Restaurant Hanu Ancuței

TIPĂREȘTE

Cine nu a auzit de Hanu Ancuței din poveștile lui Sadoveanu. Într-o zi a lunii iunie i-am trecut și noi pragul.

Hanu Ancuței se află în județul Neamț, la 25 kilometri de municipiul Roman, pe drumul ce leagă Romanul de Suceava. Coordonatele GPS ale locației sunt următoarele: N – 47.099579 și E – 26.697330.

După unele documente păstrate, hanul ar data încă din secolul al XVIII-lea, când și-a deschis porțile pentru negustorii aflați în trecere spre Roman, Suceava sau Iași. În orice caz, la 1819, vornicul Ștefan Catargiu, proprietarul moșiei Tupilați, obține hrisov pentru înființarea de târguri și iarmaroace. Cum hanul se află la o încrucișare de mari drumuri comerciale, se construiește un han nou, ce va servi și ca stație de poștă.

Imaginea hanului este frumos surprinsă de către Mihail Sadoveanu: “Trebuie să știți dumneavoastră că hanul acela al Ancuței nu era han, – era cetate. Avea niște ziduri groase de ici până colo, și niște porți ferecate cum n-am mai văzut de zilele mele. Pe lângă adăpost, hanul oferea oamenilor și prilej de petrecere. În cuprinsul lui puteai oploși oameni, vite și căruțe și nici habar nu aveau din partea hoților… Porțile stăteau deschise că la Domnie. Și prin ele, în zilele de toamnă, puteai vedea valea Moldovei cât bătea ochiul și pâclele munților pe păduri de brad până la Ceahlău și Halauca. Iar după ce se cufundă soarele înspre tărâmul celălalt și toate ale depărtării se ștergeau și lunecau în tainice neguri, – focurile luminau zidurile de piatră, gurile negre ale ușilor și ferestrelor zebrelite. Contenea câte un răstimp viersul lăutarilor, și porneau poveștile…”

Această clădire a dăinuit multă vreme până când, prin anul 1943, proprietarul a dărâmat-o, rămânând doar leagănul unor minunate povestiri sadoveniene. Din zidurile în ruină, la începutul anilor 90, a început reconstrucția hanului redevenit locul de popas atât de vestit odinioară, dar cu alte povestiri și alți eroi.

Restaurantul este amenajat ca un muzeu de epocă. Ocupă un spațiu la parter și un spațiu la etaj, fiecare cu câte 150 de locuri pentru oaspeți. Noi am găsit o masă liberă în locația de la parter. Într-un minut a venit o chelneriță, îmbracată în costum popular tradițional din zona moldovei, care ne-a adus două meniuri. Am luat la răsfoit cartea cu bucate. Aici am găsit multe preparate din bucătăria românească, mai ales cea moldovenească, dar și din cea internațională. Felurile de mâncare sunt prezentate textual dar și într-o poză pentru a ști mușteriul cum arată merindele pe care le va mânca. În dreptul fiercărui preparat este alocat un număr, iar pe pagina de lângă este prezentat într-o poză produsul cu același număr.

Am făcut comanda, iar până au venit produsele am admirat muzeul din restaurant. Pe majoritatea scaunelor este gravată stema Moldovei cu capul de bour, iar şezutul este tapiţat cu o ţesătură din lână, făcută manual la razboi de ţesut. Pe pereţi sunt obiecte vechi, păpuşi, oale de lut, măşti tradiţionale din zonă, într-o parte sunt expuse costume ţărăneşti, obiecte folosite în agricultură, un cuptor de pâine, un război de ţesut şi multe altele pe care dacă aveţi curiozitatea vă invit să le vedeţi la faţa locului.

Farfuriile au pe margini texte din povestirile scrise de Sadoveanu în Hanu Ancuței. Până să sosescă mâncarea, pentru a ne crește pofta, am gustat câte un pahar. Soția un vin și eu o țuică din zonă, tare bune au fost. A sosit primul fel de mâncare, un borș de fasole cu costiță și o ciorbă rădăuțeană. În loc de pâine am comandat niște turte coapte pe plită. Cu turtele aburinde și ciorba fierbinte, ne-am potolit foamea. Pentru că veneam de la drum lung, am comandat și felul doi, soția pulpe de pasăre cu mujdei de usturoi și mămăliguță iar eu cotletul drumețului (lângă țuică mergea o carne). După ce am biruit și aceste feluri de mâncare am comandat și o bere.

Mâncarea a fost forte bună, proaspătă și gustoasă, localul curat, aranjat cu mult bun gust, personalul amabil și atent la dorințele clienților, ce pot să mai zic decât că ne-am simțit foarte bine.

Pe partea dreapta cum intri în restaurant este receptia, pentru cei ce vor să se cazaze, iar aici gasiți multe bunatati, preparate din carne (carnați uscați, șunculiță, muschi afumat) și suveniruri ce pot fi cumpărate.

Din Cămara Ancuței puteti pleca cu dulceață, zacuscă, șerbet, gemuri, compot, sirop, murături, toate contra cost.

Dacă ajungeți prin zona Romanului vă recomand restaurantul Hanu Ancuței, care are încă foarte multe secrete ce merită să fie descoperite.

---

VIZUALIZĂRI: 1171 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI