Un vis implinit - De ce Nepal?

TIPĂREȘTE

Era pe la sfirsitul lui septembrie cind am primit o notificare cum ca Fly Dubai are reduceri de preturi la biletele de avion pe destinatia Nepal asa ca... amintindu-mi de cintecul prietenei mele Butterfly, am zis ca la pretul ala imi permit si eu sa calatoresc.

Ii trimit si baiatului un mesaj cu oferta si zice ca daca eu merg, vrea si el. Ok. Cind vine sotul acasa ii spun si lui si cam sare de fund in sus. De ce tocmai acolo? De ce nu undeva mai aproape, cum ar fi Madrid, Barcelona, destinatii mai apropiate... Uite, deaia! Pe alea mai apropiate pot sa le vizitez si cind oi fi mai batrina! Acum sint tinara si vreau sa merg cit pot de departe. / Bine, faci ce vrei, eu NU merg!!!

Ii zic baiatului ca sa cumpere doua bilete si cind omul meu vede ca treaba e serioasa, isi schimba imediat atitudinea si se alatura grupului. Numai ca la vreo saptamina –doua pina s-a gindit el, pretul a mei crescut cu vreo 100 de euro pe bilet. Dar tot bun a fost pretul. 342 euro/ pers dus intors.

Ne informam (de fapt MA informez) despre ce pot face in Nepal. Si le povestesc si lor. Ei rid... si nu cred. Citesc de la Firiri... (alias Butterfly) toate reviewurile din nou. Si bag la cap amanunte pe care nu le mai tineam minte. Iau legatura cu ea si imi da legatura (haha) cu un ghid de-al ei.

Il rog pe acesta sa imi faca un program pentru cele 8 zile in care vom sta acolo si abia dupa vreo saptamina –doua primesc raspuns cu activitatile, cazarile si transferurile pe care ni le ofera la pretul de 680 euro persoana. Zice ca vom avea hoteluri de 4 stele si transferuri cu masina cu aer conditionat. Eu gindesc ca ce aer conditionat imi trebuie mie in luna martie pe la Himalaya??? Asa ca il rog sa mai asfinteasca pe alocuri cite o stea de pe la hoteluri si sa taie aerul conditionat de la masina si sa ne mai reduca putin din pret.

Cum alt raspuns nu am mai primit din partea lui, am citit pe toate siteurile de calatorii si am aflat ca daca iti iei ghid personal si nu de la vreo agentie, poti sa iesi muuult mai ieftin.

De cazare ma ocupasem putin pe booking si gasisem un hotel prin piata Thamel cu 500 roni de ai nostri pentru 3 persoane pe 8 nopti cu mic dejun inclus si cu reviewuri bune. Deci... cazare ieftina.

Ma informez despre biletele de autobuz si vad ca preturile erau de 12 dolari (parca) intre Katmandu si Pokhara. Nu stiam ce o sa fac acolo dar v-am zis ca am citit tot ce au facut altii.

O intimplare foarte amuzanta a fost cind am fost la un magazin impreuna cu sotul si vad ca aduce la casa un sac de dormit. “Mai, ce faci cu ala? / Il iau pentru tine, sa il ai in Nepal! / Tu crezi ca ma car io cu ala in spate pe munti? / Treaba ta... eu am unul acasa... ” Ii face semn vinzatoarei ca il ia si fara acordul meu si ajunsa acasa dau sa continui povestile scrise de Buuterfly. Tocmai in seara aia ajung la partea cu dormitul in munti in hotelul care nu avea geamurile inchise etans si unde zicea ca ar fi dormit imbracata cu toate gecile si caciulile... ca batea un vint de i se parea ca zboara hotelul pe sus. Imediat am telefonat la magazin sa intreb daca mai are un sac de dormit si pentru fiul meu. :D. Asa ca am luat si al 3-lea sac.

Si tot informindu-ma, gasesc recomandarea unui ghid pe fb, il contactez si ma intreaba daca vreau ghid de drumetie in munti sau vreau un program mai elaborat. Aleg a doua varianta si imi spune ca la ei e noapte dar ca dimineata la prima ora voi fi contactata de o persoana de la o agentie si voi avea programul. Asa a zis, asa a fost.

Imediat, a doua zi am primit o oferta cu transfer cu autobuz turistic, cazare, mic dejun, rafting, parapanta drumetie... si nu mai stiu ce... la 300 dolari de persoana. Breeee, diferenta de la cer la pamint. Si activitatile erau mai palpitante. Gata, am batut palma fara sa negociez nimic si din ziua aia am vorbit cu Rami Dahal, My Bro from Nepal, in fiecare zi. Ma suna cind era cu alti turisti si imi arata si mie ce vad aia acolo cu ochii lor. Eu aveam de asteptat 6 luni pina o sa vad si eu cu ochii mei acele frumuseturi.

Azi asa... miine asa... timpul a trecut si a venit luna febriarie. Acest ghid despre care o sa va povestesc in toate intimplarile mele, NU a pomenit niciodata nimic de bani... de avans sau orice altceva. Ma simteam prost asa ca am deschis eu subiectul ca pe 15 februarie voi avea bani ca sa ii platesc un avans si al a zis ca ar fi bine sa ii trimit in cont vreo 300 dolari ca sa faca si el rezervarile. Ii pasez sotului aceasta treaba si nu stiu ce treaba a facut ca nici nepalezul meu nu a vazut cei 300 dolari in cont si nici sotul nu i-a mai gasit in al lui. A facut transferul printr-o renumita banca din Anglia si aia a luat banii dar cica nu putea sa ii trasfere in Nepal. Asa ca i-am zis omului ca o sa ii platim cash cind o sa ajungem acolo. Nu a fost nici o problema, ne-a zis ca totul e ok, ca a platit el toate rezervarile si ca are incredere in mine ca doar sintem sister si bro!

Cu vreo 2 saptamini inainte de plecare ma intreaba daca mai am programul pe care mi l-a dat si oferta. Il aveam in messenger dar trebuia sa dau cursorul in sus pina la Paste si tot nu mai ajungeam la convorbirile de la inceput, avind in vedere ca am trancanit vrute si nevrute de-a lungul celor 6 luni. Dar cum fi-miu e mai mutulac din fire, l-am gasit in discutia cu el si l-am retirmis cu copy paste. Si de aici a inceput “scandalul”.

Eu doream elefanti... el zicea ca elefantii nu sint in Pokhara. Nu conteaza unde sint, eu vreau la elefanti si crocodili. Doar Butterfly povestise foarte frumos despre excursiile ei... Pai voi stati doar 8 zile si aveti atitea de facut... nu ne incadram la elefanti. Taie de pe lista alte activitati si baga elefantii, nu auzi??? / Ba aud... a umblat la program si cind mi l-a trimis nu mai era parapanta si raftingul. In oferta initiala era si bungie Jumping dar pe asta am exclus-o din start. De apa imi era frica insa ma vindecase Fluturas intre timp si mi-a zis ca nu e nimic periculos la rafting... (o sa vada ea injuraturi cind oi ajunge la povestea aia). Breee, NU e bine!!! Baga parapanta si raftingul la loc!!! Vreau Parapanta, vreau rafting, vreau elefanti vreau Fish Tail, vreau maimute, vreau morti si cam atit!!! Bietul de el, o zi intreaga l-am facut de cap si mi-a ingesuit toate astea in program... Dar la urma a zis. Uite, in programul initial nu era nimic despre Chitwan... jungla cu elefanti si acum ti-am rezervat 3 zile si doua nopti la un resort foarte bun. Asta o sa coste ceva in plus. / Cit? /140 dolari. / Ups!!! Daca mai tai ceva... sa tai parapanta cit as economisi? Vreo 50-60 dolari. Ii dau baiatului mesaj si ii spun ca elefantii si crocodilii costa 140 dolari... si ca eu ii vreau! El cica “Nu poti sa ii vezi si tu pe National Geografic? ” Auziti voi propunere!!!

Nu am renuntat la nimic. Ghidul mi-a zis ca imi face parapanta cadou... i-am multumit dar nu am acceptat. I-am zis ca stiu cit de amara e viata lor asa ca nu vreau sa profit. Si-asa oferta lui era cea mai buna din cite vazusem. Asa ca m-am apucat de facut bani pe ultima suta de metri... am vindut toata “averea” mea compusa din materiale foarte frumoase. Le-am vindut la jumate de pret fata de cit ar fi pe la un depozit engros, astfel ca am facut urgent vreo 600 de euro si mi-am vazut visul implinit.

In unele discutii dintre mine si ghid am facut schimb de poze si am vazut ca are si el 3 copii la fel ca mine. Asa ca mi-a incoltit un gind, ca una dintre valizele de la cala sa fie plina cu hainute pentru ei. Mai ales ca prislea era cu vreo doi ani mai mic decit al meu si aveam o gramada de lucruri bune si foarte bune. Unde mai pui ca ne invitase intr-una din seri si acasa la el sa luam cina cu familia lui.

Am umplut o valiza mare cu haine si dulciuri apoi ne-am apucat sa le facem pe ale noastre. Daca puneam sacii de dormit ocupam una. Il intreb pe ghid daca e nevoie si a zis ca nu. Ca temperatura va fi de vreo 25 de grade si ca sa nu ne luam la noi decit niste tricouri si o gecuta. Dar noi... cind ne uitam pe harta Romaniei si vedeam atitea coduri galbene si portocalii de ger la minus 24 de grade cite erau la noi inaintea plecarii, am inghesuit pulovere, hanorace... treninguri groase... sosete de imbracam un sat intreg.

Punem aia, punem ailalta... hmm... nu mai era loc. Sotul avea 2 costume izotermice de la armata, compuse din geaca si pantaloni cu bretele, groase si moi dar care stateau cam umflate in valiza. Hm... cum eu mai aveam de pus o gramada, ii zic sa se duca pina jos sa cumpere cite ceva ca termin eu valizele. Asta ca sa pot sa umblu la valiza lui si sa scot un costum, sa bag toale de ale mele. Zis si facut.

In drum spre aeroport ii zic “stii, am renuntat la un costum din ala termic... ridica din sprincene... cred ca mormaie ceva de genul “hmmm, sa nu te prind ca te vaieti de frig”... dupa care, cu cel mai frumos zimbet pe care puteam sa il am ii zic “si-asa tu esti invatat cu frigul si nu iti trebuie costum din ala!!! “. A ris sa moara... in hohote, vreo citeva minute bune! Gata, l-am facut!!! Cind e suparat, nu fac nimic cu el.

Intr-o valijoara am inghesuit placinte de la mama, cozonac facut de sot, pui fripti de mine si citeva sandwichuri sa avem pe drum. Ca cine stie ce mincare om avea noi acolo... aaa, si vreo 200 de covrigi. :D

Ajungem la aeroport transferati de @Iulian68 si dupa ce ne pun aia sa scoatem din bagaje ca ar fi prea grele (eu le socotisem la 10 kile dar cica limita era de 7... noroc ca o valiza era mai usurica si ne-o daduse inapoi dupa ce a cintarit-o... asa ca am scos din alea grele si am ingreunat-o pe cealalta. :D Stiu ca nu e frumos dar nu ma induram sa arunc nimic. Basca am trecut si cu forfecuta mea de taiat ate.

Apoi trecem de toate securitatile, ajungem la poarta de imbarcare. In fata noastra un zbor spre Malmo tocmai se anula iar oamenii umblau ca furnicile de colo colo ca nimeni nu le spunea si motivul...

Dupa un timp cam lung a venit un angajat si le-a zis ca celor din provincie sau care locuiesc la distanta mai mare de aeroport le ofera cazare si bilet pentru a doua zi la aceeasi ora, iar celorlalti... buna seara si n-am cuvinte! Incepuse sa ma treaca apele... Nu aveam planul B. Daca se anuleaza zborul din cauza conditiilor meteo... am sfeclit-o! Il pun pe fi-miu sa caute pe net cit ar fi la ora asta un bilet spre Nepal. Imi zice o suma astronomica. Sotul imi spune sa ma linistesc ca daca Fly Dubai anuleaza zborul o sa ne dea alte bilete pentru a doua zi cind vremea se anunta cu mult mai buna. Tin minte ca era poarta 13. Vine un domn si zice Cine e pentru Dubai sa isi miste fundul la poarta 12. Incepe imbarcarea. Breee, ce veste buna!

In afara de sandwichuri, nu prea ne-am atins de mincare, zborul fiind noaptea, am dormit ca ursii. Escala in Dubai s-a scurtat pentru ca intirziaseram decolarea din Romania cu mai bine de o ora asa ca am plecat somnambuli dintr-un avion in altul. Unde mai pui ca la Barza chioara ii face Dumnezeu cuib.

La intrarea in avion sintem intimpinat de o stewardeza zimbitoare care ne pofteste la locurile noastre... in limba romana. ne vazuse pasapoartele. :). Pe la jumatea drumului incepe sa consulte o lista si sa imparta mincare. Ajunge la noi si ne zice ca noi nu avem mincare. Stim. Ne intreaba daca vrem... eu fac un semn ca da... ca mirosea frumos de la ceilalti iar sotul ca "lasati, nu e problema. " "stiu ca nu e problema dar eu va intreb daca doriti, in cazul ca ramin". Am acceptat si dupa ce am mai tras un pui de somn vine si ne pune doua portii::"aici e mincarea dumneavoastra". Niste lasagna buuna rau! I-am dat lui fi-miu o portie si eu una, sotul a renuntat ca i se cam aplecase.

La ora 14 30 am aterizat in Kathmandu, am completat hirtiile pentru vama, am platit taxa de 25 dolari de om la un ghiseu apoi am venit la niste masini automate care faceau viza. Cu bagaje cu tot, a durat cam o ora. Am gasit si oleaca de net cit sa ii spunem ghidului ca am aterizat iar el sa ne comunice ca e in aeroport, conform planului, cu flori si tot ce cerusem eu. Ca doar eram o Vipa de Romania!!!

Dupa traditionalul Namasteeee, aplicat ghirlande si esarfe la toate cele 3 gituri de musafiri, facut pozele de rigoare... ne-a imbarcat intr-un taxi cu cele 6 valize, nu inainte de a se inchina pe limba lui ca el asa ceva nu a mai vazut. Daca tot am avut bagaje de cala fiecare... de ce sa nu profitam? Numai ca taxiurile sint mici si au pus valizele si pe sus... Si de aici incepe marea aventura nepaleza.

L.E - Va roooog,lasati-mi si mie cite un ecou... :)

---

VIZUALIZĂRI: 3302 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI