[Punta Tombo] În vizită la niște domni galanți

TIPĂREȘTE

Vacanța asta la capăt de lume, a avut destul de multe așa numite cârlige, ce m-au atras. Dintre toate, cârligul principal sau așa numita cireașă de pe tort, a fost vizita la pinguini în habitatul lor natural. Cu toții așteptam cu mare nerăbdare, această excursie și ne bucuram ca niște copii, când în sfârșit a avut loc.

La ora 8 dimineața, după ce am servit micul dejun, ne-am îmbarcat într-un microbuz, arvunit de agenție, care ne-a transportat spre Punta Tombo. Drumul a durat aproximativ trei ore și a trecut așa cum spuneam anterior, iar prin orașul Trelew. Am trecut de-atâtea ori prin acest oraș, așa că la întoarcere am solicitat o oprire ca să-l vizităm. Dar asta-i deja o altă poveste.

Punta Tombo este o peninsulă în Oceanul Atlantic situată la 110 kilometri de orasul Trelew, în provincia Chubut din Argentina. Acolo există cea mai mare colonie de pinguini magelanici din America de Sud.

În anul 1979 a fost declarată rezervație naturală protejată și a devenit un punct mare de interes, pentru turiștii din întreaga lume. Peninsula lungă de numai 3 kilometri este acoperită cu argilă, nisip și pietriș.

În luna septembrie odată cu sosirea primăverii în emisfera sudică, pinguinii migrează din sudul Braziliei către Punta Tombo, pentru a-și pregăti cuiburile. La început vin doar băieții, care se întorc invariabil la același cuib. Nu știu cum Doamne iartă-mă știu acest lucru, prin mulțimea de cuiburi existente. Probabil au număr la casă! =)) Apropo nu am precizat că în perioada de vârf, când sunt la un loc și băieții si fetele și copii aici se află în jur de un milion de pinguini. Wooodstock, pe bune!!! Dar să revenim. Băieții renovează casele. Fetele se întorc de fiecare dată, la aceiași casă și implicit la același băiat, doar dacă, atenție acum e interesant, băiatul a construit (renovat) casa bine. Dacă nu, fata se reorientează și își caută un alt băiat. Ce ție și cu femeile astea, din ziua de azi!!! =))

După aproximativ trei ore de mers cu mașina, am ajuns la această rezervație naturală. Ne-am luat bilete de acces, contra sumei de 400 pesos argentinieni, adică aproximativ 11 USD. Întâi am vizitat un mic muzeu dedicat acestor animale marine și nu numai. Era destul de interesant, doar că noi nu mai aveam răbdare și vroiam la... pinguini.

Nu a mai durat mult și am dat de pinguini. Șocul a fost mare! Nu era chiar așa cum ne așteptam, adică să fie o mulțime de pinguini laolaltă. Erau o mulțime, dar răsfirați pe câmp cât vedeai cu ochii. Acolo este amenajată o cărare cam de 2-3 metri lățime delimitată de un gărduleț de sârmă. Totul este făcut pentru a nu deranja pinguinii. Mulțimea de turiști, pentru că da eram o grămadă, veniseră mai multe autocare cu turisti, au voie să se deplaseze doar pe această cărare amenajată. Și în stânga și în dreapta cărării sunt o mulțime de pinguini.

Erau aici câteva reguli foarte clare și un pic haioase, dar care musai trebuiau respectate de toți vizitatorii. Erau printre noi si câțiva supraveghetori, care aveau rolul să se asigure de respectarea acestor reguli.

De exemplu pinguinii puteau traversa cărarea după bunul lor plac. Dacă îi vezi că traversează trebuie musai să nu le stai în cale, să îi lași să traverseze în voie. Deasemenea trebuie să nu le dai absolut nimic de mâncare. Pinguinii sunt atrași de lucrurile strălucitoare, ca și noi de altfel! =)) E de preferat să nu ai la tine așa ceva, iar dacă ai să-ți asumi că poți fi ciupit de pinguini. Evident că nu ai voie, nici nu prea ai cum, să te superi pe ei și Doamne ferește să-i bruschezi sau să-i lovești. Așa că dacă ești mai sperios din fire, mai bine păstrează distanța regulamentară, de cel puțin un metru!

Pinguinii nu văd decât înainte, în lateral nu prea, așa că dacă vin spre tine trebuie musai să te dai la o parte din calea lor, altfel îi bulversezi. Sunt niște mici creaturi simpatice, da și foarte sensibile.

Nouă luni pe an stau aici în Punta Tombo. Noi dacă am venit la începutul primăverii am găsit aici doar masculii. Am văzut doar într-un cuib doi pinguini giugulindu-se, semn că se apropia și venirea femelelor. Cât vezi cu ochii sunt pinguini, ce și-au construit căsuțele, în așteptarea doamnelor ce va să vină. Urmează împerecherea și apoi clocirea ouălor. Frumoasă-i viața și atât de diversă.

Trei ore din viață am petrecut aici. Au fost dintre cele mai frumoase trei ore, trăite de noi. Ne-am plimbat pe cărarea lungă de 3 kilometri. Ia-mi admirat, dar și pozat, în cele mai strașnice ipostaze.

Mi-a plăcut mult aici faptul, că localnicii știu să-i protejeze. Au și grijă de ei și scot și câte un bănuț de la noi, turiștii. Pinguinii dacă nu s-ar simți în siguranță, probabil nu s-ar întoarce aici.

Să mai spun că acești pinguini magelanici, contrar percepției generale sunt învățați să trăiască în zone calde. Au o înălțime de aproximativ 70 de centimetri și cântăresc în jur de patru kilograme. Pinguinii sunt singurele păsări care nu zboară, adaptate la scufundare și propulsate cu ajutorul aripilor. Dacă pe uscat au mersul legănat un pic greoi, prin apă se simt în largul lor. Pot prinde o viteză de 60 de km/h, dar deobicei înoată cam cu viteza de 5-10 km/h. Depun fiecare câte două ouă, ce au o perioadă de incubație de 1-2 luni, in funcție de specie. Se hrănesc în preponderență cu pește și au dușmani rechinii, orcile și unele specii de foci. Aceștia ce i-am văzut noi se numesc magelan, deoarece trăiesc în peninsula cu același nume.

Vizita la aceste animale atât de simpatice mi-a plăcut foarte mult. Natura este atât de frumoasă și de diversă. Este o adevărată operă de artă. Fac un apel tuturor celor care citesc aceste rânduri, protejați-o!

P. S. De-a lungul Patagoniei nu am găsit să cumpăr pungi de niciun fel. Produsele ti le puneau pur și simplu în brațe. Trebuia eventual să ai o sacoșă sau un rucsac la tine. Gândiți-vă la asta, când cereți pungi de plastic, pe la magazin. Cred că ne putem descurca și fără. Se știe că plasticul e principalul inamic al vieții, prin faptul că nu se degradează.

---

VIZUALIZĂRI: 944 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI