ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 25.05.2020
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 12.03.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
JUN-2019
DURATA: 1 zile
Cuplu
2 ADULȚI
Raport PREȚ/CALITATE:
EXCELENT

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Zaafrane – la plimbare cu cămilele prin deşert

TIPĂREȘTE URM de aici

După vizita la casa troglodiţilor din Matmata (vezi impresii) ne-am continuat drumul cu autocarul spre deşertul Sahara. Aveam de parcurs încă aproape 100 de kilometri până la Douz –oraşul plin de palmieri de la porţile Saharei tunisiene unde urma să ne cazăm pentru o noapte la un hotel de patru stele.

În cadrul acestei excursii, ghidul ne-a propus alte două excursii opţionale, un fel de opţionale în opţională :D, respectiv o plimbare cu cămilele în deşert şi, pentru cine dorea un plus de adrenalină, o plimbare cu ATV-ul în aceeaşi zi, precum şi un safari cu jeep-ul pe o parte din traseul raliului Paris –Dakkar a doua zi. Fiecare opţională luată separat costa 20 euro de persoană, fiind mai avantajos de luat ambele opţionale la pachet la 30 euro de persoană.

Soţul meu şi le dorea pe ambele, fiind mai curajos decât mine şi mereu foarte dornic să încerce experienţe noi, mai deosebite. Eu ezitam în cazul ambelor, deşi parcă mă tenta mai mult cea cu cămila. Mai avusesem ocazia să mă plimb pe cămilă în urmă cu vreo şapte ani, cu ocazia unei excursii făcute în Tanger, Maroc cu plecare de pe Costa del Sol, atunci fiind vorba de o simplă şi scurtă plimbare în cerc într-o parcare la marginea drumului unde făcusem un popas deloc întâmplător :D, toată distracţia la un preţ modic. Atunci m-am felicitat pentru inspiraţia de a refuza să mă urc pe cămilă din cauza mirosului acestora greu de suportat pentru mine şi m-am amuzat copios văzând disperarea celor care s-au plimbat, s-au „parfumat”şi mai aveau puţin şi-şi smulgeau hainele de pe ei căutând să scape de mirosul neplăcut. Am cerut asigurări ghidului că nu există un asemenea risc şi în cazul de faţă, acesta a încercat să mă liniştească, dar eu nu eram tocmai convinsă, însă eram dispusă să renunţ definitiv la hainele purtate, apreciind că ineditul experienţei merită acest mic sacrificiu. O treime din colegii de excursie au declarat că ei preferă să se bălăcească şi să se relaxeze în piscina hotelului.

Emoţii am avut şi înainte de a alege să particip la safari, teama de răul de mişcare inevitabil fiind întrecută doar de teama de a mă plictisi cumplit vreme de câteva ore într-un mic oraş în care nu prea ai mare lucru de făcut, totul fiind închis din motiv de Ramadan şi de a-mi dezamăgi soţul, care ar fi fost nevoit să renunţe şi el pentru a nu mă lăsa singură pe coclauri. După o matură chibzuinţă :D, într-un final am zis că fie ce-o fi şi am achiziţionat ambele opţionale, achitând ghidului suma solicitată.

Am mai făcut o scurtă oprire la o terasă de pe marginea drumului cu cafenea, toalete şi magazin de suveniruri, unde ghidul ne-a recomandat să încercăm vestitul ceai de cimbru şi o prăjitură tradiţională deosebită numită „Corn de Gazel”. Am încercat doar ceaiul de cimbru, dar nu m-a încântat deloc, fiind mult prea dulce pentru gustul meu. Aş fi preferat de departe un ceai negru obişnuit sau un ceai de mentă de-al lor, mult mai răcoritoare şi mai pe gustul meu.

Înainte de a ajunge la Douz, ghidul ne-a propus o modificare în programul excursiei, în sensul să mergem mai întâi la hotel pentru a ne caza şi abia apoi să mergem pentru plimbarea cu cămilele pentru a putea prinde apusul soarelui în deşert, propunere acceptată în unanimitate, cu mare bucurie chiar de către cei care astfel aveau la dispoziţie mai mult timp de petrecut la piscină.

Deşi puteam beneficia gratuit de o „rochie”arăbească, oferită de cei de la centrul de închiriere a cămilelor, mai mult sau mai puţin utilă în deşert pentru a ne proteja de praf, însă de efect pentru impresia artistică şi pentru poze mai interesante, totuşi ghidul ne-a sugerat să ne închiriem „ţinuta”de la un magazin din hotel, acestea fiind curate şi spălate după fiecare client, mai curat, mai civilizat, fără mirosuri suspecte şi mai colorat. Toţi cei interesaţi au preferat să închirieze câte o rochie arăbească (un cămeşoi lung şi larg) şi o eşarfă în culorile dorite, contra sumei de 2 dinari tunisieni bucata, iar ca bonus vânzătorul ne-a înfăsurat fiecăruia pe cap eşarfele care urmau să ne protejeze de nisipul fin al deşertului, însuşi modul de înfăşurare a eşarfelor fiind o artă, o tehnică pe care nu am reuşit să o „furăm”. Personal i-am rămas recunoscătoare vânzătorului respectiv pentru sfatul de a îmbrăca nişte pantaloni sau măcar un şort pe sub acea rochie, sfat care s-a dovedit extrem de util.

După ce ne-am luat în primire camerele repartizate şi ne-am ales ţinutele, am mai avut timp pentru un duş, schimbarea hainelor şi o scurtă repriză de fotografii prin holul elegant al hotelului în ţinutele noastre de beduini autentici :D. Ne-am urcat apoi în autocarul care ne aştepta în faţa recepţiei şi am pornit din nou la drum spre Zaafrane, o localitate aflată la 15 kilometri de hotelul nostru din Douz, ajungând acolo în mai puţin de un sfert de oră. Cămilele ne aşteptau, odihnindu-se înaintea ultimei ture din ziua respectivă. Ne-am aprovizionat cu apă rece sau sucuri de la magazinul de acolo şi apoi am făcut poza de grup, împreună cu cea mai frumoasă cămilă, o cămilă albă, mult mai frumoasă decât toate celelalte. Existau şi toalete, dar eu nu le-am vizitat.

A urmat repartizarea noastră pe cămile, făcută şi în funcţie de greutatea fiecăruia dintre noi. Degeaba îmi alesesem eu una mai drăguţă, pentru că proprietarul acesteia m-a măsurat din priviri, a făcut semn că nu şi a preferat o tânără domnişoară, jumătate cât mine :D. În final, s-a găsit câte o cămilă potrivită pentru fiecare, acestea fiind conduse în grupuri de câte două sau trei de către proprietarii acestora. Am avut ceva emoţii în momentul în care cămila s-a ridicat de jos, mai întâi pe picioarele din spate şi apoi pe cele din faţă, senzaţia fiind că voi pica în nas, chiar dacă mă ţineam cu nădejde de suportul special fixat pe corpul acesteia şi îmi încordasem toţi muşchii, o greşeală care avea să mă coste mai târziu. Aşa am pornit în deşert într-un convoi care se mişca într-un ritm relativ lent, însă călăritul pe cămilă nu mi s-a părut tocmai lin, persistând teama de a nu cădea de pe bietul animal.

Imensitatea deşertului m-a cucerit. Împrejurul nostru vedeam doar dune de nisip auriu. Din păcate, deşi cerul era perfect senin, am cam ratat apusul de soare în mijlocul deşertului din cauza unei pâcle la linia orizontului, aceeaşi situaţie repetându-se şi în cazul răsăritului de a doua zi. Dar noi ne-am continuat drumul. Prinzând ceva curaj că nu voi cădea de pe cămilă, mi-am găsit o poziţie puţin mai comodă, am scos şi telefonul pentru câteva poze, ba chiar mi-am aprins şi o ţigară spre disperarea soţului care numai pe cămilă nu mă văzuse fumând până atunci :D.

Plimbarea a durat puţin peste o jumătate de oră după care ne-am oprit şi am coborât de pe cămile. Au sosit şi ATV-urile pentru cei dornici de mai multă adrenalină, care au făcut câteva ture pe dunele din jur şi s-au întors cu acestea la punctul de plecare. Noi ceilalţi am preferat să ne plimbăm puţin pe nisip, să facem câteva poze, sau doar să stăm pe nisipul cald şi extraordinar de fin să fumăm şi să ne hidratăm. Mi-a plăcut să pot pipăi nisipul fin din care am şi luat într-o punguţă, ca suvenir pentru acasă, punguţă ascunsă apoi cu grijă în termosul pentru cafea pentru a nu risca o eventuală confiscare, explicaţii la vamă şi desfacerea bagajului de cală pentru controale suplimentare.

O discuţie interesantă ar fi legată de încălţămintea potrivită pentru a umbla prin deşert. Cei mai mulţi turişti erau încălţaţi cu şlapi şi cred că aceştia au fost cei mai inspiraţi, putându-se descălţa extrem de uşor pentru a simţi nisipul sub tălpi, dar au avut unele emoţii pe cămilă că şi-ar putea pierde papucii. Eu am ales nişte pantofi sport închişi, dar am greşit. Chiar dacă nu m-am descălţat acolo, tot m-am umplut de nisip fără să vreau, iar ajunsă la hotel am aruncat pantofii respectivi. Însă mi-am învăţat lecţia şi a doua zi când am plecat iar în deşert m-am încălţat mult mai comod în papuci de piele, uşor de încălţat şi descălţat şi a fost mult mai bine.

Am urcat din nou pe cămile şi am parcurs acelaşi traseu pe care venisem, ajungând la punctul terminus odată cu lăsarea întunericului. La întoarcere a fost mult mai bine pentru mine după ce, la recomandarea unui alt turist, mi-am corectat poziţia pe cămilă, stând mai relaxată şi fără a-mi mai solicita toţi muşchii. Am oferit la plecare 5 USD conducătorului cămilelor care ne-au plimbat pentru că am dorit să-mi arăt astfel mulţumirea faţă de acesta, spre bucuria omului. Am apreciat mai mult comportamentul său blând cu animalele, care îi ascultau comenzile. Ca de fiecare dată, un mic bacşiş nu poate fi decât binevenit. Alţi turişti au lăsat mai puţin sau deloc.

Cine a dorit şi-a putut cumpăra pozele, de bună calitate, făcute la plecarea în deşert, o amintire de neuitat la doar 5 TND bucata. Ne-am relaxat la un ceai, cafea, suc la cafeneaua de acolo, dar eram mirată că pauza se tot prelungea. Unii turişti erau îngrijoraţi că ar putea pierde cina de la hotel, inclusă în preţul cazării. Ghidul ne-a spus că aşteptăm să vină poliţia care ne va însoţi până la hotel, pentru siguranţa noastră, desigur, având în vedere zona în care ne aflam. Ştiam din avertizările MAE că ne aflam într-una din cele mai periculoase zone din Tunisia, mi-am asumat riscul de a ajunge acolo, mai mic în cazul unei excursii organizate decât pe cont propriu, dar tot nu mi-a picat prea bine, chiar dacă nu am văzut persoane dubioase, nimic suspect şi ulterior m-am mai liniştit. Aşadar am revenit la hotel având ca antemergător un jeep al poliţiei care ne-a însoţit până în curtea hotelului.

Era demult beznă afară, dar cele două orăşele traversate, Zaafrane şi Douz nu erau tocmai pustii. Încă erau maşini în trafic, nu foarte multe, iar localnicii umpleau terasele răcorindu-se la un ceai. Desigur, exclusiv bărbaţii, participarea femeilor fiind de neconceput pentru ei :D. Am deja la activ câteva vizite în mai multe ţări islamice, am aflat care sunt regulile şi restricţiile impuse femeilor, dar tot nu cred că voi înţelege şi mai ales accepta vreodată această discriminare flagrantă a femeilor. În aceste cazuri, sunt bucuroasă că m-am născut şi trăiesc într-o ţară normală cum este România, unde femeile au drepturi egale cu bărbaţii, unde două sau mai multe femei pot ieşi neînsoţite la o terasă sau restaurant pentru a bea o cafea sau o bere şi a sta la poveşti fără a fi supuse oprobiului public pentru asta.

Aceasta a fost plimbarea noastră cu cămilele, o experienţă interesantă, o premieră pentru noi, care mi-a plăcut mult şi aş fi regretat dacă nu o făceam. Nu voi omite nici disconfortul simţit la coborârea de pe cămilă, faptul că nu îmi mai simţeam o anumită parte a corpului şi nici febra musculară care şi-a făcut simţită prezenţa chiar de a doua zi, dar... A MERITAT! , astfel că RECOMAND această excursie pentru ineditul ei.


despre SERVICII

Organizarea a fost foarte bună. Am primit exact serviciile care ne-au fost promise şi pentru care am plătit.


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Distracţia a fost maximă. Îmi doresc să repet oricând experienţa :)

## end review sc
Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de nicole33 in 25.05.20 00:34:44
Validat / Publicat: 25.05.20 01:35:28
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în TUNISIA

VIZUALIZĂRI: 2676 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P06 Zaafrane – la plimbare cu cămilele prin deşert - şi cămilele au obosit
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 83900 PMA (din 63 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

11 ecouri scrise, până acum

webmasterX [25.05.20 01:34:37] »

Mutat în rubrica "Excursii opționale din Douz, DOUZ" (nou-creată pe sait)

webmasterscris / TELEFON [25.05.20 05:22:35] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

nicole33 [25.05.20 06:09:47] »

@webmaster:  

Mulțumesc mult!

mishu [25.05.20 08:35:12] »

@nicole33

Am avut ceva emoţii în momentul în care cămila s-a ridicat de jos, mai întâi pe picioarele din spate şi apoi pe cele din faţă, senzaţia fiind că voi pica în nas,

pe langa faptul ca nu stiu daca din cauza de gabarit depasit s-ar gasi o camila si pentru mine, asta ar fi momentul in care as avea mari retineri ca nu as zbura de pe camila, mai apoi m-as gandi daca la felul in care merg ele nu mi-ar cauza rau de drum. Acum doar citind articolul tau si parca simt miscarea in stomac, dar sa fiu acolo sus? Insa la cat as fi de curioasa, mai mult ca sigur as incerca, este o experienta de care nu te lovesti in fiecare zi.

Si in mod sigur nu as fi ales sa stau la piscina, nu pentru asta as fi acolo.

O excursie interesanta, plina de farmecul local, felicitari, votat cu mare drag. ​​

Dan&Emascris / TELEFON [25.05.20 12:07:28] »

Ieri si alataieri am fost si noi... la camile! ????????????​​​​

(Inca) nu divulg amanunte. ????​​

​​Animalele astea sunt de invidiat ce viata "aspra"trebuie sa indure. Si uscata. Da, sunt adaptate la clima de acolo si chiar si oamenii din zona. ​​

Dar tot mi se pare un efort de 24 din 24 sa traiesti in uscaciunea aia. Poate oi vizita si eu "uscaciunea". ​​

​​Felicitari, numai bine! ????????????????????

doinafil [25.05.20 14:59:54] »

Draga mea Nicole, felicitări pentru curajul de-a te urca pe cămilă! Este, într-adevăr, ceva ce nu ți se întâmplă decât - poate - odată în viață!

Cred că merit și eu măcar niște zâmbete,    dacă nu chiar mai mult,  pentru curajul de-a mă sui și eu în spatele unei cămile, în deșertul Iordaniei!

Tu ești mult mai tinerică, eu aveam atunci 69 de ani, însă curiozitatea și - mai ales - curajul, mi-au dat imbold să aleg varianta cu plimbarea pe cămilă, în detrimentul mersului cu un microbuz. N-am să uit niciodată emoția încălecatului și descălecatului de pe cămilă! Noroc că Mihai, care avusese această experiență cu ceva ani în urmă, mi-a spus ce trebuie să fac ca să nu „pic în nas” - la suire, sau să cad de pe cămilă „cu roatele în sus”,  la coborâre. Noroc cu beduinul care însoțea cămila!

Spre deosebire de grupul vostru, noi n-am avut nici un stres cu mirosul sau necurățenia cămilelor, care ar fi implicat să îmbrăcăm acele „cămeșoaie” despre care spui că vi s-a sugerat că ar fi bine să le luați. Poate că doar timpul a făcut diferența de miros, voi fiind acolo vara, în iunie, noi în toamna lui 2018, în noiembrie, mai pe frig.

Cred că te-am recunoscut într-o poză, în P33, chiar dacă ești cu spatele, iar pe soțul în P21, chiar dacă are fața „blurată”. Așa să fie?!

Cât despre nisipul deșertic, noi l-am simțit din plin, chiar dacă eram încălțați cu adidași de piele și cu șosete. Aveam nisip și între degetele picioarelor.

N-am aruncat adidașii, ar fi fost păcat, că erau de firmă! I-am scuturat, doar, când am ajuns la hotel, iar acasă i-am băgat în mașina de spălat și-am așteptat să văd cât nisip se strânge în lavoar, la evacuarea apei din mașină. Și la fel fac și când ne întoarcem de la Mare. Diferența este de necomentat!

Felicitări încă odată pentru ce ne-ai împărtășit și...

Zoazore [25.05.20 20:35:25] »

@nicole33: Tiza mea cea curajoasă!

Am avut ceva emoţii în momentul în care cămila s-a ridicat de jos, mai întâi pe picioarele din spate şi apoi pe cele din faţă, senzaţia fiind că voi pica în nas, chiar dacă mă ţineam cu nădejde de suportul special fixat pe corpul acesteia şi îmi încordasem toţi muşchii, o greşeală care avea să mă coste mai târziu

Și eu cred că n-aș fi ratat o așa experientă! ​ Pe lângă zburatul cu balonul, călăritul unei cămile este și va fi visul meu! Prima experiență am ratat-o deja, pe asta... cine știe? Pot doar să sper!

Cât de cald era când vă plimbați voi?

Cât despre ​​Imensitatea deşertului m-a cucerit. Împrejurul nostru vedeam doar dune de nisip auriu pot spune că trăind în Bărăgan, lucrând la șes, imensitatea nu mă mai prea impresionează!  

M-am bucurat că ai luat ambele ”opționale”! Ar fi fost păcat să ratatți taman ATV-urile prin nisip!

Fascinante experiențe! Dar și apusul e frumos, nu mi s-a părut că l-ai ratat! P18 și P19 sunt superbe!

Să vă fie de bine! Data viitoare vei ști cum să procedezi cu cămila! ​​​ Sper să fie o ”data viitoare”!

nicole33 [26.05.20 08:38:39] »

@mishu:  

pe langa faptul ca nu stiu daca din cauza de gabarit depasit s-ar gasi o camila si pentru mine,asta ar fi momentul in care as avea mari retineri ca nu as zbura de pe camila,mai apoi m-as gandi daca la felul in care merg ele nu mi-ar cauza rau de drum.

Nu trebuie să-ţi faci probleme de acest gen. Iniţial, şi eu m-am gândit ce chin ar fi pentru bietul animal să bmă care în spinare mai bine de o oră cât dura plimbarea, dar ghidul ne-a asigurat că aceste animale pot căra greutăţi mult mai mari pe durate mult mai mari de timp.

De zdruncinat te cam zdruncină, este adevărat, dar contează mult poziţia corpului. La întoarcere m-am aşezat mai comod şi a fost mult mai bine, mai puţini muşchi încordaţi de frica de a nu cădea, şi abia atunci m-am bucurat de plăcerea plimbării. La dus am fost prea tensionată. Am şi eu rău de mişcare, dar nu a fost cazul aici, viteza de deplasare fiind foarte redusă.

Insa la cat as fi de curioasa, mai mult ca sigur as incerca, este o experienta de care nu te lovesti in fiecare zi.

Aşa am gândit şi eu, nedorind să ratez o asemenea experienţă. Sigur aş fi regretat ulterior.

Si in mod sigur nu as fi ales sa stau la piscina, nu pentru asta as fi acolo.

Ai să râzi, dar au fost şi turişti care au preferat piscina... cămilei . Cei mai mulţi însă au combinat cele două activităţi. Ce poate fi mai plăcut după o zi solicitantă decât o relaxare în piscină? Au profitat şi de faptul că piscina putea fi utilizată şi în nocturnă, puţine hoteluri permiţând acest lucru.

Îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!

nicole33 [26.05.20 08:42:18] »

@Dan&Ema:  

Ieri si alataieri am fost si noi... la camile! ????????????

(Inca) nu divulg amanunte. ????

WoW!

Deja sună interesant, iar suspansul este maxim. Fiind în stare de alertă, cu frontierele închise pentru deplasările în scop turistic, cu atât mai mare este nedumerirea mea. În România totuşi cămilele nu pasc pe marginea drumului ca oile sau vacile, astfel că bănuiesc că ai vizitat o grădină zoologică despre care ne vei povesti cât mai curând.

Animalele astea sunt de invidiat ce viata "aspra"trebuie sa indure.

Si uscata. Da, sunt adaptate la clima de acolo si chiar si oamenii din zona.

Într-adevăr, nu au o viaţă deloc uşoară, dar viaţa este grea în deşert pentru oricine, iar oazele sunt cu atât mai importante.

Pentru noi, primul contact cu deşertul saharian a fost o experienţă interesantă care ne-a făcut să apreciem mai mult frumuseţile ţării noastre. Ne-a amintit cumva de vacanţa în Iordania, o ţară deşertică în cea mai mare parte a teritoriului său, când, la fel, ne bucuram că avem o ţară atât de frumoasă.

Poate oi vizita si eu "uscaciunea".

Tunisia este o ţară frumoasă care are foarte multe de oferit turiştilor care doresc să o descopere.

Cei mai comozi, pot avea o vacanţă perfectă bucurându-se de plajele frumoase,

cu nisip fin, şi de apa albastră, limpede şi caldă a Mediteranei în confortul unui resort all inclusive. În timp ce cei mai curioşi vor avea parte şi de istorie, dar şi de experienţe mai deosebite alegând diversele excursii opţionale.

Tunisia este o destinaţie încă ieftină şi merită cu prisosinţă o vacanţă aici. Trebuie doar să vrei să o cunoşti

Îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!

nicole33 [26.05.20 08:46:20] »

@doinafil:

Draga mea Nicole, felicitări pentru curajul de-a te urca pe cămilă! Este, într-adevăr, ceva ce nu ți se întâmplă decât - poate - odată în viață!

Mulţumesc, Doina!

A fost o experienţă deosebită şi m-am bucurat să o pot împărtăşi cu voi.

Cred că merit și eu măcar niște zâmbete,   dacă nu chiar mai mult,  pentru curajul de-a mă sui și eu în spatele unei cămile, în deșertul Iordaniei!

Te felicit la rândul meu pentru curaj.

Oricum tu eşti o curajoasă.

M-ai convins de acest lucru atunci când ne-ai povestit experienţa zborului cu balonul în Cappadocia, unde singurul tău regret a fost că nu ai zburat mai sus, pentru un plus de adrenalină.

În Iordania nu am fost în deşertul propriu-zis, chiar dacă l-am traversat cumva pe autostradă în drumurile din Amman spre Aqaba şi apoi din Aqaba spre Marea Moartă şi apoi spre Amman.

Nu uit indicatoarele gen „Atenţie trec cămile! ” foarte frecvente pe autostradă şi nici amuzamentul şoferului-ghid care, văzându-mă că fotografiez aceste indicatoare, dar şi cămilele care păşteau pe marginea drumului, aparent ale nimănui, m-a întrebat dacă în ţara mea nu sunt cămile, iar răspunsul meu că da, dar doar la zoo, i-a stârnit hohote de râs.

Tu ești mult mai tinerică, eu aveam atunci 69 de ani, însă curiozitatea și - mai ales - curajul, mi-au dat imbold să aleg varianta cu plimbarea pe cămilă, în detrimentul mersului cu un microbuz.

Vârsta este doar un număr, cu adevărat important este cum te simţi şi cum alegi să ignori ce scrie în cartea de identitate

Şi eu aş fi făcut aceeaşi alegere într-o situaţie similară.

Spre deosebire de grupul vostru, noi n-am avut nici un stres cu mirosul sau necurățenia cămilelor, care ar fi implicat să îmbrăcăm acele „cămeșoaie” despre care spui că vi s-a sugerat că ar fi bine să le luați

Aici în Tunisia nu am avut nicio problemă cu mirosul cămilelor sau al „harnaşamentului” acestora.

Povesteam despre alte cămile din Maroc care chiar miroseau rău de tot. Acele  rochii arăbeşti au fost mai mult pentru impresia artistică;am făcut poze foarte reuşite astfel îmbrăcaţi.

Cred că te-am recunoscut într-o poză, ... Așa să fie?!

Nu ştiu . Nu comentez

Când am făcut excursia nu m-am gândit că voi scrie un articol despre această experienţă, astfel că pozele au fost foarte personale în cea mai mare parte, sortarea acestora fiind mai dificilă ca niciodată. Însă articolul l-am scris extrem de uşor, faţă de altele, cu mare bucurie amintindu-mi cele trăite atunci şi ar fi fost păcat să nu-l ilustrez şi cu poze, chiar şi din cele blurate.

Cât despre nisipul deșertic, noi l-am simțit din plin, chiar dacă eram încălțați cu adidași de piele și cu șosete. Aveam nisip și între degetele picioarelor.

Exact asta am păţit şi noi. Eu am folosit nişte adidaşi mai uşori, mai vechi, pe care îi foloseam cu nişte ani în urmă la sala de fitness, astfel că nu a fost o problemă să renunţ la ei, fiind mai uşor de aruncat decât de spălat , iar nisip a luat ca amintire de acolo din deşert într-o punguţă.

Îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!

Trebuie să ne revedem cât mai curând.

nicole33 [27.05.20 06:36:09] »

@Zoazore:  

Pe lângă zburatul cu balonul, călăritul unei cămile este și va fi visul meu! Prima experiență am ratat-o deja, pe asta... cine știe? Pot doar să sper! ​

Speranţa nu moare niciodată. Este suficient să îţi doreşti foarte mult şi vei vedea că se întâmplă

Nici eu nu am zburat cu balonul. Am tot amânat de teamă, dar experienţele din toamnă ale colegilor m-au convins că nu sunt motive de frică. ​​

Cât de cald era când vă plimbați voi? ​

Era cald, dar în limite normale, chiar plăcut.

Mai rău a fost a doua zi când am ajuns din nou în deşert, de această dată la ora prânzului, când am simţit nisipul fierbinte sub tălpi, iar un vânt fierbinte ne ardea feţele. ​​

M-am bucurat că ai luat ambele ”opționale”! Ar fi fost păcat să ratați taman ATV-urile prin nisip! ​

Nu am luat şi plimbarea cu ATV-ul, deşi poate ar fi fost interesantă, deoarece aş fi condus eu şi toată distracţia mi-ar fi aparţinut. Noi am rămas fideli cămilelor

A doua zi a fost o altă opţională, plimbarea cu jeep-urile prin deşert şi pe asta nu am ratat-o. Ne-am plimbat cu nişte Toyota Land Cruiser în grupuri de câte şase cu şoferii lor. Pentru mine a fost ok şi m-am bucurat că nu mi-a fost rău, dar soţul meu a fost puţin dezamăgit dorind mai multă adrenalină. ​​

Fascinante experiențe! Dar și apusul e frumos, nu mi s-a părut că l-ai ratat! P18 și P19 sunt superbe!

Mie mi s-a părut că soarele a dispărut prea repede, înainte de a ajunge la linia orizontului. La fel am păţit cu răsăritul de a doua zi, când o pâclă ne-a împiedicat să vedem soarele din primul moment, iar acolo peisajul era şi mai spectaculos, pe un lac de sare. ​

Îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!  ​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, doinafil, mishu, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂExcursii opționale din Douz:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.085063934326172 sec
    ecranul dvs: 1 x 1