Incursiune românească în Banatul Sârbesc

TIPĂREȘTE

Salutare cititori! În acest articol vă voi prezenta o idee de călătorie în apropiere de România, unde am ales să sărbătoresc 16 primăveri de existență a mea. Probabil că majoritatea a auzit de comunitatea românilor de peste Prut sau despre comunitățile de români din Cernăuți, Transcarpatia sau Odesa din Ucraina. In acest articol vorbim despre comunitățile de români din Serbia, in special despre cea din Voivodina (Banatul de Vest).

Minoritatea română din Voivodina numără peste 25.000 de români care se bucură de toate drepturile care le-au fost acordate datorită autonomiei provinciei Voivodina, mai exact au școli, biserici, presă în română, au partide politice românești proprii care îi reprezintă în parlamentul Voivodinei de la Novi Sad, ansambluri folclorice de muzică populară bănățeană și ocazional poate cu puțin noroc puteți găsi afișe, abțibilde sau chiar grafitti în limba română! :) In localitățile unde traiesc sarba si romani sunt placute bilingve iar in localitatile unde traiesc sarbi, romani si maghiari sunt plăcuțe trilingve. In cazul in care o să vedeți pe hartă locuri despre care nu am povestit, înseamnă că nu am reușit să le vizitez și am scris o rubrică dedicată lor la finalul articolului.

Biserica Românească din Nicolinț, Biserica Românească din Petrovasâla, Pancevo, Statuia și turnul lui Iancu de Hunedoara din cartierul Zemun din Belgrad și Kikinda

google.com/maps/dir/NB+GO ... d45.1130159!3e0

In prima zi am decis să vizităm cele mai îndepărtate locuri din intinerariul pe care ni l-am propus. Am început în forță... putem spune! Ne-am cazat în orașul Vârșeț la un apartament cochet, NB Gold, cu condiții ok și preț bun. În Vârșeț majoritatea cazărilor sunt ieftine deci e un oraș bun pentru cazare pentru orice buget. Nici n-am plecat ieșit bine din Vârșeț și am intrat in localități cu plăcuțe cu denumirea românească a localității la intrare.

După 20 de minute, am ajuns la Nicolinț, unde, inca de la intrarea în sat se putea vedea semeața turlă a bisericii pe care urma să o vizităm. Toate străzile satului aveau plăcuțe bilingve cu denumirea străzii în sârbă și în română. Biserica este construită din piatră și cărămidă. Interiorul este unul impunător, cu icoane bizantine și peste tot gasim inscripții în română. Pentru un sat biserica este impunatoare. Aceasta a fost zidită în 1911 pe locul bisericii româneşti vechi din sec. XVIII. La ieșirea ne-a întâmpinat o localnică în vârstă româncă care a vorbit cu noi cu placere.

Dupa Nicolinț am pornit apoi spre Pancevo. Pe drum am mai găsit o biserică ortodoxă românească interesantă, în Petrovasâla, am vizitat-o dar n-am stat mult deoarece era o slujbă religioasă în desfășurare, doar am făcut câteva poze.

Am ajuns în Pancevo (maps.app.goo.gl/xJUGnMp9vCph2R5Q7) unde am inceput cu biserica Adormirea Maicii Domnului construită între 1807-1811 de 2 frați aromâni, folosită de români și ulterior preluată de comunitatea sârbă. Iconostasul este realizat de către pictorul român Constantin Dănăilă. După aceea ne-am plimbat prin piața regele Petru I, piața principală a orașului unde se află o zonă pietonală, cu muzeu, clădiri vechi și loc de joacă frumos pentru copii, multe restaurante și cafenele. Centrul orașului este liniștit, acolo se află și capela ortodoxă română a orașului.

Un loc bun de promenadă este cheiul Timișului cu multe restaurante unde ai plăcerea să te plimbi cu barca pe râu. Lângă chei se află liceul „Uros Predic”, unul dintre cele mai vechi instituții de învățământ de pe teritoriul Serbiei actuale, berăria lui Weifert deschisă în baza unui contract cu Administrația Funciară din Timișoara și prima de acest fel din această parte a lumii. De asemenea tot în Pancevo se află și Casa de Presă și Editură "Libertatea", sediul uneia dintre mass-media românești din Banatul Sârbesc și Școala de inginerie electrică Nikola Tesla.

Am plecat din interesantul oraș Pancevo și ne îndreptăm către Ofcea, o suburbie a Belgradului cu 98% din populație de etnie română. Aici am gasit aceleasi plăcuțe bilingve pentru numele străzilor si afișe electorale românești. Am vizitat la exterior biserica românească, pare a fi Hagia Sofia în miniatură.

Dupa Ofcea am ajuns și în Belgrad, la Zemun (maps.app.goo.gl/a3C4mcu3ecuTaurb8) pentru a vedea statuia și turnul lui Iancu de Hunedoara. Am descoperit că Zemun înseamnă mult mai mult decat am crezut eu, înseamnă un alt centru vechi al Belgradului, dar în stil austriac.

M-am plimbat pe strada Gospodska și piața Mare până la Dunăre unde am găsit statuia lui Iancu de Hunedoara. Marea mea dezamăgire a fost faptul că pe statuie scrie numai în sârbă și maghiară, nu si in română, iar la o simplă traducere rezulta că Iancu de Hunedoara a fost nobil maghiar de origine sârbă, probabil pentru că statuia a fost comandată și finanțată de Ungaria, la inaugurare asistand si președintele Ungariei alături de omologul său sârb. Promenada unde se află statuia este un loc minunat pentru o plimbare pe lângă Dunăre. A fost spectaculos sa ma uit la un card mare de lebede, gaste si rate care se plimbau agale si veneau la mal cersind trecatorilor mancare. Acolo se află de asemenea multe restaurante tradiționale sau cu specialități de pește.

Apoi am urcat dealul printre căsuțe cochete săsești ce aduc aminte de Sighișoara, până la turnul lui Iancu de Hunedoara, numit și turnul Gardos. Acesta a fost construit și deschis oficial la 20 august 1896 pentru a sărbători o mie de ani de așezare maghiară în câmpia Panoniei. Proiectul Mileniului a cuprins în total șapte monumente în toată zona maghiară din Austro-Ungaria, Turnul Gardoš fiind cel mai sudic. Toate sunt diferite și nu toate sunt turnuri. De la baza turnului Gardos se vedea foarte frumos priveliștea asupra Dunării. Alte locuri românești în Zemun sunt casa familiei Spirta (zidită între 1828-1883 în stil neo-gotic aparținând familiei de aromâni Spirta), manastirea Sfantul arhanghel Gabriel (ridicata pe locul unui lacas din lemn, de catre comerciantul aroman Teodor Toša Apostolović 1786) și biserica Nascatoarei de Dumnezeu (construita intre anii 1776 si 1780, cu ajutorul populatiei de rit ortodox, de etnie sârbă, greacă și aromână).

Apoi am pornit către Kikinda, ultimul popas din această zi, unde, fiind deja intuneric am vizitat numai piața voluntarilor sârbi, în schimb m-am întâlnit cu un prieten, cu care ne-am dus să bem o cafea la cafeneaua Caffe Macchiato, pe care o recomand. Despre Kikinda o să mai povestesc la sfârșitul articolului unde voi vorbi despre locurile pe care n-am apucat să le vizitez.

Ajunsi inapoi la Vârșeț, ne-am dus să mâncăm la Etno Kuca Dinar, un renumit restaurant traditional sârbesc unde aveam programare. Restaurantul este impresionant, inca din momentul în care intri, esti intampinat de decorurile traditionale sarbesti si un personal primitor, vorbitor de limba romana. Personalul este foarte informat, dispus să te ajute, mâncarea este foarte buna, in special in week-enduri restaurantul este plin de romani, multi vin din Timisoara pentru a manca aici, daca vrei sa fii sigur ca gasesti masa trebuie sa faci rezervare in prealabil site

Vârșeț, Mănăstirea Mesici, Coștei

maps.app.goo.gl/JuaVXaE8YJQ6iT6C6

google.com/maps/dir/V%C3% ... d45.0349403!3e0

A doua zi a fost 8 martie, chiar ziua mea, cand am împlinit 16 ani. În aveasta zi am vizitat Vârșețul și câte împrejurimile acestuia.

Am început din piața Svetog Teodor Vrsackog unde am găsit clădirea Băncii “Luceafărul”, ce cuprinde un imobil cu etaj în formă de patrulater. Clădirea a fost a Comunităţii Româneşti din Vârşeţ, unde a funcţionat Banca “Luceafărul” până în octombrie 1944, când au venit partizanii comunişti şi au şters orice urmă reprezentativă pentru cultura românească. Deşi s-au înaintat cereri pentru revendicare, până în prezent autorităţile sârbeşti nu le-au soluţionat în nici un fel.

Apoi am vizitat ''Farmacia cu trepte''. A fost prima farmacie din Vârșeț, în clădire proprie cu spațiu de lucru original, deschisă în 1784. Există, de asemenea, mai mult de 10 lucrări ale celebrului pictor Paja Jovanovic, dintre care una este portretul regelui Alexandru. Există o expoziție cu artefacte din timpurile preistorice, și mai târziu romane si încă două expoziții de mare valoare.

Lângă farmacie se află impresionanta Catedrala Ortdoxoxă Română a orașului. A fost construită în 1913 cu ajutorul donaților a mai mult de 80 de ctitori. În curte se află bustul patriarhului Miron Costin, cel care a și sființit biserica. Fiind duminică dimineața am intrat înăuntru să asistam la slujbă. A fost impresionant să aud slujba într-o limbă română atât de bine vorbită, o fetita de aproximativ 8 ani a rostit "Tatal nostru" intr-o romana impecabila, creand o atmosferă foarte frumoasă, catedrala fiind plină de enoriași români.

După participarea la slujba putem spune că mi-am sărbătorit ziua la o cafenea din apropiere. Lângă cafenea se află primăria, una dintre cele mai frumoase clădiri din Vârșeț, cu o fațadă frumoasă și un platou de flori în față. Una dintre marile atracții ale orașului cu siguranță este Catedrala Romano-Catolică Sfântul Gerhard. A fost construită după planurile unui arhitect vienez necunoscut și a fost finalizată la sfârșitul anului 1863. Arhitectura este drăguță și este indicat să vezi și interiorul bisericii.

Un alt obiectiv ce nu trebuie ratat este Palatul Episcopal, construit între 1750 și 1757, în timpul episcopului Jovan Georgijević. A fost construită ca o clădire reprezentativă pentru nevoile episcopului vârșețean după relocarea diecezei de la Caransebeș la Vârșeț. Arhitectura simplă a castelului baroc, cu simetrie și gama ritmică de deschideri de ferestre, este completată de un rezalit central accentuat care are un balustradă și un acoperiș mansardat special amenajat cu o țiglă multicoloră în înălțimea atacului si o frumoasa combinație barocă de perete din zidarie și fier forjat. Clădirea este în viață, deoarece curtea episcopului bănățean se află în curte, iar clădirea reprezintă un monument cultural de o importanță excepțională. În curte există colecții valoroase de icoane și o mare bibliotecă.

Vis-a-vis de Palatul Episcopal se află Catedrala Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni, o biserică istorică frumoasă care fost construită de români la sfârşitul secolului XVIII, acum aparținand Bisericii Ortodoxă Sârbă. Ultimul obiectiv pe care l-am vizitat în Vârșeț a fost Turnul Vârșețului, construit în 1439 de către despotul sârb Durad Brankovic. Drumul de acces până la parcare este bun, iar apoi se urcă cu pasul 5-10 minute până la cetate. Privelistea de deasupra turnului este frumoasa, nu sunt prea multe de făcut aici dar este frumos să urci, să vezi castelul și peisajul apoi să cobori.

Am iesit din Vârșeț și m-am îndreptat către Mănăstirea Mesici, aşezământ cultural din secolul XIV, ctitorie realizată de călugări români, aparținând în prezent însă de Biserica Ortodoxă Sârbă. Când am ajuns am dat de o biserica jumătate în stil bizantin, jumătate în stil baroc, un exemplu de amestecuri minunate de stiluri arhitecturale din această zonă. Mănăstirea Mesici este un loc minunat, liniștit, care iti aduce liniste și merita vizitat.

Ultimul obiectiv din intinerariul nostru a fost biserica Sfântul Teodor Tiron din Coștei. Dintre toate satele românești din zona Banatului Sârbesc pe care le-am vizitat, Coștei m-a impresionat cel mai tare! Sat cu 95,16 % etnici români, oameni gospodari și patrioți, unde poți găsi steaguri românești, oameni vorbind în limba română, inscripții, afișe... ce să mai, pentru un moment am și uitat că mă aflu în Serbia. :) Satul are inclusiv o echipă de fotbal cu nume românesc FC Carașul Coștei, ce evoluează în liga II în districul Banatul de Sud-Est.

În mijlocul satului se află semeață biserica ortodoxă română Sfântul Teodor Tiron, construită tot din piatră și cărămidă ca toate bisericile ortodoxe române pe care le-am vizitat în Banatul Sârbesc, construită între 1927-1936. În sat se află de asemenea și casa în care s-a născut Coriolan Doban, luptător partizan, ucis în 1943 de poliția germană în timpul ocupației naziste a Banatului Sârbesc. De asemenea puteți arunca și o privire asupra râului Caraș care trece prin sat.

Acesta a fost intinerariul meu prin Banatul de Vest, sper că în acest fel am promovat mai mult această regiune populată de români mândri de apartenența lor la acest neam de dublă ascendență! ;)

Lacul Vârșeț

La marginea orașului se găsește o mică oază - Lacul Vârșeț. Este vorba despre un lac artificial cu o suprafață de 32.000 m2, cu plaje amenajate și cu multe evenimente în decursul verii. Lacul se aprovizionează cu apă din două izvoare, dintre care unul este izvor cu apă minerală, apa având conținut înalt de iod, sulfați, magneziu și calciu.

Uzdin

Satul Uzdin, fără nicio exagerare, este leagănul culturii româneşti din Voivodina. Biserica, școala, căminul cultural sau asociaţiile înfiinţate aici sunt 100% româneşti. Comunitatea românească și-a conservat de-a lungul timpului spiritualitatea, atât în mediul instituţionalizat, cât mai ales în familie.

Încă din 2016 există aici un muzeu etnografic în care se află expuse peste 800 de piese etnografice. O parte dintre obiecte au fost achiziţionate de la familiile de români din Uzdin, altele au fost donate. Multe dintre aceste piese vechi și valoroase s-ar fi pierdut dacă nu ar fi existat posibilitatea de a fi expuse în muzeu.

Tot în clădirea muzeului etnografic există şi biblioteca românească „Petru Mezin”, comunitatea românilor din Voivodina având la dispoziţie peste 7.000 de titluri de carte, dintre acestea 6.500 fiind în limba română. Casa de Cultură Doina obține rezultate foarte importante în domeniul culturii. Primele evenimente ale creației artistice culturale apar la Uzdin încă din 1898. Atunci s-a format prima societate de cor în localitate. În 1963 a fost înființată o galerie de pictură naivă în cadrul Casei de Cultură. Pictori naivi uzdineni Anuika Maran, Florica Puia, Maria Bălan, Florica Kec, Sofia Doclean, Marioara Motorozescu, Ana Onța, Viorica Lepura, Sofia Ionașcu, Anuța Dolama, Steluța Caran, Steluta Diura, Petra Mezin... au atins cea mai mare atingere în pictura naivă și expun panzele lor în cele mai mari galerii din lume. Acești pictori valoroși și de succes au expus până acum în numeroase orașe și metropole europene și mondiale: New York, Washington, Madrid, Munchen, Veneția, Goteborg, Milano, Timișoara, Viena, Roma, Stockholm, Belgrad, Zagreb și multe altele.

Întrucât Uzdin este populat predominant de români, religia dominantă este ortodoxă. Biserica Ortodoxă Română Sfântul Gheorghe din Uzdin a fost ridicată în 1801 de către românii stabiliți aici. Este unul dintre cele mai mari și mai magnifice lăcașuri de cult ale Bisericii Ortodoxe Române din Voivodina, iar astăzi este un templu unic în toată ortodoxia, cu un iconostas în stilul Biedermeier. După ce a fost distrus parțial în incendiul din 1850, când turnul și structura de acoperiș din lemn au fost incendiate, biserica a fost restaurată în 1883. Iconostasul, care nu a fost deteriorat în incendiu, a fost pictat din 1833 până în 1836 de celebrul pictor Constantin Danilo, unul dintre cele mai importante reprezentanți ai Biedermeier, un stil învățat de artiștii sârbi și români din Viena, care este în primul rând legat de pictura portretului. În viața cotidiană, aici unele femei încă mai poartă costume populare românești, cea ce te duce cu gândul spre Maramureș sau Țara Moților.

Pentru mai multe informații puteți viziona aceste 2 documentare despre sat, realizate de TVR și Radioteleviziunea Voivodinei:

youtube, youtube

Mănăstirea Srediștea Mică

Mănăstirea se găsește în satul Srediștea Mică la 11km îndepărtare de Vârșeț. Acest lăcaș de cult, ridicat de despotul Jovan Brankovic la sfârșitul secolului al XV-lea, în trecut a mai fost numită Mănăstirea Sfințiilor Arhangheli Mihail și Gavril. Vechea mănăstire a fost unul dintre simbolurile culturii post-bizantine așezate la granița dintre est și vest unde s-au strâns sârbii la rugăciuni până în anul 1777, când prin legea reformei bisericești a fost desființată împreună cu încă câteva mănăstiri din Banat. Restaurarea de la temelie s-a desfășurat în perioada 1995-2003 și azi mănăstirea este dedicată Icoanei Miraculoase a Maicii Domnului.

Zrenjanin maps.app.goo.gl/nKoqpwip7H4efGop8

Zrenjanin, un oraș cu peste 2000 de români, al 3-lea ca mărime din Voivodina și al 7-lea din Serbia, are multe locuri de interes precum Primăria, Catedrala, Piața Libertății, strada Regelui Alexandru I etc.

Hotelul Vojvodina este situat în Piața Libertății. Se poate ajunge la fiecare parte a orașului de la hotel foarte ușor, deoarece este înconjurat de multe repere culturale, istorice, de afaceri și comerciale. Serviciile îndeplinesc cele mai înalte standarde hoteliere.

În apropiere de Zrenjanin poți vizita de asemenea rezervația naturală Carska Bara și satul populat majoritar românesc, Ecica.

Kikinda maps.app.goo.gl/ECdcPzQQJmKonjuo8

Am vizitat Kikinda în prima zi, dar ajungand noaptea, am vazut doar Piata Voluntarilor Sarbi așa că am să povestesc aici mai multe despre ce nu am vazut in oraș. În 1996, rămășițele arheologice bine conservate ale unui mamut vechi de jumătate de milion de ani au fost descoperite la marginea orașului. Mamutul numit „Kika” a devenit unul dintre simbolurile orașului. Astăzi este expus în Muzeul Național din Kikinda. Alte atracții ale orașului sunt Suvača - o moară unică, unică, alimentată de cai, zilele dovlecilor ce se organizează anual și Simpozionul internațional de sculptură „Terra”.

Zonele de conservare a bufnițelor Ushara cu un număr mare de exemplare, sunt ușor accesibile deoarece sunt situate în parcurile orașului și, prin urmare, atrag observatorii de păsări atât din această țară cât și din străinătate. În centru puteți găsi piața voluntarilor sârb și biserica "Aducerea Moaștelor Sfântului Nicolae". De asemenea puteți vizita Lacul Vechi, un loc perfect pentru plimbare, ședere, grătar. Există mai multe mese și scaune din lemn foarte bine executate și fiecare are un mic grătar construit din cărămizi și Mănăstirea Sfânta Treime. Dacă vreți să beți o cafea în oraș, recomand cafeneaua Caffe Macchiato.

Biserica Albă goo.gl/maps/zXu2QSJycEbFBpP18

Biserica Albă este un orășel în sudul Banatului Sârbesc, la 35km de Vârșeț, aproape de granița cu România.

Natura uimitoare, fațadele baroce fermecătoare în culori proaspete, parcuri frumoase și uimitoarea sa hidrografie, cuprinzând fluviul Dunărea, râurile Nera și Caraș și cele șapte lacuri superbe, fac din acest oraș pitoresc o adevărată oază turistică. Plimbarea cu feribotul de-a lungul Dunării este o atracție specială pentru fiecare vizitator, care permite întâlnirea relaxată cu obiectivele naturale și culturale unice ale Bisericii Albe

Briza plăcută provine din Carpați și o mulțime de zile însorite care dau un gust special al fructelor delicioase cultivate aici, în special a mărului fac atmosfera liniștită din Biserica Albă invitând toată lumea la vacanțele relaxate și memorabile. Vizitatorii adoră frumusețile incomparabile ale lacurilor de cristal din Biserica Albă în timp ce se face baie în zilele călduroase de vară. Există plaje îndepărtate sălbatice, înconjurate de natura intactă, unde oaspeții se cufundă în frumusețea și mângâierea naturii sau în caiacele, canoe și echipamentele asociate care așteaptă să îmbunătățească experiența de plimbare și să crească rezistența pe plajele urbane din Biserica Albă. Cursurile de navigație și scufundări sunt organizate în mod regulat la cerere de grup.

Cei care caută repere culturale pot alege între diversele atracții turistice din Biserica Albă: Muzeul fondat în 1877. este primul muzeu înființat în Voivodina, 6 biserici de confesiuni diferite, dintre care și o biserică ortodoxă română, punctul de vedere și Monumentul „Trei cruci”, un frumos parc cu o vechime de de mai mult de o sută de ani, unde se organizează evenimente culturale și spectacole tradiționale. „Satul ceh” și „Palanka veche sunt așezări tradiționale din apropiere cu o importanță semnificativă, care prezintă obiceiuri păstrate și meșteșuguri vechi și colecții istorice autentice.

Dunele de nisip de la Deliblata

Dunele de nisip de la Deliblata sau Dunele Bănățene, reprezinta o rezervație naturală specială, cea mai mare regiune cu nisip din Europa, foarte des fiind numită și Sahara Europei. Bogăția și unicitatea florei și faunei face să fie o destinație ideală pentru iubitorii de natură, aer curat și un teren de vânătoare foarte atractiv. Această regiune de nisip reprezintă ultima și cea mai mare oază de stepă nisipoasă dinn vegetația forestieră care a dominat pe vremuri în Câmpia Panonică. Se pot găsi specii unice de plante, iar una dintre ele este bujorul de stepă, care în luna mai, doar aici și pe munții Altai înflorește această specie de bujor.

Biserica Ortodoxă Română din Deliblata

După ce vechea biserică a satului a fost acordată Bisericii Ortodoxe Sârbe, locuitorii români au construit o nouă biserică ortodoxă română în 1925, din piatră și cărămidă în stil bizantin.

PS: Doresc ca ilustrație video următorul link: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2863 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI