Obiective istorice în zona Geoagiu

TIPĂREȘTE

Vacanța în zona Devei s-a încheiat după incursiunea la Sarmizegetusa Regia (vezi impresii), în ultima dimineață plecând de la Villa Lotus (vezi impresii) direct spre orașul Geoagiu și stațiunea omonimă. Cunoșteam de multă vreme existența unor monumente istorice și religioase în perimetrul acestor localități și acum s-a ivit ocazia perfectă pentru a le vedea.

Orașul Geoagiu se poate accesa atât de pe autostrada A1, cât și de pe drumul vechi E68. Traversăm podul peste râul Mureș și zărim deja în fața noastră zona deluroasă, apoi trecem peste alt pod ce se ițește în calea noastră, de data aceasta peste râul Valea Mare și în 500 de metri descoperim clădirea Primăriei Geoagiu. Aici vedem indicatorul turistic care ne interesează.

Capela romanică

După Primărie cotim dreapta pe strada Mărului și în capăt găsim cele două obiective religioase căutate. La câțiva pași se află clădirile Liceului Tehnologic Agricol „Alexandru Borza” (întemeiatorul geobotanicii românești), iar în curtea lăcașurilor de cult ființează un Centru de Tineret. Un panou de mari dimensiuni ne oferă informații de bază despre obiective. Lăsăm autoturismul pe marginea străzii și intrăm pe poarta deschisă, în curte mai mulți tineri, unii străini, se află în tabără.

În mijlocul unei curți înierbate vedem înălțându-se capela, numită și Rotonda. E o construcție de plan circular formată dintr-o navă centrală și o absidă semicirculară, diametrul la exterior fiind de circa 9 m. Corpul capelei îți atrage imediat privirea, până la jumătate este construită din cărămizi romane, iar partea de sus parțial din pietre de râu. Acoperișul din șindrilă se încheie cu o turlă țuguiată cu rol de clopotniță. Pătrundem în interior printr-un portal format din două blocuri masive, câteva ferestre de factură romanică străbat zidul gros. În interior nu se află nimic, pereții sunt tencuiți și văruiți, spațiul e amenajat cu scaune și table de scris pentru întâlnirile participanților la tabără.

Misterul încă persistă asupra acestui obiectiv, considerat de mulți cel mai vechi monument medieval religios de acest fel din Transilvania, chiar din România. Cercetările arheologice au condus la descoperirea unui cimitir în jurul rotondei, primele înmormântări fiind atestate în secolul al XI-lea, apoi înhumările continuă până în veacul al XVIII-lea. S-a emis ipoteza că lăcașul de cult a apărut, cel mai devreme, la începutul anilor 1100 (sau la granița secolelor al XII-lea – al XIII-lea) și ar fi vorba de o capelă seniorială a familiei Akos, deținătoare a domeniului Geoagiului. În acest sens pledează dimensiunea lăcașului de cult, dar și analogiile cu biserica familiei Akos din Gurasada.

Biserica reformată

În aceeași curte se află o biserică mai „tânără” datând din secolul al XVII-lea – al XVIII-lea care ne atrage prin elementele romane încastrate în zidărie. În fața intrării ne întâmpină doi lei măcinați de vreme, aduși de la vreun monument funerar roman din preajma castrului Germisara.

Interiorul e simplu, biserica sub formă de navă beneficiind de mobilier clasic (bănci) și orgă. Lumina pătrunde în sală prin ferestre înalte, în stil gotic, terminate cu ornamente de piatră. Turnul are circa 20 de metri și a creat nedumeriri privind rolul său – nu are ușă de acces, ferestre sau lucarne pe acoperiș. Probabil că în timpul restaurării din veacul al XIX-lea sau a reconstruirii din anii ′30 calea de acces în turn a fost zidită.

Am ocolit biserica care era încuiată și am privit monumentele încastrate în fațade – plăci de piatră cu figuri masculine și feminine, un alt leu amplasat la intrarea laterală, basoreliefuri.

Băile termale romane

În stațiunea Geoagiu-Băi, chiar lângă Parcul Central, se află un monument important pentru această zonă, aproape deloc valorificat turistic. Este vorba despre complexul termal roman Germisara. L-am găsit după ce am trecut pe la Centrul de Informare Turistică situat în parcul stațiunii de unde am primit indicații și câteva succinte materiale informative.

Depășim un gard prăpădit și un panou ruginit cu câteva fraze explicative și ajungem în fața unei mici înălțimi, un mamelon din travertin și tuf vulcanic în mijlocul căreia se află o cavitate naturală creată de acțiunea apelor termale. Romanii au identificat acest loc binefăcător pentru sănătatea trupească a militarilor Imperiului și au exploatat cu pricepere apele termale. S-au construit aceste terme utilizând la început apele de suprafață, apoi s-au folosit apele din subteran.

Am privit cavitatea mai întâi din vârful stâncii, apoi printr-un culoar îngust am pătruns în locul unde se forma lacul subteran. Câteva scurte galerii sunt săpate în tuful vulcanic, acum pline de gunoaie, o piscină cu apă stătută ocupă centrul cavității (construită fără nici o noimă în 1987) – nimic amenajat. Ieșind din nou la suprafață urmărim canalele din piatră sculptate de romani pentru a duce apa la bazine săpate de asemenea în piatră și căptușite cu scânduri. Se mai pot vedea scări dăltuite în stâncă, contururi ale unor clădiri (camere de baie), fragmente de coloane, bucăți de ziduri – toate formau un complex termal bine organizat.

După o vreme grota a devenit loc sacru unde se aduceau ofrande zeilor care patronau medicina și apele. Cercetările arheologice au scos la iveală mărturii ale transformării în loc de cult: monede (circa 600 bucăți), o statuie a zeiței Diana (67 cm înălțime, are un câine alături), altare votive, plăcuțe dedicate zeiței Diana, zeiței Hygia (zeița sănătății și curățeniei) sau spiritelor protectoare ale apei. Importante sunt cele 7 tăblițe de aur de 22 k (1 mm grosime, între 7 și 17 cm înălțime, aproximativ 87 grame greutate per total) care au un decor bătut cu o matriță de lemn. Unele conțin imaginea zeiței Diana și a unor nimfe, altele au inscripții cu numele celor care le ofereau drept ofrandă divinităților. Pe una din tăblițe apare numele Decebalus Luci(i) , un anume „Decebalus, fiul lui Lucius”, un peregrin de origine dacică care urmărește cetățenia romană, înstărit (având în vedere că și-a permis această ofrandă scumpă), trăitor la mijlocul secolului al II-lea. Istoricii cred că nimfele de la Germisara și prezența acelui dac atestă o continuitate de locuire și cult în regiune.

Vizita nu durează foarte mult, dacă nu citești ceva informații pe Internet înainte (și aceste date sunt lacunare și incomplete) nu pre știi ce vezi acolo, lipsesc panourile cu texte explicative și schițe. Primăria orașului Geoagiu a depus încă din anii 1998-2000 documentația de reabilitare a complexului termal roman Germisara, dar nu s-a mișcat nimic până acum. Planul de dezvoltare pentru anii 2014-2020 prevedea din nou conservarea și restaurarea ansamblului termal, a castrului roman și a porțiunii de drum roman – nu prea s-a întâmplat nimic. Păcat!

Concluzii. Îmi doream să completez această vizită cu o oprire la castrul roman Germisara, aflat în apropierea Mureșului, pe drumul DJ 107A mergând spre localitatea Cigmău. Obiectivul se află la doar 3,5 km depărtare de orașul Geoagiu, este semnalizat printr-un panou, dar nu este amenajat turistic. Din păcate nu am mai avut timp să mă abat spre acest loc istoric.

Obiectivele istorice din zona orașului Geoagiu sunt valoroase, dar insuficient valorificate. Istoricii încă nu cunosc pe deplin diverse elemente din viața acestor monumente, enigmele persistă, ipotezele nu aduc lumină. Cu toate aceste neajunsuri recomand o vizită la Rotondă sau la complexul termal Germisara, alături de o scurtă incursiune la cascada Clocota (vezi impresii).

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2247 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI