Gheţarul de la Scărişoara - o frumuseţe!

TIPĂREȘTE

De multe ori căutăm locuri deosebite pentru a călători în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii şi ignorăm frumuseţi deosebite, aflate la o distanţă mult mai mică decât ne-am putea închipui!

De pildă, chiar în ţara noastră, în Munţii Apuseni, se află o veritabilă minune a naturiiŞ Gheţarul de la Scărişoara.

Aflată la o altitudine de 1165 m, la aproxmativ 30 km de oraşul Câmpeni, peştera este dezavantajată de faptul cp drumul de acces este execrabil, sau cel puţin aşa era până în 2007, când am fost eu, şi mi-e tare greu a crede că s-ar fi schimbat ceva între timp.

Pentru a ajunge la gheţar trebuie să coborâţi o scară metalică îngustă fixată în stâncă, într-un aven adând de vreo 50 m, cu diametrul de 60 m.

În fundul avenului veţi trece printr-o galerie prin care se intră în Sala Mare, singura porţiune a peşterii deschisă vizitării.

În mijlocul Sălii Mari se află un imens bloc de gheaţă, care formează pardoseala Sălii. În dreapta se află Biserica, zonă în care pot fi admirate stalagmitele.

Celelalte două zone ale gheţarului, Rezervaţia Mare şi Rezervaţia Mică, se află mai jos de Sala Mare, speologii trebuind să coboare galerii abrupte pentru a le putea studia, adâncimea peşterii fiind de 105 m.

Turiştii nu pot intra în acele zone, Sala Mare fiind, de altfel, prevăzută cu balustrade de protecţie.

În cazul în care veţi ajunge acolo, mare atenţie cum şi pe unde călcaţi. Când am fost eu, o doamnă din grup a alunecat pe gheaţă şi s-a lovit destul de tare la cap, încât a sângerat. Din fericire, accidentul nu a fost grav.

Deşi nu se cunoaşte data exactă a descoperirii peşterii, cea mai veche menţiune asupra sa datează de la jumătatea secolului al XIX-lea. Printre cei care au studiat peştera se numără personalităţi ca Alexandru Borza, care a studiat repartiţia florei şi fenologia vegetaţiei din pereţii avenului, şi Emil Racoviţă, care a cercetat formaţiunile de gheaţă.

După încălzirea vremii, gheaţa începe să se topească şi dispare jumătate din volum, dar este alimentată în fiecare iarnă cu un nou strat la suprafaţă. Topirea are loc şi la bază gheţarului, astfel că de la bază dispare o secţiune şi o alta se depune sus. Conform cercetătorilor, cel mai vechi strat de gheaţă de la bază are 4000 de ani. După mostrele de gheaţă recoltate, cercetătorii pot descifra din trecut o multe date interesante: cum a fost vremea în fiecare an din ultimii 4000, când au fost incendii în zonă, când şi cât aur se exploata în Apuseni pe vreamea dacilor.

Dacă vă hotărâţi să vizitaţi gheţarul, nu uitaţi să luaţi un pulover cu voi, este destul de rece acolo jos, mai ales că pe fundul avenului este zăpadă tot timpul anului. Sfatul meu este să mergeţi, este păcat să nu vedeţi acest monument al naturii!

---

VIZUALIZĂRI: 1854 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI