Lisabona, orasul imbracat in azulejos

TIPĂREȘTE

Minivacanta in capitatal Portugaliei, Lisabona si imprejurimi a fost minutios programata pentru perioada 3-6 decembrie 2017, inca din primavara aceluiasi an. Plecati la miezul noptii din Galati, pentru zborul de la ora 5 cu compania Tap catre Lisabona, am avut parte de un zbor fara turbulente in aer, in schimb am avut parte de turbulente create in avion de doua, doamne’’romance, care, urmare a faptului ca nu au vorbit vreme de un an, au recuperat pe toata perioada zborului (4h30min), apasat si continuu, suficient pentru a nu ne odihni.

Aeroportul este foarte aproape de oras si mi-a placut faptul ca avionul survoleaza orasul la joasa inaltime, astfel incat poti observa toate obiectivele turistice. Primul lucru pe care l-am facut in aeroport, dupa obisnuitele proceduri, a fost sa achizitionam Cardul Lisabona, de la punctul de informare turistica, pentru 72 ore, in valoare de 39 euro. Recomand utilizarea acestui tip de card, care poate fi cumparat si pentru o zi, respectiv 2, pentru persoanele care viziteaza Lisabona si Sintra. Acesta iti asigura intrarea gratuita la multe obiective, transport gratuit cu autobuzul, metroul, tramvaiul, elevatorul si trenul catre Sintra, Cascais. Totodata, la o serie de obiective turistice, altele decat cele gratuite, iti ofera o reducere a costului tichetului.

Dupa ce am aruncat bagajele la Turim Europa Hotel, cel ce ne-a fost gazda foarte buna timp de 4 zile, am inceput explorarea orasului celor 7 coline. Bucurosi ca avem la dispozitie o zi intreaga, care se arata a fi frumoasa, cca. 150C si insorita, am avut surpriza ca, dupa ce am pierdut ceva timp asteptand un autobuz, sa aflam ca duminica se organizeaza concursuri sportive, cros, drept urmare circulatia este intrerupta, timp de cateva ore bune. Singura modalitate de a ajunge in cartierul Belem a fost metroul, dupa care trenul din gara Cais do Sodre.

Ne-am miscat rapid si am prins un tren care tocmai se pregatea sa plece. Mi-a placut foarte mult faptul ca traseul este pe malul raului Tejo, oferindu-ti astfel posibilitatea sa vezi in departare si Ponte 25 de Abril, ce leaga orasul de cartierul Almada, cu o lungime de cca. 2,3 km, dar si statuia lui Cristos. Si uite asa, admirand faleza, am ajuns destul de repede in Cartierul Belem, pe care e imposibil sa il ratezi, deoarece trenul trece exact pe langa Monumentul Descoperirilor si Turnul Belem, pe partea stanga a sensului de mers, respectiv Manastirea Jeronimos pe partea dreapta. Am coborat aici, insa am preferat sa mergem mai intai in cartierul Ajuda, localizat intre Belem si Monsanto, pentru a vizita Palatul National Ajuda. Partea cea mai grea a traseului a fost urcusul pana la palat pentru ca autobuzele nu circulau, desi existau statii dese. Dupa ce am ajuns cu limba scoasa de un cot, pe creasta dealului din spatele manastirii, am vazut palatul construit aici pentru a fi ferit de seismicitate, dupa dezastrele de la cutremurul din 1775. Palatul e construit in stilul greoi neoclasic al sec. XIX-lea. Aici au locuit regele Luis I impreuna cu sotia sa Maria Pia si fiul lor Carlos I. Tariful de intrare este 5 euro, dar cu Lisabona Card accesul este gratuit. Interiorul este bogat decorat cu mobila, tapiterii, statui si arta decorativa extravaganta, astfel incat, desi incaperile palatului par a fi spatioase, totusi mobilierul si obiectele decorative par ingramadite. In plus, existau exponate ale unei artiste contemporane, care se suprapuneau cu cele deja existente. Am remarcat Camera Tronului, Camera de Mese, Grădina de Iarnă şi Sala de Bal, precum si colectia de ceasuri împrăştiată prin tot palatul. Vizitarea palatului a durat cca. 1h, dupa care, ne-am intors, pe acelasi traseu, mergand pe jos, de aceasta data la vale, admirand fatadele caselor placate cu azulejos.

Am ajuns din nou in cartierul Belem, unde obiectivele turistice sunt destul de apropiate unele de altele. Primul obiectiv, impunatoarea manastire Jeronimos, de un alb orbitor. Tariful: 10 euro sau 12 euro combinat cu turnul Belem. Avand cardul Lisabona, accesul a fost gratis, insa acest lucru nu ne-a scutit de statul la coada. Manastirea a fost construita in stilul manuelin (specie a stilului gotic cu decoratiuni masive, ce poarta numele regelui Manuel I, cel ce a comandat constructia), în anul 1502 pentru a omagia marile descoperiri ale epocii, calatoriile si realizarile lui Vasco da Gama: motive navale şi maritime care predomină, respectiv franghii, corali, monştri marini. Manastirea a fost populata de calugari din ordinul Sfantului Jeronimo, a caror indatorire era sa ofere indrumare spirituala navigatorilor si sa se roage pentru sufletul regelui.

Cutremurul devastator din 1775 a distrus multe cladiri din acest cartier, insa manastirea si turnul Belem au supravietuit.

Personal, m-a impresionat monumentala biserica a manastirii care poate fi vizitata gratis, in care se află mormintele lui Vasco da Gama şi Luis de Camoes, poetul care a cântat realizările lui da Gama, precum şi regii Manuel şi Sebastiao. Durata vizitarii acestui obiectiv a fost de 1h30min.

Urmatorul obiectiv a fost, bineinteles, Turnul Belem, construit in acelasi stil manuelin, la care am avut de asemenea gratuitate cu cardul, insa am stat la coada, deoarece accesul este restrictionat la un anumit numar de vizitatori. A fost neplacuta asteptarea, insa asa am avut timp sa privesc atenta constructia inceputa in anul 1515, la ordinul aceluiasi Rege Manuel I, pentru a proteja Lisabona de piratii englezi si olandezi. Initial a fost construit pe o insula de pe raul Tejo, insa cutremurul din 1775 a afectat cursul acestuia, astfel incat astazi, turnul se gaseste exact pe malul raului. Intrarea se realizeaza pe un pod de lemn construit deasupra raului.

Turnul are inserate elemente maure ca urmare a faptului ca arhitectul sef a lucrat in Maroc la ridicarea unor fortificatii portugheze. In partea dinspre rau exista ferestre cu arcade, logii in stil venetian si o statuie a Fecioarei Maria, simbol al protectiei marinarilor in calatoriile lor. Pentru a ajunge in turnul de la ultimul etaj, ca sa evite aglomerația, au implementat un sistem gen semafor. La culoarea rosie, se asteapta coborarea celor din turn, abia atunci cand lumina este verde se poate urca linistit. Elementele caracteristice stilului manuelin sunt prezente peste tot: sculpturile cu franghii, motivele marine, crenelurile in forma de scut decorate cu crucea Ordinului lui Hristos. Interesante sunt: statuia gotica a Nossei Senhora do Bom Sucesso (Fecioara Norocului), dar si capul de rinocer de sub turnul de veghe vestic (rinocerul era la vremea aceea o fiinta necunoscuta in Europa, primul exemplar fiind adus in Lisabona in 1515).

De pe teresa ultimului etaj se poate admira Monumentul Descoperirilor, aflat la 1km distanta fata de turn, pe malul raului. E o constructie masiva ce reprezinta un vas cu trei panze, decorat cu sculturi ale unor figuri istorice cum ar fi Regele Manuel I, poetul Camoes, Vasco da Gama, Magellan, cruciati, calugari sau cartografi portughezi, care il urmeaza pe Printul Henric Navigatorul. Pe mine nu m-a impresionat foarte mult aceasta constructie, pe care nu o consider un obiectiv de vizitat, cu atat mai mult cu cat aceasta se poate vedea foarte bine din turnul Belem. Durata vizitarii: 1h.

Dupa ultimele fotografii, ne-am indreptat spre celebrul magazin cu produse de panificatie, Pasteis de Belem, aflat in apropierea manastirii Belem. Tot in apropiere se gaseste si Palatul National Belem sau Palacio de Belem cu fatada varuita in roz, care a fost si este si in prezent sediul si reşedinta presedintilor Portugaliei, inca din anul 1910. Nu l-am vizitat deoarece palatul este deschis doar sambata, in celelalte zile ale saptamanii (cu exceptia zilei de luni), vizitandu-se doar muzeul presedentiei, aflat in incinta platului.

Am intalnit in zona si Muzeul National al trasurilor, la care tariful de intrare era 5 euro, iar pentru detinatorii de card, accesul era gratis. Prin urmare, am intrat sa-l vizitam, cu atat mai mult cu cat citisem ca ar fi unul din obiectivele cele mai vizitate ale Lisabonei. Intr-un decor semi-intunecat sunt adapostite o colectie de trasuri regale si accesorii ce dateaza din epoca modernă (intre secolul al XVII-lea si secolul al XIX-lea). Atractii: trasura decorata cu heruvimi a ambasadorului portughez la curtea lui Ludovic al XIV-lea si trasura pe care sunt reprezentate scene alegorice, suflate cu aur. Nu m-a impresionat muzeul, chiar mi s-a parut prafuit, iar in lumina slaba abia se distingeau detaliile, pe care le-am observat mai bine in fotografiile prelucrate ulterior. Durata vizitei: 30min.

Traversand strada, am ajuns si la ultimul obiectiv din zona, respectiv Pasteis de Belem, locul in care vizitatorii si nu numai, stau la coada pentru a cumpara faimoasele tarte cu crema de vanilie, presarate cu scortisoara, care sunt facute dupa o reteta secreta a calugarilor manastirii Jeronimos. Acestia foloseau albusul de ou pentru a apreta hainele, iar galbenusuri trebuiau si ele folosite. Ca urmare au inventat retete, astfel aparand acest desert la care nu au avut acces decat calugarii pana in anul 1837. Atunci, cativa preoti au deschis prima patiserie care vindea dulcele misterios.

Poti cumpara, dupa caz, o bucata, sase bucati sau mai multe, insa pretul ramane acelasi indiferent de cat de multe cumperi: 1euro/bucata. Eu am cumparat 6 bucati pe care le-am impartit frateste cu sotul meu si pot spune ca ne-au fost mai mult decat suficiente.

Pentru ca ne-am atins obiectivele si se intuneca, am pornit pe drumul de intoarcere, respectiv trenul pana la gara Cais do Sodre, dupa care, metroul pana in inima comerciala a Lisabonei, Cartierul Baixa-Chiado. Nu puteam sa nu ne oprim si in Praca do Comercio, impresionanta prin arcul de triumf situat pe latura de nord, numit Arco da Rua Augusta, decorat cu un ceas, statui alegorice (Gloria, Ingeniozitatea şi Valoarea) şi figuri ale unor personalităţi. In centrul pietii se afla statuia Regelui Jose I. In aceasta piata au fost asasinati, in anul 1908, Carlos I, unul dintre ultimii regi ai Portugaliei, împreună cu unul din fiii sai, Luis Filipe.

Dupa ce am admirat piata frumos luminata si ornata pentru sarbatorile de iarna, am pornit catre inima orasului, Baixa, cartierul cu strazi in panta si multe scari. Aici exista lifturi pe care localnicii le folosesc pentrui a evita urcarea pantelor groaie. Intr-un astfel de lift am urcat si noi, din curiozitate. Plimbandu-ne pe strazile cartierului si admirand vitrinele ornate frumos pentru sarbatori, am zarit pe Rua do Ouro, elevatorul de Santa Justa, catre care ne-am indreptat si noi, greoi, deoarece, sa nu uitam, suntem in orasul celor sapte coline. Dupa ce am stat si aici la coada, timp in care am admirat constructia metalica executata in stil neogotic, de un ucenic al lui Gustave Eiffel, cu o dantelarie filigranata, inalt de 45 metri, am intrat in ascensorul situat la baza, care ne-a urcat cateva etaje pana am ajuns la o platforma. De aici, doritorii, inclusiv noi, puteau urca pe o scara spiralata, cate unul, in sir indian, pana la o noua platforma unde se deschidea o panorama minunata la 360 grade. Acesta este unul dintre cele mai romantice locuri ale Lisabonei, care merita a fi vizitat seara, deoarece de jur imprejur totul este luminat si poti vedea ruinele Manăstirii Carmo (distrusa de cutremurul si incendiul din 1775), Piața Rossio, iar in fundal castelul de Sao Jorge.

Tariful: 5 euro pentru ascensor si 1,5 euro pentru scari. Avand cardul, accesul a fost gratuit, inclusiv la urcarea pe scari. Durata vizitei: aproximativ 45 minute.

Plimbarea pentru prima zi prin minunatul oras Lisabona s-a terminat cu o raita in Piata Rossio, unde in casutele de lemn ornate frumos expozantii isi prezentau marfa specifica sarbatorilor de iarna.

Morti de oboseala, fara exagerare o spun (dupa 20 de ore de la plecarea din Galati, fara odihna), ne-am urcat in metrou si ne-am indreptat catre hotel, astfel incheindu-se prima zi de hoinareala prin Lisabona.

Despre azulejos o sa povestesc, in special in a patra zi a sederii noastre.

---

VIZUALIZĂRI: 1607 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI