ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 25.01.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Galati
ÎNSCRIS: 15.01.09
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
NOV-2017
DURATA: 1 zile
familie cu copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 AD. + 2 COPII -- v: 5 și 7 ani

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Mănăstirile Horaița și Horaicioara [Poiana Crăcăoani]

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Horaița - mănăstire unicat în țară și poate chiar în lume

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

N-a trecut multă vreme de când vă povesteam ce sejur fain am petrecut cu nepoțeii noștri, în inima Moldovei, la pensiunea Almaș, la început de noiembrie. În cele cinci zile ne-am plimbat prin Piatra Neamț și Târgu Neamț, am vizitat Parcul Natural Vânători Neamț și bineînțeles, mănăstirile din apropiere – Neamț, Agapia, Văratec, Horaița, Almaș.

- Bunica, ce mănăstire mai vizităm astăzi? – mă întreabă Matei într-o dimineață, după ce bifasem pe primele trei menționate.

- Astăzi… astăzi hai să mergem la Horaița!

- Horaița? Ce cuvânt curios! Ce înseamnă? – vine și replica micuței Ioana.

Pe moment n-am știut să-i răspund și am ocolit strategic întrebarea. Apoi, m-am dumirit. Cuvântul ”horaița” are mai multe semnificații: coclauri; vâlcea; drum, cale. Iar denumirea mănăstirii ar proveni de la numele vechilor proprietari de pământ asupra comunei Crăcăoani și a împrejurimilor acesteia – GORAETI.

Poate nu mulți cunosc faptul că Mănăstirea Horaița a intrat în istoria României și a Casei Regale ca fiind locul în care principele Carol, viitor rege al românilor, a fost surghiunit, trimis în creierii munților, prin hotărârea regelui Ferdinand, timp de 75 de zile, după fuga sa la Odessa, unde se căsătorise în secret cu Zizi Lambrino.

Cum se poate ajunge la mănăstire? Ea este îmbrățișată de două drumuri de acces – dinspre nord, de la Târgu Neamț - Valea Seacă – Crăcăoani sau din sud – Piatra Neamț - Dobreni – Negrești – Crăcăoani. Pornind de la pensiune, mașina noastră încărcată cu voci zglobii a alunecat pe patina galben – roșiatică a toamnei preț de vreo 20 de kilometri.

Locul mănăstirii nu-i ales întâmplător. Este un loc complet izolat, un loc de pace și contemplare, unde oamenii se simt bine din punct de vedere duhovnicesc, loc pitoresc, înconjurat de pădure deasă, înveșmântată în liniște groasă, prielnică rugăciunii.

Istoria așezământului monahal este una tumultoasă, precum a multora din împrejurimi. Documentele vremurilor de demult stau chezășie vicisitudinilor îndurate în urma năvălirilor păgâne peste pământurile Moldovei, când multe mănăstiri au fost profanate sau complet distruse.

Se spune că în urma unei revelații dumnezeiești, părintele Irinarh Roseti, călugăr cu metanie la Mănăstirea Neamț, ridică biserica din lemn între anii 1822 – 1824, cu hramul ”Pogorârea Duhului Sfânt”. Cu toate acestea, în hrisoavele vremii, la 11 iulie 1428, domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun menționa Mănăstirea Horaița în actul de donație făcut Mănăstirii Bistrița. Așadar, în timpul părintelui Irinarh, se poate vorbi despre o reorganizare a vieții monahale, iar nu despre o întemeiere propriu-zisă a mănăstirii.

În anul 1843, arhimandritul Irinarh Roseti pleacă la Ierusalim, iar monahul Ermoghen Buhuș este hirotonisit, apoi numit arhimandrit și stareț al mănăstirii, păstorind obștea mai bine de 30 de ani. Începând cu anul 1848 și terminând construcția douăzeci de ani mai târziu, el este considerat ctitorul actualei biserici care poartă hramul ”Botezul Domnului”. În prezent, obștea de monahi numără 20 de viețuitori.

Biserica, chiliile, trapeza, bucătăria, alte clădiri anexe au fost supuse mai multor lucrări de restaurare și renovare, prin grija egumenilor care s-au succedat la conducerea mănăstirii. Pictura actuală interioară, în stil neobizantin, pe fond cald cărămiziu este definitivată între anii 1988 – 1993 de pictorul Mihai Chiuaru și ucenicii săi. Biserica este masivă, cu ziduri groase, construită exclusiv din piatră, doar bolțile sunt din cărămidă. Ca stil arhitectonic, Mănăstirea Horaița este unică, împletind elemente din arhitectura romano-bizantină cu cele de influență rusă, în configurația și numărul turlelor bisericii. Cele opt turle au fost construite pentru a se exprima veșnicia Bisericii, iar forma specifică a lor, aceea a bulbilor de ceapă, amintește de bisericile rusești.

Singuratică, pierdută în codrii cântați de Eminescu, la capătul pitoreștii văi a pârâului Horaița, la altitudinea de 660 metri, mănăstirea se află într-o poiană înclinată, înconjurată de Munții Horăiciorului și versantul estic al Munților Stânișoarei.

Străbatem fără grabă raiul de pădure până se ajunge la o mare poartă de lemn ce deschide drumeagul de 300 de metri, pe marginile căruia stau aliniați zeci de brazi falnici. Urmează un loc foarte mare de parcare, iar intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub turnul clopotniței care este acoperit cu o turlă de inspirație slavă. Ctitor al Paraclisului ”Pogorârea Duhului Sfânt” din clopotnița mănăstirii, ridicat între anii 1852-1855, este arhimandritul Ermoghen Buhuș. Sfântul lăcaș din clopotniță a adăpostit pentru un timp catapeteasma veche din secolul al XVIII –lea a Paraclisului ”Sfântul Nicolae”.

Dacă la exterior biserica uimește prin turlele sale, în schimb, interiorul te fascinează…

Ioana este prima și încearcă cu greutate să deschidă ușa masivă din lemn frumos sculptat. Ne întâmpină un interior luminos, nu unul întunecat care ar avea darul să te înfioare…

Precum o carte larg deschisă, cu icoanele sale înșiruite și sclipind în soarele dimineții târzii, catapeteasma este prima care-ți atrage privirile, cu sculpturi în lemn și dantelărie ajurată. În formă de mitră arhierească este impresionantă, realizată din trei tipuri de lemn – tei, tuia și păr. După părerea unor specialiști, ea ar fi fost lucrată de meșteri iscusiți la Viena.

Privirea-ți se înalță încet, parcă nevrând să piardă vreun detaliu valoros. Și atunci, vizitatorul neavizat, precum am fost și noi, se găsește în fața unui lucru nemaiîntâlnit. Aici aveam să descoperim unicitatea mănăstirii care constă în poziționarea amvonului, loc unde se citește Sfânta Evanghelie, deasupra ușilor împărătești și nu precum este în tradiția bisericii răsăritene, în partea de nord. Curioasă este și dispunerea a două registre: a Sfinților Apostoli, care sunt așezați de-a lungul unui bandou semicircular și nu orizontal, precum și cel al proorocilor Vechiului Testament, aflați în 14 medalioane intercalate în două vrejuri de viță de vie din lemn aurit sculptat, ce se ridică dinspre extremitățile iconostasului până deasupra amvonului.

Pe lângă liniștea și frumusețea locului, cei care vizitează mănăstirea sunt atrași și de icoana Maicii Domnului, a cărei renume este purtat din generație în generație ca fiind făcătoare de minuni. Icoana Maicii Domnului, odor de preț al bisericii, este cunoscută sub numele de ”Izbăvitoare de secetă” sau ”Aducătoarea ploii”. Se presupune că ar fi fost pictată în secolul al XVIII-lea și ar proveni din micuța biserică de lemn ridicată de părintele Irinarh. Încadrată de patru coloane de lemn aurit, bogat împodobite cu vrejuri de viță de vie, ferecată în mantie de argint, cu imitații de pietre prețioase, icoana este scoasă o dată pe an în procesiune la Schitul Horăicioara, în apropierea mănăstirii, în ziua ”Izvorului Tămăduirii” sau ori de câte ori credincioșii vin cu rugămintea la călugări și o poartă în procesiuni prin sate în caz de secetă prelungită. Și pentru că există minuni, ploaia se abate peste sate după o zi sau două…

Ca și la celelalte mănăstiri vizitate și aici m-a impresionat curățenia care chiar domnea peste tot. Flori în ghivece în fața chiliilor, este drept, nu mai erau, se retrăseseră și ele la căldură, că, deh, era început de noiembrie…

Aleile pietruite, spațiul verde, lemnăria vopsită și lăcuită, micuțul foișor din partea laterală a bisericii, băncile care te ademenesc să mai zăbovești un pic, serele care aprovizionează bucătăria cu legume proaspete și cine știe câte lucruri nedescoperite de mine or mai fi – toate înfățișează un loc pe care călugării – se vede bine – îl iubesc și îl îngrijesc cu mult drag. Și pentru asta sunt vrednici de admirație…

Matei, mândru de aparatul său de fotografiat, depăna pe micuțul ecran pozele surprinse în biserică, iar Ioana o pornise singurică înainte, cu capul în pământ, spre locul unde parcasem mașina…

- Ce-ai pățit, Ioana?

- Bunica, mi-e tare foame…

Ce rezolvare am găsit? După doar cinci minute ne găseam toți patru în fața unui castron cu ciorbă aburindă… Prin bunăvoința călugărilor am fost și noi cinstiți ca buni creștini cu de-ale gurii. Doamne, și au mâncat nepoțeii mei cu o poftă cum n-au avut în acele zile la nici un restaurant la care am poposit la ora prânzului…

Este greu de exprimat în cuvinte bogăția de trăiri care te încearcă atunci când vii la Mănăstirea Horaița…

Poate data viitoare când vom mai veni la mănăstire, vom ajunge și la Schitul Horăicioara. Acum, chiar o pornisem spre schit, dar drumul cu mașina mi s-a părut puțin anevoios – drum forestier, de fapt un fel de alee mai lată, destul de înclinat – în trei kilometri era o diferență de nivel de vreo două sute de metri… Dacă s-ar fi întâlnit două mașini pe acest drumeag, nu știu, zău, care ar fi fost rezolvarea… am făcut cale-ntoarsă pe la jumătatea drumului…

Părăsind Mănăstirea Horaița, mi-am pus o dorință-n gând… Mi-ar plăcea să revin la primăvară sau la vară și să mă pot bucura de pașnica măreție a pădurii dimprejur, de liniștea ce plutește peste tot, ba chiar să dau o mână de ajutor, dacă-mi este permis și să dorm o noapte sau două într-o chilie mică – mică…


---
Trimis de Alina53 in 25.01.18 14:58:58
Validat / Publicat: 25.01.18 17:36:56
VIZUALIZĂRI: 1527INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AGAPIA-VĂRATEC [NT].
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Alina53); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 43600 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

24 ecouri scrise, până acum

Alina53 [25.01.18 15:02:39] »

Webmaster, te rog să atașezi videoclipul următor: https://www.youtube.com/watch?v=oMbcWSZLO9Q Mulțumesc!

webmasterX [25.01.18 17:36:27] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

traian.leuca CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [25.01.18 18:38:17] »

Am vizitat Horaiţa şi Horaicioara în urmă cu aproximativ cinci ani ( vezi impresii ) şi am fost impresionat de locurile pitoreşti în care au fost amplasate.

Drumul spre Horaicioara, mănăstirea vizitată şi de Calistrat Hogaş, nu mi s-a părut chiar aşa de rău. În schimb, urcuşul, de la locul de parcare spre mănăstire, a fost destul de abrupt şi a trebuit să ne opintim greu în ghete, până am ajuns sus.

A fost un pic mai greu, dar a meritat!

Şi eu aş vrea să mai revăd acele locuri.

mihaelavoicu [25.01.18 18:44:08] »

Ce fetiță frumoasă și ce ciorbă bună... ! Asta ca să încep cu sfârșitul!

Dar Mănăstirea asta este o adevărată minunăție!! Nu mai zic de poze.

Mulțumesc pentru cununa de frumuseți ce mi-ai oferit-o. Votat cu nultă, multă plăcere.

webmaster [25.01.18 18:48:46] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

Zoazore [25.01.18 18:58:48] »

@Alina53: Doi îngerași în pacea mânăstirii! Ce poate fi mai frumos? Doar magnifica și măreața mânăstire! Îți doresc să-ți împlinești dorința de final!

Alina53 [25.01.18 19:56:08] »

@traian. leuca: Dacă aș fi fost numai eu și soțul, în mod sigur m-aș fi încumetat să parcurg acel drum pe jos, dar fiind și cei mici... așa că rămâne pentru la vară...

krisstinna [25.01.18 20:04:07] »

@Alina53: Excelent!

Emoționant! Ce dulci sunt nepoțeii! Să vă trăiască!

S-a furnicat pielea pe mine citind povestea ta, și nu, nu e de la frig, cu toate că sunt -3 grade și aștept de ceva timp un tramvai

Felicitări, îți doresc să ți se îndeplinească dorința cât mai repede posibil!

mprofeanu [25.01.18 20:04:42] »

@Alina53: Foarte plăcut acest review despre o minunată și unică mănăstire și când sunt și micii pelerini alături ce să îți mai dorești?!

Nu am vizitat-o dar citind și văzând și pozele am mai descoperit prin tine alte deosebite locuri ale frumoasei noastre țări...

Alina53 [25.01.18 20:25:19] »

@mihaelavoicu: Mulțumesc pentru apreciere! Într-adevăr, Mănăstirea Horaița este cu totul specială printre multe surate de-ale ei.

Alina53 [25.01.18 20:29:28] »

@Zoazore: Fiecăruia să i se împlinească dorințele când pășește într-o mănăstire!

Alina53 [25.01.18 20:49:56] »

@krisstinna: Mulțumesc frumos, draga mea!

Alina53 [25.01.18 20:55:28] »

@mprofeanu: Mulțumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai trimis!

elviramvio [25.01.18 23:07:05] »

@Alina53:

Să-ți împlinești toate dorințele, mai ales cele legate de nepoțeii voștri dragi!

tata123 [26.01.18 08:47:13] »

@Alina53: Frumoase meleaguri nemțene! În 2009 am urcat la Mănăstirea Horăicioara (vezi impresii) situată într-un peisaj natural de vis. Drumul nu mi s-a părut foarte greu, câteva serpentine mai abrupte, un drum forestier de bună calitate pe atunci. Ultimii 500 m i-am parcurs pe jos, e vorba de puțin efort fizic, dar rezultatul din poiană e incredibil de frumos; câteva zgârieturi pe un trunchi ne-au dus cu gândul la prezența urșilor în zonă. Florile de câmp erau superbe.

Mulțumim pentru prezentare!

Alina53 [26.01.18 10:00:01] »

@elviramvio: Mulțumesc frumos!

Alina53 [26.01.18 10:18:51] »

@tata123: Ești tânăr, când ai să fii ”bunic123” o să vezi cât de grijuliu te vei purta cu cei mici. Nu m-am dat deoparte niciodată, ba chiar mă incitau drumețiile care aveau un grad de dificultate mai ridicat. Este adevărat, cele mai multe drumeții montane le-am făcut nu în România, ci în Austria, unde hălăduiam prin păduri în maximă siguranță, fără teama de a te întâlni cu un Moș Martin...

tata123 [26.01.18 10:52:42] »

@Alina53: Mulțumesc pentru aprecieri... nu am vrut să sune în vreun fel ecoul de mai sus. Într-adevăr, altfel apreciezi un obiect/zonă/obiectiv raportându-l la prezența unui copil, altfel atunci când ești adult (și tânăr pe deasupra - chiar eram mai tânăr atunci... ha, ha). Mâncarea gătită în mănăstire e delicioasă... am avut ocazie să mănânc la câteva ansambluri monahale și toate felurile de mâncare au fost nemaipomenit de gustoase. Numai bine!

ioan marinescu [28.01.18 01:26:58] »

@Alina53: Plăcut, notat, votat!

Alina53 [28.01.18 21:06:20] »

@ioan marinescu: Mulțumesc, din nou, pentru trio ”Plăcut, notat, votat! ”

mishu [17.02.18 18:52:17] »

@Alina53: O bijuterie de loc in care si-au gasit relaxare si doua comori, nepoteii tai.

Felicitari, votat cu mare drag.

Alina53 [17.02.18 21:04:49] »

@mishu: Mulțumesc frumos! +

Elissa [10.07.18 11:07:52] »

@Alina53: frumos, foarte frumos. Felicitari

Alina53 [10.07.18 17:22:16] »

@Elissa: Mulțumesc pentru apreciere! Pentru noi a fost o vacanță plăcută, datorată în mare măsură de prezența nepoțeilor.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
9 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alina53, Elissa, elviramvio, ioan marinescu, mihaelavoicu, mishu, mprofeanu, tata123, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.132097959518 sec
ecranul dvs: 1 x 1