Cetatea Kaleto, incursiune în lumea basmelor!

TIPĂREȘTE

Cu secole în urmã, printre stâncile din Belogradchik se înãlţau falnice douã mãnãstiri. Frumuseţea nemaivãzutã a cãlugãriţei Valentina atrãgea privirile interzise ale tinerilor şi vestea s-a dus peste mãri şi zãri. Astfel, frumoasa a fost închisã într-o camera, departe de vãzul lumii şi de ispite. Un tânãr cioban, pe nume Anton, obişnuia sã-i cânte din fluierul sãu melodii care rãsunau ca o şoaptã de iubire printre stânci. Treptat, inima Valentinei s-a umplut de pasiune şi într-o noapte a coborât o funie de la geamul odãii în care era închisã. Un plânset de copil a rãsunat în mãnãstire dupã o lungã vreme. Apoi s-a aflat și în mănăstire despre păcatul lor și 3 preoți au mers să-l pedepsească pe cioban. Acesta a venit cãlare pentru a lupta cu ei, dar atunci Dumnezeu, martor la aceastã iubire interzisã, a trimis furtuni, fulgere şi cutremure, distrugând mãnãstirea şi transformându-i pe toţi în stane de piatrã... cãlugãrii, Madonna Valentina cu copilul în braţe şi bravul Anton pe calul sãu în goana spre salvarea iubirii.

Personajele acestei legende frumoase se zãresc astãzi pe culmile din Belogradchik, alãturi de cetatea anticã numitã Kaleto, principala atracție culturală și istorică a orașului.

Am descoperit Belogradchik-ul întâmplãtor, anul trecut în luna august, cãutând o localitate bulgãreascã de odihnã, în drumul spre Grecia. Nu am citit nimic despre el pentru cã nu ne doream sã vizitãm zona, doar sã ne cazãm pentru o noapte. Însã, în drum spre oraş am zãrit stâncile superbe printre vârfurile copacilor şi ne-am rãzgândit. Dupã o noapte petrecutã acolo am rezervat din nou camera pentru întoarcere, cu gândul tot la frumoasele stânci. Ne-am documentat şi am aflat cã este vorba despre o cetate anticã aşezatã la baza unor formaţiuni de relief splendide. A fost construită în timpul când regiunea făcea parte din Imperiul Roman iar stâncile aveau rol de protecţie.

Şi iatã-ne, în sfârşit, la poalele Balcanilor, entuziasmaţi, nedumeriţi, impresionaţi... ne-au încercat tot felul de sentimente în urcuşul greoi, pe jos, pânã la cetate. Cum era noi sã ratãm o asemenea minunãţie, ascunsã parcã voit de pãdure... Cetatea Kaleto, o nestematã în imensitatea aceea de griuri şterse.

La intrare, o doamnã ne-a îndrumat spre una din cãsuţele de suveniruri pentru a cumpãra biletele, 6 Leva de persoanã. Ne-am întors la poartã şi-am pãşit timizi într-o lume de basm, cu uriaşi, balauri, cãlugãri pietrificaţi, zâne şi cãlãreţi... o legendã atât de frumos conturatã la tot pasul. Cetatea are nişte ziduri lungi, solide, ce îmbrãţişeazã protector colosul de stânci şi pe mãsurã ce te apropii ţi se pare tot mai ireal. Cum oare? Asta ne-a fost întrebarea tot timpul vizitei. Cum oare poate exista ceva atât de frumos?

Urcarea pânã sus e abruptã dar meritã tot efortul pentru cã peisajul de acolo îţi taie rãsuflarea. Oriunde priveşti realizezi cã ai ajuns într-un loc ce te lasã fãrã cuvinte, pierzi noţiunea timpului şi te laşi purtat de basm. Privind stâncile ne-am imaginat tot felul de personaje, unele haioase, altele impunãtoare, încercam sã dãm viaţã legendei, creionând firul poveştii. Am zãrit chiar şi un copac ce avea în el agãţate mãrţişoare sub formã de talismane, menite să aducă noroc, dragoste şi fertilitate.

A fost o experienţã incredibilã, ne-am încãrcat energetic foarte mult. E un loc ce-l recomand a fi vizitat, cu atât mai mult cu cât se aflã la aproimativ 70 de km de graniţa cu Romãnia (Calafat). O incursiune minunatã în lumea fantasticã, pentru toate vârstele, în special pentru iubitorii de naturã dar nu numai. Sper ca fotografiile sã poatã exprima mai mult decât am reuşit eu!

---

VIZUALIZĂRI: 2308 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI