Am fost, am revenit, vom mai merge.

TIPĂREȘTE

Intreaga statiune este un parc imens inconjurat de paduri care primavara stralucesc in verde, iar toamna sunt de-a dreptul spectaculoase, datorita ruginiului frunzelor. Sa te tot plimbi pe aleea izvoarelor, sa cobori pe podurile de lemn si sa stai sa admiri cascada Olanestiului sau sa cobori pe plaja formata la un cot al acestuia, ori sa te odihnesti pe o banca langa un izvor si sa privesti vegetatia parcurilor.

Asta daca faci parte din generatia de mamai si tatai veniti la reparat, cand ai sub 30 de ani asta iti ia vreo doua ore. Apoi iti vine sa te urci pe pereti.

Noi ne-am urcat pe munte, am luat-o pe aleea care duce spre grupul mai mare de izvoare spre stanga, am trecut de ele, apoi am urmat o carare ce ducea in padure, si ne-am aventurat in sus. Peisajul superb, mai sus este o bancuta din crengi unde te poti aseza si se vede Olanestiul dintr-o perspectiva exceptionala. Am urcat din nou si am iesit din padure, unde am avut din nou parte de o priveliste fermecatoare pe celalalt versant. Am urmat cararea si am ajuns in satul Tisa, un sat izolat, cocotat in varful acestui munte, unde am intampinat drumuri desfundate de topirea recenta a zapezii. Am intrebat localnicii ce mai putem vedea in zona si ne-au indrumat sa strabatem tot satul si sa o luam in sus, unde vom gasi un schit. Ajunsi la iesirea din sat, noroaiele erau din ce in ce mai mari si cam voiau sa ne fure incaltarile, astfel ne-am lasat pagubasi si am facut cale-intoarsa. Mie nu mi-a parut foarte rau, nu prea aveam chef de matanii.

La intoarcere am ales drumul pietruit pe care se poate urca cu masina pana la Tisa, un drum abrupt, din serpentina in serpentina, dar foarte placut din punctul nostru de vedere, acum coboram. Acest drum ne-a dus la capatul statiunii, la izvorul 24 si aici s-a incheiat drumetia noastra.

Serile in statiune sunt foarte linistite, nu prea e viata de noapte la Olanesti. Nu pentru asta se merge acolo, turistii sunt in mare parte 60+, veniti la bai si proceduri. Noroc ca mai fusesem cu o toamna inainte si stiam unde mai e un pic de animatie: la Restaurantul Hotelului Central. Dar distractia aici este tip Etno, vine o formatie de muzica populara si tot poporul iese la hora. La inceput ni s-a parut aiurea, dar neavand alternative si vazand ca toata lumea intra in atmosfera, te conformezi si daca ai in plan sa te simti bine, reusesti.

Incantatoare statiune, asta ne-a si facut sa revenim dupa ce mai fusesem cu doar cateva luni inainte, in octombrie, si o sa mai mergem, cand o sa vrem sa ne relaxam, sa ne odihnim, acum avem o fetita de plimbat pe alei.

Si speram sa ne tina sanatatea cat mai mult timp departe de atractia principala a statiunii, baile si apele miraculoase.

---

VIZUALIZĂRI: 2173 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI