Acolo unde pământul cântă în imagini

TIPĂREȘTE

A început deja numărătoarea inversă până la relaxarea parțială a măsurilor de urgență, însă aceeași întrebare obsedantă ”care este primul lucru pe care îl vei face după relaxare”revine iar și iar. Pentru mine, până la momentul relaxării, revin amintiri despre locurile prin care m-au dus pașii și unde am simțit un pic de istorie, dar și stări de liniște. Astfel, biserica Arbore a reprezentat una dintre revelațiile pe care mi le-a prilejuit întâmplarea. Pentru că absolut din întâmplare am putut să vizitez această biserică bucovineană.

Așadar, pentru a ajunge acolo trebuie să urmezi drumul județean 2K, care trece chiar prin mijlocul satului Arbore, de la Solca spre Milișăuți. Drumul este la o distanță aproximativă de 35 km față de Suceava și la vreo 34 km față de Gura Humorului.

Ca localizare, biserica Arbore are următoarele coordonate: 47°43'59.0"N 25°55'44.8"E sau 47.733053,25.929103, în funcție de setările GPS.

Deși în satul Arbore mai sunt încă două biserici ortodoxe, ansamblul Arbore este cel mai cunoscut și cel mai vizitat. Este cuprins în patrimoniul UNESCO, fiind ctitorit de pârcălabul Luca Arbure în ultima perioadă a domniei lui Ștefan cel Mare. Din istoricul bisericii, aflăm că lăcașul a fost înălțat pe locul unui vechi schit și a avut destinația inițială de necropolă pentru familia Arbure. De altfel, acesta a fost înmormântat aici, împreună cu familia. Întregul ansamblu cuprinde turnul clopotniță, în care se poate urca, și biserica având hramul ”Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, iar din pisania în slavonă aflăm că ”…pan Luca Arbure, pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul Neamțului…a început a zidi acest hram întru numele Tăierii capului cinstitului și slăvitului prooroc înaintemergător Ioan Botezătorul și s-a început în anul 7010, luna aprilie 2 și s-a sfârșit în același an, luna august 29. ”Se pare că anul 7010 corespunde anului 1503, când s-a început construirea bisericii. Turnul clopotniței a fost construit aproximativ prin 1870, acesta având o arhitectură diferită de cea a bisericii. De la ghida noastră am aflat că biserica are o formă nemaiîntâlnită la bisericile din epocă. Astfel, ctitoria are o formă dreptunghiulară, la exterior, și treflată, la interior. Biserica este mica, fără turle și cu pereți din piatră brută. Intrarea se face prin laterala sudică, printr-un portal în stil gotic cu chenar în formă de arc frânt.

De-a lungul timpului, în urma ocupației austriece, ocupației ruse și a unui incendiu devastator, acoperișul bisericii a fost distrus, rămânând așa timp de câteva decenii, iar intemperiile ”au desavârșit”distrugerea, pictura fiind grav avariată. Între timp s-a refăcut acoperișul, însă pictura mai are de așteptat.

Chiar și așa, construcția are o frumusețe aparte. Pentru prima data în arhitectura moldovenească apare un spațiu semideschis, pe fațada de vest, realizat prin prelungirea pereților cu aproximativ 2,5 m și unirea lor în partea superioară prin arcadă. Inițial, în acest spațiu erau clopotele, dar în prezent acest loc este folosit pentru parastase și pomeni. Zona de vest este oarecum apărată de un copac imens, fapt ce a contribuit la relativa conservare a picturilor. Bogat ornamentată, firida, care înlocuiește exonartextul, prezintă scene de un surprinzător dinamism și realism. Iconarul a decorat firida cu miniaturile cel mai bine realizate din întreaga epocă Ștefan cel Mare –Petru Rareș. Privind cu atenție, pictura îți dă impresia mișcării firești. Astfel, imaginile îi imortalizează pe Adam arând, pe Eva torcând, iar mesenii de la Ospățul Sfântului Gheorghe sunt pictați stând cu spatele spre privitor. Ca o inovație a pictorului iconar, balaurul din scena ”Aducerea balaurului”este pictat pe două ziduri, într-o mișcare fluidă, firească.

Intrând în biserică, în pronaos se păstrează un tablou votiv ale ctitorului și familiei, mormintele lui Luca Arbore, a soției sale și a unuia dintre copiii al lor. De asemenea, s-a păstrat chivotul de mormânt al pârcălabului, considerat cel mai de preț însemn funerar în stil gotic din Bucovina. În naos este un alt tablou votiv, tot al ctitorului. Tot în naos sunt pictate scene precum Nașterea Domnului, Răstignirea și Judecata de Apoi, iar pe bolta naosului este pictat Iisus. Pereții sunt bogat ornamentați cu imagini din viața sfinților. Podeaua bisericii nu este acoperită de nimic, lăsând la vedere lespezile din piatră brută. Cu toate acestea, zgomotul pașilor noștri au fost estompați, în timp ce vocile erau amplificate.

În curtea exterioară, atenția noastră a fost atrasă de două blocuri de piatră, adâncite spre miijloc, și a căror întrebuințare nu reușeam s-o deslușim. Tot ghida ne-a venit în ajutor și am aflat că ele au fost folosite pentru pregătirea culorilor folosite la pictura icoanelor. De altfel, la întreaga pictură a fost folosit verdele, de o frumusețe aparte, în combinație cu celebrul albastru de Voroneț.

Iar revelația mea a fost deplină: la Arbore, la fel ca și la Voroneț, la Moldovița, la Sucevița sau la Humor, culorile cântă, iar pentru un iubitor de artă și pace sufletească, contemplarea acestor icoane reprezintă o trăire unică.

Iar spre final, pentru ca interesul nostru să fie și mai satisfăcut, aflăm că în Arbore a văzut lumina zilei maestrul Gheorghe Cozorici, cel care a interpretat atât de magistral rolul lui Ștefan cel Mare.

Rămâne să faceți și voi o vizită în zonă, atunci când se va putea, și să completați cu ce am omis acum, voit sau nevoit.

Drumeții și vacanțe plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 763 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI