Biserica „Sfânta Vineri” din cartierul Drumul Taberei

TIPĂREȘTE

După cum spuneam într-un articol precedent, mi-am făcut un obicei după 1989, acela de a merge săptămânal la biserică, indiferent dacă sunt în țară sau în afara ei. Mergeam și înainte la biserică, dar nu vinerea și nu atât de des.

Eu locuiesc în sectorul 6 al Bucureștiului și îmi este foarte la îndemână să merg la Biserica nouă Sf. Vineri. Ea s-a construit în apropierea Pieței Drumul Taberei (fosta denumire – Moghioroș), pe Str. Brașov, nr 21 C, după ce a fost demolată cea veche, din centru, în zilele de 18-19 iunie, anul 1987. Înaintea actualei bisericii, serviciile religioase se desfășurau într-o bisericuță mică, din lemn, care a fost înălțată în anii 1990-1991, și care se află lângă cea nouă, paralelă cu latura sudică a ei, însă acum, presupun că este, doar, un spațiu de depozitare.

Câteva cuvinte despre demolarea vechii Biserici Sf. Vineri

Biserica se afla de mulți ani, până în 1987, la intersecția Căii Călărașilor cu Str. Sfânta Vineri, pe locul actualului complex comercial agroalimentar, din spatele magazinului „Unirea”. Despre demolarea vechii biserici pot să spun - (am aflat de la colegii de serviciu din anii aceia) – că ea ar fi trebuit să fie demolată cu muncitori, însă aceștia au refuzat, în locul lor fiind aduși deținuți din beciurile poliției capitalei. Aceștia, în schimbul promisiunilor că vor primi pedepse mai ușoare, sau chiar grațieri, au ajutat la demolarea bisericii și, apoi, furând cărămizi din vechiul locaș, le-au vândut enoriașilor care, cu lumânări în mână, stăteau și urmăreau neputincioși cum se ștergea o pagină importantă a istoriei Bucureștiului.

Biserica nouă Sf. Vineri – note sumare despre arhitectura ei

Lucrările la construcția noii biserici au început în septembrie 2002 când, în prezența Patriarhului Teoctist, a fost pusă piatra de temelie a bisericii cu hramul „Sfânta Vineri” și „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”. Hramul bisericii este, de fapt, „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (în grecește „paraschevi” înseamnă „vineri”). Creștinătatea ortodoxă o serbează în ziua de 14 octombrie. În temelia bisericii au fost aduse și îngropate cărămizi din fosta biserică Sfânta Vineri.

Proiectul noii biserici a fost întocmit de arhitectul Florin Bucur Crăciun și are planul în formă de cruce greacă înscrisă. Făcând „săpături” pe Google, aflu ce este cu acest fel de cruce: planul acestor biserici reprezintă soluția cea mai satisfăcătoare a adaptării cupolei, simbol al bolții cerești, la planul dreptunghiular moștenit de la bazilica paleocreștină. Acest tip își datorează numele faptului că patru bolți „în leagăn”, desenând brațele egale ale unei cruci grecești, sprijină și încadrează cupola centrală. Pentru a neutraliza împingerile „leagănelor”, unghiurile dintre brațe sunt ocupate de compartimente care înscriu crucea într-un dreptunghi.

Așa îmi explic de ce arhitectura bisericii, privită din afară, seamănă cu stilul în care a fost construită biserica „Sfânta Sofia” din Constantinopol. Cupola semisferică centrală, îmbrăcată în tablă de culoarea aurului, se vede de la depărtare, și domină întreg ansamblul. Cu timpul tabla s-a oxidat și a pierdut din strălucirea inițială; la fel s-a întâmplat și cu tabla de pe cupola „capelei mortuare”, care s-a construit mai târziu, chiar în vecinătatea bisericii, paralelă cu latura ei nordică.

În fața bisericii, pe trei laturi, sunt câteva trepte care duc spre pridvorul larg, de formă dreptunghiulară, sprijinit pe șase coloane libere și două alipite zidului. Intrarea în biserică se face printr-un portal cu ancadrament arcuit. (ancadramente arcuite mai sunt și pe celelalte patru laturi). Biserica are 37m în lungime, 23m lățime și 33m. înălțime, iar absida altarului are o formă semicirculară, diferită de forma dreptunghiulară a celor două abside laterale, din dreapta și stânga tâmplei bisericii. Naosul se află imediat după intrarea pe ușa principală, este destul de mic, iar în stânga lui de află „pangarul”, locul de unde se cumpără lumânările și obiectele bisericești, icoane sau cărți tematice.

În partea opusă absidei altarului, pe latura de vest, în stânga și dreapta intrării, pe colțurile de N-V și de S-V, sunt scările care duc spre „cafas” - locul unde cântă corul bisericii – și spre cele două mici balcoane.

Îmi amintesc că în 12 noiembrie 2007, după ce a fost târnosită (sfințită) biserica am reușit, după ore de așteptare la o coadă fără sfârșit, să intru pentru prima dată în viața mea, în altarul bisericii. Doar la ritualul de sfințire a unei noi biserici au și femeile voie să intre în altar. Chiar dacă afară era frig, în momentul în care am intrat în biserică am simțit un val de căldură, rezultat nu atât spațiului închis între ziduri, cât, mai ales, căldurii ce venea din pardoseală. Aveam să aflu, ulterior, că toată pardoseala este încălzită, un lucru foarte bun, chiar dacă aceste instalații sunt destul de costisitoare. Fiecare dintre sutele de enoriași care au trecut prin altar, a depus câte o sumă de bani. Am depus – bineînțeles – și eu obolul meu, și-am aflat că vom putea să mai trecem odată prin altar, atunci când va fi isprăvită lucrarea de pictură murală a bisericii. La vremea aceea pereții erau acoperiți doar cu tencuială.

Câte ceva despre „mobilierul” Bisericii

Un an mai târziu, în 2008, a fost montată catapeteasma bisericii (tâmpla, cum i se mai spune), executată din lemn de stejar, o adevărată operă de artă a sculptorului în lemn Costică Moroiu, iar icoanele din părțile laterale ale ușilor împărătești au fost pictate de maicile de la Mânăstirea Bistrița Vâlceană. Stranele din cele două abside laterale sunt executate tot din lemn frumos sculptat, iar într-o raclă din lemn, de asemenea sculptat, se află, la loc de cinste, o mantie care a înveșmântat moaștele Sfintei Parascheva de la Iași, în anul jubiliar 2000, dăruită bisericii bucureștene de Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. De asemenea, se mai află o părticică din moaștele Sfântului Teodor Stratilat (martirizat în sec. al VI-lea), o părticică din moaștele Sfântului Pantelimon, precum și părți din veșmântul și din barba Sfântului Ioan Iacob Românul, de la Hozeva (Țara Sfântă).

Pictura murală (frescele) bisericii

De-a lungul a zece ani am tot urmărit evoluția picturii murale a bisericii și am donat, de fiecare dată, după puterile mele, bani pentru pictura ei. Suprafața totală a pereților ce trebuie pictată, inclusiv cupola – nu va rămâne, practic, nici un centimetru pătrat neacoperit -, se pare că este de aprox. 4000 mp. Vinerea trecută, pe 04 mai, când am fost și-am făcut pozele, am văzut că biserica are aproape toți pereții pictați, doar partea de la intrarea în biserică, inclusiv casa scărilor ce duce la cafas și la balcoane mai trebuie terminată. În rest, toată biserica este acoperită cu pictură murală, cu scene biblice și cu sfinți. N-am să intru în amănunte, dezvoltând temele picturii, cine este interesat poate consulta Net-ul.

Tot prietenul „Google” m-a ajutat să aflu cine s-a angajat să facă o lucrare de o așa frumusețe și grandoare, un ansamblu iconografic de excepție! (asta-i părerea mea, nu știu dacă specialiștii în domeniu vor fi de acord cu mine, poate că unora li se va părea prea „încărcată” cu fresce biserica). Este vorba despre echipa tânărului artist, specializat în pictură murală și mozaicuri, Daniel Codrescu, care a absolvit un Master la o școală de prestigiu din Florența, Italia, după ce, în România, a absolvit Universitatea de Arte. Pentru alegerea picturii acestei biserici, el și echipa sa au fost au fost consiliați de Conferențiarul Universitar Dr. Vlad Bedros.

Un singur lucru este mai puțin reușit, după umila mea părere, dacă mă refer la „mobilierul” bisericii, și anume candelabrul din bronz ce atârnă sub cupolă. Mi se pare prea mic raportat la înălțimea și la mărimea interiorului bisericii. Probabil că de aceea au atașat în jurul lui un cadru suspendat, circular, prins de elementele de construcție și executat din segmente înnădite din bronz. Acest inel circular vrea să dea amploare candelabrului, mie, însă, mi se pare că rezultatul mai mult strică efectul decât să-l îmbogățească. Poate că sunt subiectivă când spun că am văzut un candelabru mult mai laborios lucrat, frumusețea lui întrecând-o pe a celui de față. Este vorba despre biserica nouă, tot din Drumul Taberei, cu hramul Sfântului Andrei.

Nu știu dacă am reușit să cuprind minimele informații despre biserică, necesare unui simplu enoriaș, cum suntem majoritatea dintre noi. Știu, doar, că aștept să vină ziua când, după definitivarea lucrărilor rămase de făcut la acest important lăcaș de cult, se va putea ca și noi, femeile, să intrăm iarăși în altarul bisericii. Până atunci, vă invit să vedeți pozele atașate și să intrați în biserica Sfânta Vineri din cartierul Drumul Taberei.

---

VIZUALIZĂRI: 4022 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI