care nici măcar nu s-a obosit să-mi răspundă, m-a convins că nu este cazul şi am plătit în numerar. Să mai fi cerut şi chitanţă pentru banii daţi ar fi fost deja prea mult :D.

Camera mea

La indicaţia ghidului, am ocolit recepţia prin partea dreaptă, am trecut de lift şi de zona cu magazine şi apoi m-am orientat după indicatoare, camerele acestui hotel având o numerotare mai atipică decât eram eu obişnuită. Am ieşit din corpul cu recepţia şi am intrat imediat într-un alt corp perpendicular pe acesta. Deşi numărul camerei începea cu cifra 2, camera se afla la parter :D.

Am intrat în holul camerei, având pe partea dreaptă o oglindă mare şi în continuare un dulap de haine încăpător, dar inutil pentru noi. O parte a dulapului era cu bară şi câteva umeraşe, iar cealaltă parte era cu rafturi şi aici se afla şi seiful, pe care noi nu l-am folosit.

Pe partea strângă erau două uşi: prima către toaletă, aflată într-o încăpere separată, la fel ca la Steigenberger Palace Marhaba Thalasso, iar a pe a doua uşă se intra în baia propriu-zisă, dotată cu cadă de baie, chiuvetă şi bideu, toate instalaţiile erau funcţionale, dar vechi. Ne-au fost puse la dispoziţie minimul de consumabile, doar săpun, șampon și gel de duș, de o calitate acceptabilă. Prosoapele erau curate, moi şi pufoase, personalizate cu numele hotelului, dar de culoare maro :D, puţin mai atipic pentru un hotel, unde prosoapele sunt de culoare albă în marea majoritate a cazurilor. Exista şi uscător de păr, dar eu nu l-am folosit.

O altă uşă aflată în faţă despărţea holul de camera propriu-zisă. Camera mi s-a părut ok, fiind suficient de mare pentru gustul meu şi mai mult decât am avut nevoie pentru o noapte, de fapt, pentru cele câteva ore petrecute în ea.

A fost de fapt o cameră triplă, cu două paturi simple lipite, încadrate de două noptiere, iar dincolo de un zid pitic completat cu un paravan din lemn se mai afla o canapea, cu pernă şi aşternuturi, pregătită pentru o a treia persoană, un copil sau chiar un adult, care ar fi putut dormi comod pe aceasta. În apropierea canapelei, spre geam, mai aveam o măsuţă rotundă şi două fotolii. În faţa paturilor era un corp de mobilier gen birou cu câteva sertare și cu un scaun. Pe perete, deasupra biroului era fixată o oglindă. Televizorul de tip vechi, cu tub, era aşezat pe un corp de mobilier în interiorul căruia ar fi trebuit să se afle minibarul. Deşi prezenţa minibarului era clar specificată în toate prezentările hotelului, inclusiv pe saitul propriu, acesta lipsea cu desăvârşire. Se pare că minibarul nu a lipsit doar din camera noastră, alţi turişti din grup semnalând şi reclamând aceeaşi problemă, deci nu a fost un caz izolat. Culmea a fost că mi-ar fi trebuit, deci trec lipsa minibarului la capitolul minusuri.

Pe jos era o mochetă, cam uzată, dar care părea curată.

Camera mea a avut vedere spre piscina exterioară a hotelului. Frumos, dar cam zgomotos din cauza compatrioţilor care au petrecut la poveşti şi bancuri până târziu pe şezlongurile aflate aproape sub geamul meu. Ar fi fost utilă dotarea ferestrei şi cu o plasă împotriva insectelor, dar am rezolvat problema cu ajutorul propriului aparat electric împotriva ţânţarilor.

Aerul condiţionat era în sistem centralizat şi a funcţionat eficient şi suficient de silenţios, asigurându-ne o răcoare plăcută peste noapte și un somn liniștit. Noi l-am folosit cu succes şi pentru evacuarea mai rapidă a fumului, pentru că, da, am fumat în cameră. Cât timp ne-a fost oferită o scrumieră, am dedus, logic, că fumatul este permis :D.

Camera era curată, fără însă a străluci. Nu am găsit mizerie, mirosuri suspecte sau alte surprize neplăcute, dar mobilierul foarte vechi concura la aspectul îmbătrânit al camerei. A fost ok, se putea şi mai rău. Ştiam că nu puteam avea mai multe pretenţii de la un asemenea hotel, nu tocmai de patru stele, în opinia mea.

Ne-am luat camera în primire, am avut timp să facem un duş, să ne schimbăm hainele şi să ne pregătim pentru excursia opţională cu cămilele în deşert.

După cină am revenit în cameră pentru duş şi apoi somn. Urma o noapte foarte scurtă, trebuind să ne trezim de dis de dimineaţă pentru a ne continua excursia în Sahara. Am pus telefoanele să sune la ora 03.00, dar cu zece minute înainte ca acestea să sune, am fost treziţi de către cei de la recepţie care ne-au sunat pe telefonul din cameră, deşi nu solicitasem noi acest lucru. Încă buimaci după un somn prea scurt, ne-am spălat, ne-am îmbrăcat şi am mers să luăm micul dejun.

Ne-am strâns apoi bagajele şi am predat cheia camerei la ora 04.10. Am aşteptat în lobby strângerea întregului grup. Unii s-au mişcat mai în reluare, astfel că am plecat cu autocarul de la hotel spre următorul obiectiv cu o întârziere de douăzeci de minute faţă de ora stabilită iniţial.

Restaurantul

Cazarea la acest hotel includea cina din prima zi şi micul dejun din dimineaţa următoare, ambele în sistem bufet. În restaurantul Le Pacha sunt servite toate mesele zilei: mic dejun, prânz şi cină.

Ne-am întors destul de târziu din deşert, cu foarte puţin înainte de terminarea programului restaurantului, dar fuseserăm asiguraţi de către ghid că restaurantul va prelungi programul pentru ca noi să putem mânca liniştiţi şi aşa a fost. Am găsit ce să mâncăm, chiar dacă nu toată mâncarea a fost pe gustul meu. M-a deranjat puţin aglomeraţia creată în zona de prezentare a mâncării.

Am ales nişte orez, câteva bucăţele de ficat şi câteva bucăţele de carne de pui, iar ca desert am luat două felii de pepene roşu, rece şi răcoritor. Nimic deosebit, dar suficient pentru acea ora târzie. Eram atât de obosită după o zi solicitantă, încât nici de mâncat nu-mi mai ardea. Băuturile nu erau incluse. Noi am comandat o sticlă mare de apă plată, absolut necesară după mâncarea condimentată, plecând apoi cu ea în cameră. Aş fi cumpărat mai multă apă, dacă aş fi avut posibilitatea de a o ţine la frigider până a doua zi.

A doua zi dimineaţa am luat un mic dejun extrem de matinal la ora 03.25 şi destul de frugal. Cu greu am reuşit să mănânc un ou fiert şi o felie de brânză, nefiind obişnuită să mănânc atât de devreme. Cu toate acestea, unii aveau o poftă de mâncare incredibilă :D. S-a creat o îmbulzeală asemănătoare celei din seara precedentă, mai ales că dimineaţa erau şi alte grupuri de turişti în afară de al nostru. O grămadă de oameni, pe jumătate adormiţi, care căutau să-şi umple farfuriile cu câte ceva şi apoi să mănânce cât mai repede.

Inclusiv la aparatele de cafea s-a format o mare coadă de oameni grăbiţi. Atât de grăbiţi încât m-au împins din toate părţile, ajutându-mă să-mi vărs cafeaua fierbinte pe mână. Minunat :D. Dacă nu aş fi avut nevoie de o cafea ca de aer, aş fi renunţat imediat la acea buluceală. Spre bucuria mea, cafeaua, obţinută cu mari sacrificii, a fost neaşteptat de bună şi am ieşit victorioasă cu două ceşti în mână în lobby pentru a o savura liniştită pe un fotoliu, unde puteam fuma.

În opinia mea, ambele mese luate la acest restaurant au fost mai degrabă modeste. Mâncarea a fost ok, puţin variată, cât să nu mori de foame. Eram conştientă că nu se va putea compara cu cea de la Steigenberger şi nu am avut aşteptări nerealiste.

Voi povesti aici o chestie care m-a impresionat. Am surprins în autocar o discuţie între două familii din grup, cu adevărat încântate de mesele luate la hotelul din Douz, care afirmau că aici au mâncat mai bine ca la hotelul la care erau cazaţi, un hotel de patru stele de care nu auzisem până atunci. Credeam că glumesc, dar oamenii vorbeau cât se poate de serios. Atunci am realizat încă o dată cât de importantă este alegerea hotelului şi ce surprize poţi avea cu un hotel mai slab clasificat şi mai ieftin. Brrr...

Baruri

Hotelul dispune de trei baruri: Le Sultan, deschis până la miezul nopţii, cu multe mese şi fotolii, de unde am luat o bere pentru soţul meu pe care a băut-o însă afară la piscină, Pool Barul, închis pentru servire, dar cu mese şi scaune înşirate de-a lungul piscinei şi o cafenea turcească Les Jasmine, unde se putea bea o cafea, un ceai sau fuma narghilea într-un spaţiu decorat în stil tradiţional –nu ne-a interesat. Soţul şi-a băut berea luată de la barul din hotel afară la o masă de lângă piscină. Eu nu am riscat să beau bere după ce abia mâncasem pepene. Am mai zăbovit puţin la piscină, unde aerul era încă fierbinte, apoi am revenit în cameră pentru un duş şi apoi câteva ore, puţine, de somn.

Piscina

Hotelul dispune de două piscine: una exterioară şi una interioară. Piscina interioară se află în partea opusă corpului cu recepţia, în cadrul centrului spa, unde erau oferite şi alte servicii gen hammam sau masaj. Nu am ajuns să o vedem.

Piscina exterioară constituie un mare plus al acestui hotel. Nu sunt fan piscină, dar tot mi-a plăcut. După o zi foarte obositoare, ce poate fi mai plăcut şi mai reconfortant decât să înoţi în piscină şi apoi să leneveşti pe un şezlong la marginea ei la umbra palmierilor sau a umbrelei?

Ştiam că hotelul dispune de piscină, ştiam şi că aceasta poate fi folosită oricând, fără oră de închidere aşa cum se întâmplă la majoritatea hotelurilor, luasem şi costumele de baie, dar nu am fost la piscină. Cu toate acestea, pot spune că piscina mi-a plăcut. Existau destule şezlonguri, umbrele, mese şi scaune în jurul acesteia, oferite gratuit de către hotel. Existau, de asemenea, şi duşuri.

Cei care nu au venit pregătiţi pentru piscină îşi puteau achiziţiona costume de baie şi prosoape de la magazinul din holul hotelului, magazin care oferea spre vânzare şi alte obiecte vestimentare, încălţăminte arăbească şi tot felul de suveniruri. Cu 4 dinari tunisieni i-am cumpărat soţului o eşarfă albă care să-l protejeze de soare şi de nisip, iar vânzătorul i-a înfăşurat-o pe cap sub formă de turban. Am încercat să fac şi eu acelaşi lucru a doua zi, dar nu mi-a ieşit la fel de bine. Deh... fiecare lucru are tehnica lui.

Programul mă întreabă dacă recomand acest hotel. Răspunsul este DA, El Mouradi Douz este un hotel ok, potrivit pentru un sejur scurt de maxim două nopţi. Alegerea hotelului nu mi-a aparţinut. Nu ştiu dacă aş fi putut alege altceva mai bun, în cazul în care alegerea ar fi depins de mine. Cei care ajung în Douz în excursie organizată, aşa ca mine, nu au posibilitatea de a alege, dar, cel mai probabil, vor nimeri la acest hotel sau la un hotel similar ca nivel de clasificare, condiţii şi servicii, fiind absolut suficient şi decent pentru o noapte.

---

VIZUALIZĂRI: 1235 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI