La plimbare prin capitala insulei Mallorca

TIPĂREȘTE

În capitala insulei am ajuns de două ori.

Prima oară cu bicicleta, într-o după amiază, din Platja de Palma urmând linia falezei, pe sub sumedenia de avioane care aterizează pe aeroportul cu pista ce se termină în buza mării. La închiriere am fost nevoiți să lăsăm o garanție de 50 euro, CNP-ul și hotelul la care suntem cazați.

Ne alăturăm puhoiului de cicliști din stațiune și pedalăm pe cei 12 kilometri ai pistei fără nicio groapă care se întinde până în portul Palma, o mișcare foarte reconfortantă, însoțiți de briză, cu locuri pentru admirat marea.

Cu această ocazie am făcut cunoștință cu viața molcomă a celor care locuiesc în cartierul de est, mărginaș la malul apei, în case simple, colorate dar bine întreținute.

Palma de Mallorca este foarte prietenoasă cu cicliștii, având trasee și piste prin tot orașul.

La întoarcere, seara, avem parte de unele imagini superbe cu marea scăldată de soarele ivit printre nori. Am pedalat vreo 30 kilometri pe faleză și prin oraș, o adevărată zi de odihnă activă.

A doua oară cu autobuzul liniei 23 în care ne-am urcat din fața hotelului. Din stațiune sunt trei linii - 15,23 și 25 -, diferă stațiile din care le iei și capetele de linie din capitala insulei.

Urcăm la Hotel Cosmopolitan și ajungem la cap de linie în Placa Espanya, la Estacio Intermodal, principalul nod de transport al capitalei și al insulei, în care se regăsesc stații de autobuz, metrou și tren. La câțiva zeci de metri se află și stația Ferrocariles de Soler, punctul de plecare al trenului spre Soler.

Ne aflăm în zonă la sosirea unei garnituri a acestui tren și vă pot spune că au coborât un număr impresionant de turiști, semn că afacerea merge ca pe roate (și pe șine).

Din capul locului vreau să vă spun că aveam ceva așteptări de la obiectivele turistice ale Palmei, numai că aceste așteptări nu mi-au fost satisfăcute.

E plăcută zona centrală, cu străduțe înghesuite între ziduri ale clădirilor vechi, are un aer bonom, inspiră la siesta atât de dragă ibericilor, îți temperează până la o lentoare molatecă mișcarea pașilor pe ”career”-urile pline de tarabe, magazine și ademenitoare baruri.

Sunt interesantele ulițele ce pornesc din Placa Major iar La Rambla sper că e mai frumoasă și animată seara decât acum cu doar câteva florării deschise. Îmi aduce aminte de surata ei din Barcelona prin copacii mari care o străjuiesc, prin arhitectura clădirilor cu elegante balcoane albe sau verzi, florăriile și terasele ce se întind pe asfaltul în linie dreaptă.

Prin furnicarul de lume ce mișună la poalele edificiilor cu o valoare artistică apreciabilă își dau măsura talentelor artistice diverse persoane și în felurite domenii, memorabilă rămânând imaginea unei bunicuțe ce și-o fi lăsat nepoțeii cu vreo bonă pentru a-și etala talentele la vioară.

O particularitate aparte a Palmei și una care îi conferă șarm o reprezintă canalele ce străbat orașul, un adevărat plămân verde al acestuia, cu maluri perfect amenajate cu flori și verdeață.

Ca peste tot în ziua de astăzi, și aici întâlnești în centru elita modei. Chiar de te ademenește ”rebaja”(reducere) la tot pasul, prețurile mi se par mai mari decât în alte locuri.

Principalul obiectiv turistic al orașului îl reprezintă Catedrala Gotică, denumită și La Seu, pentru a cărei vizitare ai de achitat 7 euro. În catalană denumirea se traduce ”la sediu”, aici funcționând sediul episcopal al Diocezei din Mallorca.

Ridicată la 1230 din ordinul regelui Jaume I de Mallorca, este catalogată drept a patra într-un top al celor mai frumoase catedrale din lume, dar mie nu mi s-a părut atât de emblematică. Nu are cum intra pe o asemenea poziție a unui clasament de vreme ce sunt o grămadă de alte asemenea lăcașuri mult mai frumoase. Tot ca părere personală. Trebuie să recunosc, totuși, că poziționarea crește gradul de atracție al clădirii.

E mai impresionantă de afară decât din interior. De la malul mării și cu fântâna arteziană în față dă cel mai bine la fotografiat și arată seducător, atât ziua cât și noaptea. În interior, câteva capele și, ce e cel mai frumos –cel puțin pentru mine -, vitraliile până aproape de tavanul din piatră.

Am mai intrat astăzi într-o bisericuță mai mică, care mi-a plăcut foarte mult și n care am ieșit cu impresia că cel mai pios ”mulțumesc”este spaniolul ”gracias”, rostit pe o tonalitate scăzută, liniștitoare și cucernică.

Din păcate, e luni iar în această zi Palatul Almudaina este închis, așa că îl ratăm.

În primărie nu avem posibilitatea să intrăm. Suntem în Spania, nu în Franța sau Marea Britanie, așa că o periem cu vederea pe fațada exterioară.

Cum se pornește ploaia, vânzătorii ambulanți ies de peste tot și oferă turiștilor paravanele izbăvitoare, care se vând ca pâinea caldă. Spirit de antreprenor!

Iar cei care nu dau doi bani pe asemenea obiect se adăpostesc pe sub umbrelele teraselor sau ale micilor magazine și patiserii din centrul vechi. Pe sub cea a gelateriei ”Giovanni”se perindă buluc de lume de negustorul face vânzare mai abitir ca într-o zi de călduroasă.

La fel de mulți indivizi intră în magazinele de prezentare ale cluburilor CF Barcelona și Real Madrid, situate la o mică distanță unul de altul. Deși e tot acolo, cel al CD Mallorca, echipa locală, nu înregistrează același dever. Cu toate că echipamentele sunt sensibil mai ieftine decât ale granzilor.

Dacă în octombrie sunt atâția turiști aici, ce o fi fost în perioada sezonului de vârf? Străzile înguste ce duc de la catedrală spre Placa Major sunt asaltate de oameni. Asta înseamnă că vara mișcarea este extrem de anevoioasă?

La rezervarea hotelului primisem de la Booking un ghid pentru Palma în care erau trecute și recomandări pentru zone frumoase, dar mai puțin călcate/descoperite de turiști.

Un astfel de obiectiv era San Juan Gastronomic Market, lăudat și recomandat pentru oferta de servire a mesei. În sinea noastră ne propusesem să servim prânzul acolo, având în minte piața din Florența.

Am rămas foarte dezamăgiți de ceea ce am găsit în locația respectivă, un magazin comercial –cu prețuri bune, ce-i drept –dar oferta de hrană era alcătuită dintr-o pizzerie și vreo 2-3 restaurante destul de goale.

De aici urmăm harta, stradă cu stradă și căutăm să ajungem în Santa Catalina, un cartier tipic mallorcan, cu specificația că Career de la Fabrica - imaginea vechilor mori de vânt - trebuie văzută neapărat. Am ajuns acolo, dar nu am avut parte de priveliștea celei descrise în ghiduri. Avea, într-adevăr, ceva deosebit față de străzile din jur, anume așezarea în stradă a restaurantelor, dar nu ne-a luat piuitul...

Hai să mergem și în Poble Espanyol, unde ajungem cu puțin înainte de ora închiderii și nu mai dăm 6 euro pentru a intra și vedea din interior o parte a clădirilor ce le putem admira și din afara zidurilor.

Mă așteptam, conform ghidurilor, să găsim acolo unul din cele mai importante 100 edificii arhitectonice ale Spaniei. Nu dau cu piatra pentru că nu am intrat, dar în interior nu aveau cum încape prea multe frumuseți ale arhitecturii iberice. Dacă voi fi contrazis ce cineva, vă asigur că nu mă voi supăra.

Continuăm itinerariul către Castell de Belver, deși știm că nu ajungem până la ora 18 și îl vom găsi închis. Urcăm pe drumul de acces folosit de autobuzele turistice, prin pădure și trecem pe lângă cea mai impunătoare unitate rezidențială privată pe care am zărit-o pe această insulă.

Mergem preț de minute bune, așteptându-ne ca la fiecare următoare curbă să fie vizibile zidurile castelului rotund. Și știți cum e când speranța te împinge până la cealaltă, apoi încă una și să nu renunți că după o duzină apare, în sfârșit, și obiectivul. Asta e, turist fiind!

Castelul îl vedem doar pe dinafară, în schimb e frumoasă panorama ce se deschide spre port și catedrală.

La coborâre e mai ușor, urmăm una din aleile pietonale ce te aduc în port iar de acolo spre lăcașul de cult impunător, simbol al orașului.

Admirăm Passeig de Born cu ale sale parcuri și fântâni minunat luminate, ne preumblăm la pas alături de cei ieșiți să se bucure de o seară caldă de toamnă și ne dăm seama că timpul trece în alt ritm pe insulă.

În lumina serii și a reflectoarelor din preajmă, imaginea feerică a catedralei și a Palatului Almudaina mai atenuează oboseala unei după amieze în ritm de turiști avizi de descoperirea unui tărâm nou, în care am parcurs peste 15 kilometri, conform aplicațiilor moderne de măsurat distanța.

---

VIZUALIZĂRI: 2878 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI