Casa memorială „Nicolae Grigorescu” din Pitaru (Dâmbovița)

TIPĂREȘTE

Cum a vorbit el, în limba formelor și a colorilor, despre țară și despre neamul lui, a fost mai mult decât îndeplinirea unei chemări de artist. Un apărător înflăcărat, un sol neadormit al geniului nostru, în fața lumii care nu ne cunoaște, și în fața veacurilor viitoare, iată ce-a fost omul acesta pentru noi, avea să scrie Alexandru Vlahuță despre pictorul Nicolae Grigorescu în monografia ce i-a dedicat-o în 1910.

În primăvara acestui an am citit un anunț privind deschiderea în apropierea Bucureștiului a unei noi instituții muzeale, și anume o casă memorială. Am dorit foarte mult să ajung la inaugurarea din 15 mai 2019, dar nu am reușit să aranjez treburile zilnice astfel încât să pot participa la eveniment. Abia în luna septembrie am avut oportunitatea de a trece pragul noului muzeu: Casa memorială „Nicolae Grigorescu” din satul Pitaru.

Poziționare și acces. Micul muzeu memorial este amplasat în localitatea Pitaru, așezare componentă a comunei Potlogi la o distanță de circa 47 km de Centura Bucureștiului. Accesul se efectuează pe Autostrada București – Pitești (A1) cu ieșire la km 49 spre Potlogi, pe lângă o stație de carburant. Urmează apoi 10 km pe DJ 711A până la intrare în satul Pitaru unde pe partea stângă vom descoperi obiectivul nostru. În fața muzeului se găsesc vreo 3-4 locuri de parcare betonate.

Program și tarif de vizitare. Instituția culturală se află în subordinea Primăriei Potlogi și este deschisă de marți până duminică între orele 09.00 – 17.00. Momentan nu se percepe o taxă de vizitare întrucât proiectul prin care a fost deschisă casa memorială prevede gratuitate până la atingerea unui anumit număr de vizitatori. Chiar dacă intrarea e gratuită am primit frumoase bilete personalizate utilizate pentru a contoriza oaspeții.

Pictorul Nicolae Grigorescu și satul Pitaru

În arealul localității de azi s-au efectuat cercetări arheologice care au demonstrat existența unei așezări neolitice și a unei necropole tumulare din epoca bronzului. Atestat documentar la 1471 satul s-a dezvoltat datorită poziționării geografice (în apropierea drumului care lega capitala Târgoviște de cetatea Bucureștilor) și a terenului prielnic agriculturii. Cu câteva secole în urmă existau vreo 3 cătune cu câteva case, unite apoi într-o singură moșie de familia boierească a Văcăreștilor. Așezarea capătă denumirea de Văcăreștii de Răstoacă (s-a atașat numele apei din apropiere pentru a diferenția această proprietate de altele cu același nume și proprietar), ulterior adoptându-se denumirea Pitaru.

În vremea când Nicolae era un prunc moșia se afla în stăpânirea boierului Filip Lenș, fiul unui francez care se căpătuiește pe meleagurile valahe devenind un om hrăpăreț, care nu știa în toată țara mai bogați decât el, cum scria istoricul Nicolae Iorga. Pe lângă palatul construit la 1821 în București (Casa Vernescu), boierul Lenș își ridicase un conac și la Pitaru.

Nicolae Grigorescu vede lumina zilei în 15 mai 1838 într-una din casele servitorilor de la conacul boierului Filip Lenș. Părinții săi, o familie modestă de țărani munteni, lucrau pentru boier: tatăl era administrator (unii cercetători scriu că ar fi fost notar o perioadă, asta înseamnă că avea știință de carte), iar mama practica croitoria. Familia a avut 6 copii, astfel că traiul era greu, motiv pentru tânărul sensibil să își dorească o viață mai bună. Copilașul Nicolae se învârte la curtea boierească și se minunează de toate operele de artă adunate de Lenș în odăile conacului: tapiserii, mobilă, copii după tablouri celebre, covoare. De asemenea, a avut prilejul de a vedea frescele religioase din biserica „Adormirea Maicii Domnului”, lăcaș situat lângă conac.

În 1843 Ion Grigorescu se stinge, iar văduva cu cei șase copii se mută la București, mai întâi pe o proprietate a boierului Lenș, apoi la o rudă în mahalaua Cărămidarilor. În momentul plecării din satul Pitaru copilul Nicolae Grigorescu avea doar 5 ani. El avea să își amintească: Cu acul ne-a crescut biata mamă. Şi odată n-am auzit-o plângându-se, ori blestemând, ori spunând vreo vorbă rea. S-a trudit sărăcuţa de ea, şi a învăţat singură să cetească şi să scrie, ca să ne poată învăţa şi pe noi puţină carte. Pe la vârsta de 10 ani Nicolae intră ucenic la un iconar, ... că mult îmi mai plăceau și mie icoanele când eram mic. Se poate spune că din acest punct începe cariera de artist a lui Nicolae Grigorescu.

Vizita la Memorialul „Nicolae Grigorescu” din satul Pitaru

Pentru a omagia faptul că satul Pitaru este localitatea natală a marelui pictor autoritățile locale au decis ridicarea unei case memoriale în anul Centenarului României Mari. Modelul casei reconstruite l-a constituit un tablou a lui Grigorescu care înfățișa locuința în care a locuit la Câmpina. Clădirea a fost amplasată în apropierea locului în care se presupune că existau casele slujbașilor la curtea boierului Lenș, conacul fiind situat vis-a-vis (azi un complex hotelier, centru de evenimente și spa).

Ajunși în fața Memorialului „Nicolae Grigorescu” analizăm casa nu foarte mare care reinterpretează arhitectura țărănească de câmpie-deal, elementul principal care iese în evidență fiind foișorul central sprijinit pe stâlpi de lemn și înveselit de mușcate roșii. Pe fațadă se află o plachetă de bronz înfățișând chipul pictorului Nicolae Grigorescu, precum și un panou cu denumirea obiectivului. Interiorul nu e împărțit în camere, spațiul expozițional fiind unul comun sub forma literei U. Traseul de vizitare are un traseu cumva circular, se intră prin foișor pe ușa din dreapta, se parcurge interiorul și se iese pe ușa din stânga.

Exponatele sunt constituite din copii ale tablourilor lui Nicolae Grigorescu, pânze originale ale artiștilor Theodor Aman, Nicolae Vermont sau C. D. Stahi și picturi ale unor plasticieni oarecum mai recenți, ca de exemplu Constantin Piliuță, Rudolf Scweizer Cumpăna, Alexandru Moser Padina, Ștefan Popescu, Marcel Chirnoagă etc.

Pe unul din pereți sunt etalate replici după acuarele și desene grafice care exemplifică viața Bucureștiului din secolul al XIX-lea (multe după Amedeo Preziosi). Spațiul expozițional este îmbogățit cu frumoase piese de mobilier de epocă, statuete, piese de ceramică, obiecte din metal. O vitrină conține câteva exemple de utilizare a operelor de artă ale lui Grigorescu în reviste, pe bancnote și ilustrate.

Am petrecut câteva zeci de minute în frumoasa lume a picturii, majoritatea cu tematică rurală, și ne-am întreținut cu doamna amabilă care oferă informații bazice.

Alte obiective în satul Pitaru

Peste drum de casa memorială se află biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” construită la 1784. Acest lăcaș devine biserică de curte a boierului Filip Lenș acesta preocupându-se de refacerea picturii, instalarea unui iconostas nou și dotarea cu odoare prețioase.

În fostul cătun Strâmbeanu, urmând drumul comunal DC 68 spre stânga, găsim un edificiu religios mai vechi: biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” ctitorită între anii 1722-1730 de familia boierească Strâmbeanu. Ctitorii sunt reprezentați în tabloul votiv, pictura fiind o realizare a anilor 1700, dar într-o stare accentuată de degradare (mditv.ro/biserica-boierul ... nca-in-picioare). Starea de conservare a monumentului istoric e precară, crăpături adânci străbat structura. Pridvorul e sprijinit pe coloane unite cu arce în formă de acoladă, ușa are un ancadrament de lemn.

În centrul satului se află bustul lui Nicolae Grigorescu, ridicat în 1957 de autoritățile comunale. Chipul de piatră al artistului e năpădit de un mușchi verde. Alături de monument se află o troiță de lemn și două bănci tricolore.

Nu putem omite din această înșiruire de obiective Palatul Brâncovenesc din Potlogi (vezi impresii), un ansamblu muzeal minunat pe care vă recomand din tot sufletul să îl vizitați.

Concluzii. Zona Potlogi-Pitaru-Florești a devenit în ultimii ani atractivă din punct de vedere turistic prin multitudinea de obiective concentrate pe un spațiu relativ mic, în raza a 50 km depărtare de București. Aș adăuga aici Conacul brâncovenesc Drugănescu de la Florești (vezi impresii) și Mănăstirea Strâmbu din Găiseni (vezi impresii).

Dacă mergeți să vizitați Ansamblul Brâncovenesc Potlogi vă recomand să mergeți să vizitați și Memorialul „Nicolae Grigorescu”. Veți descoperi o mulțime de tablouri interesante, originale și copii, realizate în diferite tehnici (de exemplu, cretă colorată) și alte tipuri de exponate. Și să ținem cont că pictorul Nicolae Grigorescu avea să ajungă artistul cel mai reprezentativ, în pictură, al sufletului românesc și al peisagiului țării sale – scriitor Mihai Niculescu, Universul Literar, mai 1938.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2679 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI