Circuit Maramureş (2): câteva repere din Vatra Dornei

TIPĂREȘTE

Autocarul a oprit pentru masa de prânz în Vatra Dornei. Poate cei care au citit reviewul anterior cu prezentarea generală a excursiei se întreabă cum am izbutit să iau masa de prânz în staţiune, că parcă spusesem că am plecat din Bucureşti spre Maramureş, via Buzău, adică Vulcanii noroioşi, mănăstirea Ciolanu, Târgu Secuiesc, Balvanyos, lacul sf. Ana unde în spatele meu la nici 10m mă urmărea un urs? Si cum am dormit la hotelul Bradu din Miercurea Ciuc? Şi apoi parcă scrisesem că am vizitat catedrala din Şumuleu Ciuc- locul celui mai mare pelerinaj catolic, catedrala din Ditrău şi apoi Valea Bistriţei? Toate aceste locuri le-am vizitat dar cum o poză face cât o mie de cuvinte, neavând fotografii, nu vă mai plictisesc scriind câteva zeci de mii de cuvinte. Am pierdut pozele în febra clickuitului cu aparatul foto şi nu mi-am dat seama decât după ce am descărcat restul excursiei pe calculator.

De ce v-am scris toate astea? Pentru că în cursul deceniilor trăite cu un picior în ambele jumătăţi ale sec XX şi altul mai uşurel în sec. XXI, am învăţat să nu-mi plâng eşecurile mici sau mari, să- mi spun ˝Depăşesc˝ şi să merg mai departe.

În Vatra Dornei am intrat tot grupul în restaurantul Maestro situat în centrul staţiunii, lângă ruina cazinoului şi vis a vis de parcul cu veveriţe. Restaurantul are o capacitate de 50 de locuri în sală şi 100 pe terasă. Cei mai iuţi de picior au ocupat cele câteva mese libere iar restul grupului în care eram şi eu a rămas în picioare urmând să fim serviţi la Sfântul Aşteaptă. Aveam la dispoziţie o oră jumătate şi era clar că nu apucam să mănânc şi să vizitez câte ceva.

După amiaza trebuia să mergem la Muzeul Radacinilor, să urcăm prin pasul Prislop şi să înnoptăm în Vişeul de Sus. ˝Depăşesc˝ mi-am zis şi am renunţat la masa de prânz, m-am amăgit cu o plăcintă poale în brâu şi o îngheţată, am cumpărat un superglu să-mi lipesc talpa de la adidas cu care ocazie mi-am sudat două degete de la mâna dreaptă, am luat de la o dugheană cu 2 lei o pungă cu nuci şi am intrat în parc să văd veveriţele. Veveriţe n-am fotografiat. Ori n-am ştiut că trebuie strigate pe numele mic ˝Marianaaa! ˝, ori ciocănitul nucilor mele n-a fost convingător, ori le-o fi fost şi lor cald şi-şi făceau siesta în frunziş, ori era prea mult zgomot şi vânzoleală de oameni în căutare de umbră, e clar că abia dacă am zărit vreo două dar inerţia aparatului foto nu le-a prins. Mai plauzibilă mi s-a părut explicaţia că in iulie au pui mici şi ies după hrană seara şi dimineaţa.

Aleea principală a parcului este umbroasă, cu bănci şi din loc în loc cu busturi - statui ale unor mari personalităţi: Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, George Enescu, Ciprian Porumbescu, Mihail Koglniceanu, Costache Negri, Alecu Russo şi Ion Luca. La capătul aleii, drept în faţă tronează bustul lui Mihail Eminescu la picioarele soclului fiind depus un buchet proaspăt de flori. Statuile au fost realizate în perioada 1994-2000 şi sunt declarate monumente istorice. Tot monument istoric este şi foişorul muzical, numit şi pavilionul japonez recent renovat.

Foişorul a fost construit în 1925 şi de-a lungul timpului a reprezentat o atracţie datorită fanfarei care cânta seara potpuriuri cu valsuri vieneze. Îmi închipui cum era atmosfera interbelică în care câte o doamnă la braţul unui cavaler, se plimba pe alee cu un pahar de apă minerală de la izvorul Sentinela şi asculta valsuri de Strauss. Reabilitarea foişorului s-a făcut cu fonduri de la bugetul local şi câteva sponsorizări totalizând o investiţie de 5 mil. eu. Urmează să devină din nou o atracţie a oraşului prin spectacolele care se vor monta acolo.

Chiar la intrare în parc este o biserică albă monumentală cu hramul Sf. Treime. Are rang de catedrală şi a fost construită între 1991 şi 2000. La începutul ridicării catedralei nu au fost bani de finanţare, prima sută de lei fiind donaţi de o văduvă pe nume Maria venită la tratament. Minune, imediat au început alocările de fonduri şi donaţiile astfel încât catedrala a devenit cea mai impunătoare din Bucovina.

A fost proiectată de arhitect Bratiloveanu şi ing. Gemeniuc, sef de lucrări fiind ing. Hopulele, toţi aceştia fiind aşi în construcţia lăcaşurilor bisericeşti. Sfinţirea a fost făcută de către Prea Sfinţitul Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor. În 1998 pentru paraclisul de la subsol închinat Sf. Paraschiva şi în 2002 pentru spaţiul liturgic de la parter cu hramul Sfintei Treimi. Din păcate parterul catedralei nu era deschis din cauza unor lucrări de întreţinere. La subsol alături de paraclis sunt spaţii pentru bibliotecă, sală de lectură, librărie, magazin bisericesc, expoziţie de icoane.

Catedrala este foarte bine proporţionată având 40m lungime, 11m lăţime la naos şi 16m la abside şi o înălţime de 40m. Catedrala are şapte turle simbolizând cele Şapte Taine ale Bisericii şi 13 cruci, în cinstea celor 12 apostoli alături de Maica Domnului care se află pe frontonul de marmură albă al bisericii. Turnurile de la intrare sunt dispuse cu un unghi de 45 grade, însemnând pentru credincioşi braţele protectoare ale Sfintei Treimi. A fost păstrat stilul tradiţional al bisericilor româneşti cu pridvor deschis, pronaoos, naos şi altar. Deasupra naosului este aşezată o turlă sveltă. Catedrala este construită din cărămidă acoperită cu tablă şi soliditatea construcţiei i-a conferit şi rolul de adăpost antiaerian.

Pictura interioară a fost condusă de prof. Mociulschi şi pictor Bulgariu. În privinţa picturilor din toate lăcaşurile noi am o rezervă dar eu nefiind specialist în domeniu, îmi exprim doar o părere. Culoritul prea viu şi contururile prea ferme sunt cu totul altceva decât am fost obişnuită să văd în bisericile ortodoxe şi nu-ţi creează starea emoţională proprie rugăciunii. Dau ca exemple biserica nouă din Bogdana (Cuhea), mănăstirea Necula chiar şi Bârsana. Este o părere strict personală susţinută de faptul că eu ştiam că ortodoxismul păstrează nemodificate canoanele vechi. În parc se află şi izvorul de apă minerală Sentinela descoperit în 1871. Iniţial s-a numit Izvorul Falkenhein dar societatea culturală românească Sentinela i-a dat numele instituţiei în 1900.

După ce am vizitat parcul şi biserica Sf. Treime m-am întâlnit cu grupul în faţa a ceeace a fost odată perla staţiunii, Cazinoul. A fost construit între 1896-98 şi inaugurat de împăratul Franz Iosef şi arhiducele Ferdinand, partea de nord a ţării făcând parte din imperiul austro-ungar. Construit în stil eclectic de arhitectul vienez Petre Brang, cazinoul din Vatra Dornei este o copie a celui din Baden-Baden.

Cazinoul, superb decorat deţinea o sală de jocuri, alta de concerte şi spectacole, restaurant şi după 1944 a devenit club muncitoresc. A fost vizitat de personalităţi din România şi străinătate fiind considerat emblema staţiunii. La fel ca şi în cazinourile din Sinaia şi Constanţa unii din cei care-şi pierdeau averea la jocuri de noroc se sinucideau, în cazul de faţă se aruncau în Dorna de pe podul Franz Iosef. Deşi inclus în Lista Monumentelor istorice din categoria A, neglijenţa autorităţilor, lipsa de fonduri şi furturile l-au adus într-o stare jalnică. În 1987 începuseră lucrări de consolidare şi renovare dar acestea au fost sistate în 1990. În trei luni s-a furat tot ce se putea fura: candelabre, tablouri, oglinzi de Murano, marmură de Carrara, căzi de cupru iar mai târziu până şi tabla de pe acoperiş.

La ora actuală Cazinoul din Vatra Dornei este administrat de Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei care a depus proiectul de accesare a unor fonduri europene pentru reabilitarea monumentului istoric. Pe 18 mai 2018 a fost semnat contractul privind proiectul de reabilitare care prevede o durată de 3 luni pentru proiectare şi 38 luni de execuţie. Destinaţia clădirii va fi de Centru Muzeal ˝Cazinoul˝Băilor˝, Doamne Ajută să se realizeze!

WEB, dacă se poate un minut cu veveriţe - youtube

- citeşte continuarea aici-

---

VIZUALIZĂRI: 3065 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI