Întoarcere în timp cu castani şi parfum de tei pe Mântuleasa

TIPĂREȘTE

Timp de două dimineţe am străbătut cartierul şi străduţele în care mi-am petrecut cei mai frumoşi ani. Acolo am copilărit, am învăţat, am iubit, m-am căsătorit, am făcut şi crescut copii. Ar fi trebuit ca cea mai importantă perioadă din viaţa mea să-mi fie amintită de ceeace lăsasem acolo şi-mi părea de nezduncinat. Am găsit alte străzi, altă configuraţie, blocuri înalte fără personalitate în locul clădirilor joase cu marchiză de sticlă şi curţi cu flori, casa în care am locuit modificată şi transformată în pensiune, biserici dărâmate, străzi dispărute, aproape nu-mi mai aminteam de nimic, îmi fusese ştearsă memoria locurilor. Veţi spune că viaţa merge înainte, că nu poţi opri totul la nivelul începutului de secol trecut, da, aveţi dreptate dar la nivel individual ai nevoie de repere şi puncte de sprijin. M-am îndreptat cu speranţă spre Mântuleasa despre care am auzit că rămăsese intactă. Pe strada Mântuleasa şi alte două lăturalnice avusesem trei prietene. Ne întâlneam zilnic pe seară după ce terminam lecţiile ca să vorbim despre băieţi. Stadiul relaţiilor pe care le aveam cu ei pe la 15-16 ani se definea prin sintagma ˝Michi vorbeşte cu Tudor˝. Tudor era băiatul preotului Drăgulescu de la biserica Olteni şi mama intrase la idei să nu cumva să mă călugăresc aşa de des mergeam la biserică. Nici măcar nu l-am cunoscut dar mă roşeamşi inima o lua razna de câte ori trecea cu bicicleta prin faţa casei mele. Celelalte prietene au avut mai mult noroc. Băieţii lor le aşteptau la sfârşitul orelor de la liceul Matei Basarab şi le însoţeau tăcuţi până la casele lor. În faţa porţii fata spunea˝mâine ies la 12 sau 13˝ după cum era programul şcolar ˝Pe mâine˝ spunea el, asta fiind toată conversaţia. Una din fete chiar s-a căsătorit cu iubitul ei dar n-a mers, a rămas să-şi crească singură copilul. Celelalte idile ca şi a mea s-au pierdut în parfumul florilor de tei din Mântuleasa.

Cele ce voi scrie în continuare, cu toate că vi s-ar putea părea greoi din cauza abundenţei de nume de străzi, biserici şi clădiri este o invitaţie adresată userilor AFA, bucureşteni sau nu, să exploraţi acest colţ din Micul Paris păstrat aproape intact şi care cu siguranţă vă va trezi o undă de duioşie.

Strada Mântuleasa porneşte din Calea Călăraşi care era foarte aproape de casa în care am locuit şi ajunge ca o panglică pe Calea Moşilor. Este ca un ax în dreapta şi stânga acesteia deschizându-se străzi de un rar echilibru şi frumuseţe:Popa Soare, Romulus, Negustori, Plantelor, pictor Romano, Paleolugu. Fiecare stradă are povestea ei cu case locuite de negustori bogaţi, cu plăcuţe care marchează personalităţi ale vremurilor, cu câteva blocuri cubiste interbelice. Multe imobile opulente sunt refăcute în urma retrocedărilor sau a recuperării din drepturi litigioase redevenind mici palate. Altele aflate în paragină sunt părăsite sau locuite de bătrâni cu pensii mizere.

Mahalaua Mântuleasa de la marginea Bucureştiului pomenită pentru prima oară documentar în 1707 cuprindea câteva case de mici negustori sau boiernaşi de ţară. Uliţa Mântuleasa şi-a luat numele de la negustorul Manta şi a soţiei sale Stanca poreclită Mântuleasa. Casele cu grădini mari şi livezi cu duzi au fost ridicate în jurul bisericii cu acelaş nume. Biserica Mântuleasa conform pisaniei de deasupra uşii de intrare a fost ctitorită în 1734 de două femei: Stanca văduva unui negustor bogat numit Manta şi sora acesteia Maria. Ca să vă daţi seama de întinderea unei mahalale la sfârşit de sec XVIII, abia după vreo 60 de ani de la construirea bisericii, numărul caselor din mahala ajunsese la 28 (C. Giurescu). Biserica dintru început a fost construită din cărămidă în stil brâncovenesc. Are formă de cruce cu o suprafaţă desfăşurată de 176 mp, pridvor pictat sprijinit pe patru stâlpi şi o turlă deasupra pronaosului. Deşi ca şi celelalte biserici a trecut prin cutremure şi-a păstrat în totalitate forma originală graţie refacerii din perioada 1924-1930. Întâmplarea că dealungul timpului biserica nu a ars a făcut posibilă păstrarea picturilor iniţiale. Acestea fiind lucrate în frescă bizantină au ieşit la iveală în 1924 după ce au fost spălaţi pereţii. Sunt câteva momente iconografice unicat: în pridvor se poate vedea hora domniţelor reprezentând câteva tinere îmbrăcate după moda sec. XVIII şi care aduc slavă Domnului şi câteva reprezentări zoomorfe; în naos este o frescă cu Cina cea de Taină şi Răstignirea lui Hristos. În cadrul acestor lucrări de restaurare făcute conform celei de a doua pisanii sub regii Ferdinand şi Carol al II-lea, s-a redeschis pridvorul, s-a renunţat la o turlă ridicată după construirea bisericii şi s-a adus un clopot făcut din oţelul capturat în 1919 de la duşmani de ostaşii români. Ultima restaurare a avut loc între 2005-2009 când a fost încercuită de trei centuri de beton şi s-a refăcut splendid pictură din pridvor.

Am intrat pe str. Mâtuleasa dinspre Calea Călăraşi. După câteva foste case bogate dar unele destul de neglijate, depăşind biserica Mântuleasa am ajuns într-un scuar în care este amplasat bustul lui Mircea Eliade. (scriitor, filozof, istoric al religiilor 1907-1986). El s-a născut în apropiere, pe str Melodiei şi a învăţat la scoala Mântuleasa dărâmată fără sens sau motiv în 2003 lăsându-se terenul de izbelişte. Această şcoală a avut mare rezonanţă în opera sa, fiind la baza nuvelei Pe strada Mântuleasa. Ca scriitor a cultivat genul mistic şi misterios, majoritatea scrierilor fiind inspirate de locuri stranii din Bucureşti. Aşa este nuvela ˝Casa sângelui negru˝localizată pe str. Mântuleasa nr. 33, casă care nu a mai fost locuită din 1948 şi care- spun vecinii- ar fi bântuită de spirite. După terminarea studiilor de filozofie în Bucureşti a plecat în India unde a aprofundat filozofia şi curentele religioase. S-a stabilit în Chicago unde a pus bazele catedrei de istorie a religiilor, teoriile şi scrierile sale căpătând notorietate mondială. De la scuarul cu bustul lui Eliade am intrat pe str. Plantelor unde la nr. 9 s-a aflat sanatoriul de boli nervoase Caritatea condus de dr. Şuţu. Aici a fost internat şi tratat pe cheltuiala lui Titu Maiorescu, luceafărul poeziei româneşti Mihai Eminescu. A murit în sanatoriu la 15 (16 pe placa comemorativă) iunie 1989. Mergând mai departe pe str. Plantelor am ajuns pe strada Popa Soare pomenită deasemeni de Mircea Eliade pentru cârciuma Floarea Soarelui. Biserica Popa Soare de pe strada dr. Burghele ctitorită în 1745 se remarcă prin vitralii superbe lucrate la Viena şi montate aici înainte de 1940. Este înconjurată de un parc, vara plin de trandafiri, în care se găseşte bustul filozofului Petre Ţuţea, victimă a regimului comunist, care a locuit în cartier. Alte personalităţi care sunt amintite prin plăci comemorative pe casele în care au locuit sau pe imobile construite mai nou în cartierul Mântuleasa sunt:

-Mircea Vulcănescu, filozof, teolog publicist cu orientare de dreapta a murit la izolator în 1952 la închisoarea de la Aiud

-părintele d. Stăniloaie, dogmatist, filozof, scriitor prolific, membru al Academiei Române a fost închis la Aiud între 1958-1963. După moartea sa în 1993 a lăsat în urmă o vastă operă de cultură şi filozofie religuiasă

-Simion Mehedinţi, geograf, geopolitician, academician

-Panait Istrati, aventurier şi scriitor care a exercitat 14 din cele mai de jos meserii, remarcat de Romain Rolland care i-a scris prefaţa la Chira Kiralina

-Constantin Bacalbaşa, ziarist, om politic, memorialist fondator de ziare de avantgardă

-N. Carandino, scriitor, soţul actriţei Lili Carandino. A făcut 9 ani de puşcărie politică la Sighetet şi l-a îngrijit pe Iuliu Maniu înainte de deces.

-D. R. Ioaniţescu avocat, fruntaş ţărănist

- Marin Preda, probabil cel mai mare scriitor postbelic care a locuit în str. Pictor Romano nr. 21 între anii 1975-1980. Acolo a scris˝romanul ˝Cel mai iubit dintre pământeni˝ şi acolo a fost ultima sa locuinţă.

Pe str. Romulus spre Calea Călăraşi se mai păstrează o clădire masivă în stil maur construită la începutul sec. trecut pentru fabrica de trăsuri Rieber. Este bine întreţinută, azi aici funcţionând una din arhivele Min. de Interne. După ce am trecut pe lângă un platan uriaş al cărui diametru poate depăşi 2-3 m, am ajuns la Casele Bacaloglu construite în 1887 în stil eclectic. O raritate în cartier este imobilul aflat la intersecţia străzilor Negustori cu Paleologu. Ferestrele în ogivă decorate cu stucaturi sunt unicat în Bucureşti. Este vorba de casa Romulus Popescu construită în stil art- nouveau în 1910. Am păşit pe str. Sfinţi unde a locuit părintele Stăniloaie şi puţin mai departe am putut intra numai în pridvorul bisericii Sfinţi, prima biserică decorată în exterior cu sibile, recent renovată. Biserica propriuzisă era închisă dar am putut fotografia pridvorul şi interiorul prin gratii. O altă biserică pe care aş fi vrut s-o văd a fost biserica Sf. Nicolae Negustori atestată în 1665 şi care a fost pictată de Tattarăscu. Am găsit-o cu schele în plin şantier de consolidare şi refacere. Să nu credeţi că străzile din cartierul Mântuleasa deţin numai case vechi neîngrijite sau părăsite. Birouri de avocatură funcţionând în clădiri de epocă reabilitate, ambasada Danemarcei la care gardul are o superbă monogramă în fer forjat, hoteluri şi restaurante de lux cum eGrand Boutique Hotel de 4 stele din str. Negustori nr. 1, vile cochete, fac din zona Mântuleasa unul din cartierele rezidenţiale scumpe din Bucureşti. N-am putut părăsi cartierul până ce nu am trecut prin faţa liceului comercial Kretzulescu, de pe strada Domniţei (Hristo Botev) construit la iniţiativa marelui economist cu nume omonim şi sprijinit de primarul Pake Protopopescu. Inaugurat în 1889 în prezenţa regelui Carol I şi a princepelui Ferdinand a fost până la înfiinţarea Academiei de Studii Economice în 1913, cea mai înaltă treaptă de învăţământ economic românesc.

A fost ultimul review. În aceste patru episoade am trecut în revistă cartierul în care mi-am petrecut cea mai frumoasă parte a vieţii dar … nu mai făceam parte din el, după cum el nu mai făcea parte din mine. Scriind aceste ultime cuvinte mi-am adus aminte de nemuritoarele versuri eminesciene ˝Astăzi chiar de m-aş întoarce/ A´nţelege-o nu mai pot/ unde eşti copilărie/ cu pădurea ta cu tot? ˝

---

VIZUALIZĂRI: 3445 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI