La Hanu' Cotu Buhii

TIPĂREȘTE

Intr-o zi frumoasa de inceput de primavara, cand entuziasmul plimbarilor in natura reinvie odata cu natura, pornim la drum spre Gura Humorului. Nu avem un plan, dar sigur ne vom alege cu o plimbare in natura, vom culege ecologic ghiocei si viorele si poate vom manca undeva prin zona. Prima oprire in Voronet, dar mergem pana in capatul satului, unde am mai fost si unde e liniste si foarte putini turisti sau localnici. Spre surprinderea noastra numai este chiar asa. Daca in urma cu peste un an, dupa ce treceai podul peste raul Voronet, nu prea mai erau case, acum am intalnit inca multe constructii, unele chiar foarte frumoase, adaptate stilului zonei si unele chiar de interes turistic. Au aparut pensiuni noi, o pastravarie noua, care sper sa se deschida curand.

Am mers cu masina cat ne-a permis drumul si apoi la pas domol am cutreierat putin pe pajistea plina de ghiocei si viorele, am respirat aerul ozonat de la marginea unei paduri de conifere si ne-am bucurat de soarele bland de martie si am incercat sa socializez cu un catelus simpatic. La intoarcere, am oprit in parcarea generoasa din fata pastravariei ce poarta numele unei cunocute melodii populare”Canta cucu in Bucovina”.

Poarta din lemn, frumos sculptata, era inchisa, dar precum fetita cu chibrituri, ne-am uitat prin gard sa vedem ce este dincolo. Dincolo de gard este un lac frumos amenjat, plin de pastravi jucausi, o cladire din busteni, cu geamuri mari, cu acoperis ce imita sindrila si unde probabil se va putea manca. De la poarta pana la constructia din lemn se trece peste un pod din lemn. In continuarea casei din busteni se afla „gardul” acestei gospodarii ce de fapt arta ca un sir de casute taranesti cu ferestre mici si lucarne pe acoperis ce te urmaresc ca niste ochi iscoditori. In fata acestui pseudo zid se afla un sir de mese si banci din lemn pregatite pentru a-si primi oaspetii. Intregul ansamblu arata foarte bine si abia astept sa pot manca un pastrav sub umbra bradului ce a ramas ca un strajer sa pazeasca propritatea.

Peste drum de pastravarie se afla o alta cladire, ce pare a fi o pensiune inca nedeschisa, dar nu la fel de interesanta ca poarta si gardul ce o inconjoara.

Am lasat sa inceapa sa cante cucu in Bucovina, am urcat in masina si ne-am continuat drumul. O scurta plimbare prin targul din apropierea manastirii Voronet, care si-a marit mult oferta. Sunt mai multe produse autentice, desi nici chinezariile nu lipsesc. In targ puteti vizita”odaia bunicii”, un mini muzeu taranesc, pe care noi l-am vazut altadata.

Pentru ca trecuse de mult ora pranzului am hotarat ca ar fi vremea sa mergem sa mancam, dar nu stiam incotro.

In Voronet, am cam fost pe la cele mai cunoscute pensiuni si parca vroiam ceva nou, sa mai incercm ceva. Imi amintesc ca pe drumul ce duce la Campulung, la doar cativa km de Gura Humorului, a aparut de ceva timp un han. Pe malul Moldoveii pe locul unde s-a incercat de vreo doua ori sa se construiasca ceva in sfarsit s-a deschis un loc unde poti manca.

Propun in „consiliu”, se aproba si pornim.

Hanu’Cotu Buhii, se afla pe partea dreapta a drumului, in sensul de mers spre Campulung, chiar inainte de a trece podul peste raul Moldova.

Parcarea este mare, o parte pietruita, o parte pavata si este chiar la poalele padurii.

Am lasat masina si intram. Cand alegi un loc care se numeste „han” nu te astepti sa fie un loc de „n” stele Michelin, iar noi chiar ne-am simtit bine si va recomandam sa-i treceti pragul.Intrarea se face intr-un mic hol, unde pe drepta am gasit un frumos cuier din lemn ce parea a fi cu ceva „experienta „ de viata. Tot pe partea dreapta se afla si toaleta cu cabine pentru doamne si domni, curate si cu tot ce trebuie.

Sala de restaurant destul de mare, cu o pardoseala din gresie ce imita caramida, un un semineu placat cu placi multicolore de teracota, placi ce se regasesc si in placarea barului. Mobilierul este din lemn si este colorat in nuante de verde si maron. Ferestrele mari lasa sa patrunda lumina naturala si sa admiri imprejurimile.

Pentru ca ziua era frumoasa si soarele incerca sa ridice mercurul din termometre, am ales sa stam pe terasa ce pare mai exact un cerdac larg ce se desfasoara pe doua laturi ale cladirii.

Ocupam o masa cu vedere spre locul de joaca pentru copii, dar si spre raul ce –si urmeaza calm cursul.

Peisajul este foarte frumos si chiar mi-am dorit putin ca circulatia sa se opreasca macar pentru cateva momente pentru a auzi doar sunetul apei.

Nu am asteptat mult si am primit meniurile, iar dupa o scurta consultare am ales:un bors cu fasole si coaste de porc cu cartofi aromatizati pentru sotul meu un pastrav in crusta de malai cu mamaliga si usturoi (pentru doritori) pentu mine si o portie de papanasi pentru noi. Pana sa ne aduca mancarea am cerut cate o cafea si o sticla cu apa plata.

Nici nu am terminat cafeaua ca a si aparut ciorba cu fasole insotita de un ardei iute si o chifla de paine. La ciorba a fost ceva de lucru sa fie mai mancabila, dar cu ceva sare si putin otet s-a rezolvat. Probabil bucatarul era la regim sau nu avea voie sa guste...

La felul doi, foarte bun! Coastele de porc, gatite pe jar, aromatizate bine si insotite de cartofii aromatizati si ei au fost excelente! Vorba sotului ”mancare fara fite gatita ca acasa”!

Pastravul meu, cam balenuta, dar foarte, foarte gustos si proaspat. Nu am putut rezista si l-am ademenit si pe Vlad sa guste din bunatatea de peste.

La papanasi, apare problema, prea mari, prea buni si noi prea satuli. Hotaram ca trebuie impartiti frateste. Erau doi mari si doi mici, adica doua ineluse si doua guguloaie, multa smantana grasa, de parea unt si vreo doua linguri cu dulceata de afine. Si pentru ca au fost chiar papanasi cu branza si au fost deliciosi, i-am dat gata! Acum ne-ar fi trebuit si ceva enzime sa ne ajute la digestie...

Tot dezmatul culinar ne-a costat 122 de lei.

Cum va spuneam se mananca bine, fara pretentii, nu dureaza mult si poti admira peisajul molcom al Bucovinei stand in cerdac la han.

Dupa masa, am urcat treptele din apropiere ce duc la o cruce ridicata pentru „cinstirea celor buni si drepti”. Crucea se afla pe o stanca imensa aflata chiar in locul unde parasesti drumul national pentru a intra la han si de unde poti admira zona. Astept sa vina vara si dupa o masa gustoasa la han sa putem haladuim printre copacii si stancile ce par a tine muntele.

Bucovina, te poate mereu surprinde!

---

VIZUALIZĂRI: 3954 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI