Lago d'Orta – Lacul Orta si Insula San Giulio – istoria si frumusetea credintei crestine

TIPĂREȘTE

Lago d'Orta - Piemonte, Italia

Inceput de vara, vreme frumoasa … o iesire in natura. Unde? Pe Lacul Orta, cel mai vestic lac prealpin de origine glaciara, unul din faimoaselel lacuri pre-alpine italiene.

In evul mediu lacul se numea Lacul San Giulio si abia in sec. XVII a capatat actualul nume. Purta numele unui sfant, pentru ca in mijlocul lui, o insula are o legenda religioasa. Lacul provine din partea sudica a ghetarului Simplon. si este la vest de Lacul Maggiore, cel mai cunoscut lac din Italia.

Drumul pana acolo a fost unul pitoresc. Micuta localitate de pe malul lacului, este una eleganta si as putea spune luxoasa. Acolo au case permanente sau de vacanta oamenii instariti ai regiunii.

Regiunea lacului a fost locuita din cele mai vechi timpuri. In epoca moderna, lacul a suferit enorm, din cauza deversarilor masive in raurile ce alimenteaza lacul, de reziduri produse de numeroasele fabrici textile din regiune. Se ajunsese din acest motiv, ca lacul sa fie unul mort. Fara fauna si fara vegetatie. Apoi statul italian a intervenit si acum situatia s-a imbunatatit.

Pana sa ajungem la lac, am strabatut cateva stradute mici si inguste, cu casute vechi de cateva sute de ani, in marea lor majoritate transformate acum in hoteluri, cafenele, restaurant si magazine cu suveniruri.

Am ajuns apoi in piata satului Orta – Piata Motta. O piata incadrata pe trei laturi de mici si cochete constructii si pe o parte deschisa catre lac. Acolo, lume multa, terase, o bisericuta si pontonul de unde pleaca multe salupe si vaporase catre insula San Giulio. Cea mai impunatoare constructive din aceasta piata este palatul Rivierei San Giulio, numit si Broletto.

Dupa parerea mea, Lacul Orta este unul din cele mai romantice lacuri din nordul Italiei. In jurul lui am descoperit farmecul arhitecturii si caldura spiritualitatii regiunii.

Lacul areo suprafata de 18 kmp. Cu 13,5 km. lungime si 2,5 km. latime. Se spune ca in antichitate doar serpii traiau pe insula San Giorgio, pana cand pe la anul 400 dH, un calugar a traversat lacul punand pe apa propria mantie si cu toiagul lui a omorat toti serpii. Apoi s-a stabilit pe insula, a ridicat mica biserica…. iar restul e istorie. Insula se mai numeste si “ Insula tacerii” si de lucrul asta m-am convins cand am ajuns pe ea. Doar doua edificii sunt construite acolo: manastirea de calugarite benedictine si Bazilica San Giulio.

Am luat o salupa si in cateva minute am ajuns pe insula din mijlocul lacului. Am urcate cele cateva trepte de la ponton si am intrat in incinta manastiri. O singura strada urmeaza perimetrul insulei, o succesiune de vile si palate manastiresti. Totul era scaldat in soare si in liniste. Ne-am plimbat pe stradutele inguste, am admirat o grinda ce unea peste drum doua case – grinda imbracata in flori. Am iesit pe una din poteci la malul lacului a carei apa am incercat-o bagandu-mi un pic picioarele, apoi am intrat in biserica.

Biserica are trei nave, un turn clopotnita si alte doua turnuri. Poate nu e spectaculoasa la interior, dar avand in vedere marimea si vechimea, are tot ce ii trebuie pentru a te face sa stai cateva minute pe o banca si sa o admiri. Ne-am imbarcat pe alta salupa, care la fel de repede – poate prea repede – ne-a adus de unde plecasem.

Lacul Orta, cu peisajul sau incantataor, cu linistea datatoare de pace interioara, a inspirat multi pictori, scriitori si regizori de film. Este un loc minunat pentru iubitorii de natura, pentru tineri si mai putin tineri, pentru cautatori de comori naturale. Este un lac ce poate fi usor asemuit cu un safir urias.

---

VIZUALIZĂRI: 1121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI