Iordania – prin agenţie? Mai bine NU!

TIPĂREȘTE

Cum am ajuns să aleg o destinație mai deosebită cum este Iordania? Simplu, citind aici pe AFA articolul unei colege care se întorsese absolut încântată după un asemenea sejur şi aflând ştirea lansării unor zboruri charter săptămânale până la Aqaba. Prima tentativă am avut-o în octombrie 2015 când eram în căutarea unei destinaţii „calde” pentru ultima săptămână din noiembrie. Oferta era tentantă, preţul era unul rezonabil, însă depindeam de avioane, iar data zborului implica modificarea concediului meu, aşa că am renunţat alegând atunci Dubaiul, dar nu am abandonat ideea.

Sfârşit de februarie 2016 – Târgul de Turism al României – ediţia de primăvară. Într-o sâmbătă posomorâtă şi ploioasă mă trezesc de dimineaţă şi plec spre Romexpo cu un dublu scop: să mă întâlnesc cu colegii de site la micul, dar veselul stand AFA şi să-mi rezerv un minisejur de Paşti în destinaţia devenită deja tradiţională pentru petrecerea sărbătorilor pascale – Bulgaria. Însă, ca de obicei, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, fie el şi de turism :D. Nu am fost prea hotărâtă ce voi face de Paşti, am tot amânat să rezerv încercând să mai variez şi eu puţin, iar amânarea m-a costat: tot ce era bun se vânduse demult, iar să-mi ratez sărbătorile alegând un hotel ieftin şi prost nu era o opţiune pentru mine. Asta nu înseamnă că nu am avut discuţii care de care mai stupide cu diverse domnişoare care sigur nu prea călcaseră prin Bulgaria la viaţa lor, dar asta nu le împiedica să încerce să-mi vândă toate bazaconiile din lume cu toată convingerea posibilă. Şi-au găsit şi cui =)).

Tot umblând eu pe acolo dintr-un pavilion în altul şi de la un stand la altul, ajung şi la standul unei agenţii cu care nu mai colaborasem până atunci fiind orientată mai mult pe sejururi cu avionul, iar eu mai interesată de cele pe cont propriu cu maşina. Îmi atrage atenţia oferta pentru Iordania, o dorinţă mai veche căreia simţeam că-i venise rândul să fie împlinită. Cer câteva informaţii suplimentare şi, tot mai interesată, solicit ofertă personalizată pentru un sejur dublu de două săptămâni. Mi se comunică un preţ, convenabil pentru mine. Închei contractul urmând să plătesc avansul în prima zi lucrătoare.

Toate bune şi frumoase până aici. Eram încântată pentru că alesesem un pachet care includea un sejur de patrusprezece nopţi (30 aprilie – 14 mai) la un hotel de patru stele din Tala Bay cu demipensiune, zbor charter pe Aqaba şi transferuri, dar şi viza de intrare în Iordania, o altă poveste/păcăleală. Totul la un preţ de 1963 USD. Plecarea şi întoarcerea aveau loc sâmbăta, orarul de zbor era unul foarte convenabil, ziua, la ore foarte de bun simţ, iar transferul până la hotelul aflat la douăzeci de kilometri distanţă de aeroport nu putea dura mai mult de o jumătate de oră. Am fost informată încă din momentul rezervării asupra riscului ca, în cazul neîntrunirii unui număr minim de participanţi, să-mi fie schimbat zborul charter cu cursa de linie Tarom Bucureşti – Amman, o variantă mai puţin avantajoasă pentru mine, dar fără costuri suplimentare din partea mea. Nimeni nu mi-a spus şi că la data dorită de mine nu existau zboruri şi că va trebui să-mi decalez concediul. Evident, asta s-a şi întâmplat.

Fix o lună mai târziu, primesc un telefon de la agenţie şi sunt informată că a fost anulată cursa charter spre Aqaba, excursia urmând să aibă loc cu zbor pe aeroportul din Amman, totodată decalându-se şi perioada sejurului, cu plecare la miezul nopţii de joi spre vineri şi întoarcere vineri la 6 dimineaţa. Aveam două variante: să accept noua ofertă sau să refuz şi să primesc banii înapoi. Am acceptat schimbarea, nu fără a-mi exprima nemulţumirea faţă de disconfortul produs, şi nu-mi pare rău deloc că am acceptat. M-a deranjat însă lipsa de sinceritate din partea reprezentanţilor agenţiei care nu mi-au spus că niciodată nu au fost suficienţi doritori încât să se poată efectua zborul pe Aqaba, încercarea de „aburire” cum că voi beneficia de early check in şi de late check out gratuit când, de fapt, ei îmi furau efectiv o zi de sejur, plătită de mine integral. Cele 14 nopţi plătite au fost în realitate doar 13. Mai rău a fost de cei care aveau sejur normal de 7 nopţi şi au rămas doar cu 6. M-au încurcat şi cu concediul. Aveam planificate doar nouă zile de CO, care îmi erau suficiente în varianta aleasă iniţial, dar decalarea plecării necesita o zi în plus de care nu dispuneam, toate celelalte fiind alocate altor plecări deja rezervate. Singura variantă posibilă a fost aceea de a merge la serviciu direct de la aeroport după un zbor de noapte, criminal de obositor.

De ce am fost nemulţumită la primirea veştii că voi zbura pe Amman şi nu pe Aqaba? Din cauza distanţei foarte mari. Dacă aeroportul din Aqaba era foarte aproape la doar douăzeci de kilometri de hotel, cu totul altfel stăteau lucrurile în noua conjunctură. Aeroportul din Amman se afla la trei sute cincizeci de kilometri de hotel, iar transferul era de aşteptat să dureze trei ore şi jumătate sau chiar patru ore în funcţie de trafic. Avionul ateriza la ora 02.35, până recuperam bagajele, până rezolvam cu viza, până ne îmbarcam în mijlocul de transport pentru transfer, cât mai făceam pe drum, era clar că ajungeam la hotel abia pe la ora 7 dimineaţa. Încântător :D.

Încheiem un act adiţional la contractul iniţial prin care se modificau atât perioada sejurului, cât şi compania aeriană, achit şi restul de plată şi aştept voucherul şi biletele de avion. După mai multe insistenţe din partea mea, mi se emite şi voucherul, pentru biletele de avion mai având de aşteptat. Paradoxal, cazarea la hotel era valabilă până cu o zi după data zborului spre ţară, acea zi „furată”.

Mai trec vreo două săptămâni şi primesc un nou telefon de la agenţie prin care sunt anunţată că, datorită disconfortului creat prin schimbarea perioadei sejurului şi a zborului, partea iordaniană îmi oferă upgrade gratuit la un hotel de cinci stele în locul celui de doar patru stele rezervat de mine şi tot bonus o excursie la Marea Moartă cu prânz inclus şi o plimbare prin Amman în ultima zi de sejur în drum spre aeroport. Hotelul a fost mult mai bun sub toate aspectele decât cel ales inițial de mine. Am întrebat dacă nu pot face excursia la Marea Moartă la jumătatea sejurului când se schimba prima serie, mult mai avantajos pentru mine, dar, evident, nu s-a putut. Am acceptat și această ultimă variantă propusă, deoarece intrasem deja în hora lor și nu îmi mai permiteam să renunț cu o săptămână înainte de plecare.

Mi-a fost reemis voucherul pe noul hotel și am primit și biletele de avion. Având biletele de avion, am făcut check in online, câștigând și două kilograme în plus la bagajul de cală, dar de care nu am avut nevoie nici la dus și nici la întors.

A venit şi ziua plecării în vacanţă. După o zi solicitantă la serviciu, ca de fiecare dată înainte de plecarea în concediu, şi o vizită fulger la stomatolog pentru finalizarea unei lucrări, cu bagajele terminate, ne-am îndreptat spre Otopeni. A urmat întâlnirea în aeroport cu reprezentantul agenției, care a zburat cu noi în Iordania. Zborul a fost ok, cu catering inclus la bord, fără întârziere.

Ajunşi pe aeroportul internaţional Queen Alia din Amman la ora 02.35, ne-am recuperat bagajele şi ne-am îndreptat spre control paşapoarte pentru obţinerea vizei de intrare în Iordania. Aici am avut surpriza ca noi doi şi încă trei persoane să fim îndrumaţi spre un ghişeu, iar restul grupului spre alt ghişeu. Nimic neobişnuit până acum, dar noi cinci am terminat foarte repede, în timp ce la ghişeul celălalt formalităţile au durat mult mai mult, necesitând şi intervenţia ghidului iordanian în două rânduri. Curioasă, mă uit în paşaport să văd şi eu cum arată viza de Iordania, inclusă chipurile pentru noi în costul pachetului turistic, dar în sumă de 40 JOD. Ţeapă! Ia viza de unde nu-i. Nu aveam decât un autocolant cu un cod de bare şi nişte cifre sub acesta. Atât. Nici măcar o ştampilă, nimic. Abia atunci am înţeles şmecheria, cum au reuşit să mai facă o economie de 200 JOD. Noi cinci mergeam în Aqaba pentru sejur, ceilalţi vizitau Iordania în circuit şi citisem că pentru Aqaba există posibilitatea legală să nu plăteşti viză, în anumite condiţii. În acel moment nu am realizat, ci abia mai târziu, faptul că şmecheria cu viza ne punea pe noi într-o situaţie de semilegalitate în acea ţară, îngrădindu-ne practic libertatea de mişcare în afara zonei Aqaba. Evident, nici despre acest lucru nu a găsit nimeni de cuviinţă să ne informeze. Deja devenea un scenariu de film prost.

După ce au terminat toţi cu vizele, cei care au primit viză, că noi nu meritam :D, am ieşit din aeroport. Ghidul a plecat cu cei care mergeau în circuit, în timp ce noi cinci am fost îndrumaţi spre un minivan şi predaţi şoferului acestuia care urma să ne ducă la hotel. A urmat un drum lung prin deşert şi prin beznă, pe o autostradă destul de ok, însă cu multe limitatoare de viteză pe carosabil. Nu am putut închide un ochi şi se făcuse şi destul de frig, dar măcar nu mi-a fost rău. Am trecut prin numeroase filtre, la majoritatea au verificat doar actele şoferului, la altele doar încetinea şi se saluta cu militarii respectivi, noi nu am fost întrebaţi de sănătate. A oprit o singură dată la un popas pe marginea drumului, şoferul a băut un ceai, iar eu am fumat o ţigară tremurând de frig. Atunci am înţeles cum este cu diferenţele mari de temperatură între zi şi noapte în mijlocul deşertului; ziua mori de cald şi noaptea mori de frig.

Am ajuns în Aqaba când începuse deja să se lumineze. Şoferul ne-a arătat Eilat-ul, aflat la doar câţiva kilometri distanţă. Am traversat Aqaba şi ne-am continuat drumul de-a lungul Mării Roşii încă 17 kilometri până la hotel. Ne-a debarcat în fața recepției și a plecat în treaba lui.

Am intrat în recepție, noi pe ușă, iar bagajele noastre printr-un scanner similar celor din aeroporturi de la controalele de securitate. Camerele erau deja pregătite și repartizate. Copii după paşapoartele noastre fuseseră trimise la hotel cu două săptămâni înainte, noi doar semnând acum fişa de cazare deja completată de ei, fără alte formalităţi. Recunosc, am beneficiat de early check in la 06.30 dimineaţa şi tare bine ne-a prins.

Despre hotel intenţionez să scriu un articol separat, nefiind corect să-l amestec printre nemulţumirile mele legate de prestaţia agenţiei, de fapt, a ambelor agenţii.

Primele zile au fost strict de relaxare, cu plajă, baie în Marea Roşie, care este superbă, plimbări prin Tala Bay şi prin Aqaba, unde ajungeam cu microbuzele puse la dispoziţie gratuit de către hotel şi care efectuau cinci curse pe zi după un program primit şi de noi în momentul cazării.

Nimeni nu ne-a deranjat, nimeni nu ne-a întrebat de sănătate, nimeni nu a venit să ne ofere excursii. Mi s-a părut ciudat şi atipic.

După vreo patru zile a ajuns la hotel şi ghidul iordanian cu cei care aleseseră circuitul. Profit de ocazie şi îl abordez solicitându-i o ofertă de excursii, specificând clar că doresc neapărat să vizitez Petra – acea minune roz. Tipul a încercat să mă convingă că nu merită să merg prin agenţie, că este prea scump, că mai bine închiriez o maşină şi mă duc singură unde vreau, dar îmi promite totuşi că a doua zi mă va căuta un coleg care să-mi prezinte oferta de excursii a agenţiei respective. A doua zi nu plecăm nicăieri, doar masă, plajă şi somn de frumuseţe. La cina din seara următoare îl abordez din nou, iar tipul îmi spune că a venit ghidul şi nu m-a găsit la hotel. Probabil că eu eram de vină pentru că am îndrăznit să părăsesc camera de hotel pentru a merge la plajă. M-o fi căutat, nu contest, dar nici nu a lăsat vreun mesaj, aşa cum mi se părea normal, nici în uşă, nici pe sub uşă, nici măcar la recepţie. Eu aşa îmi imaginez că se procedează când cauţi un turist care nu se află în cameră într-un anumit moment.

M-am lămurit repede că nu are niciun rost să mai insist, astfel că am rezolvat singură problema plecând la Petra cu un taximetrist găsit pe o stradă din Aqaba. De fapt, el m-a găsit pe mine şi mi-a oferit cam toate excursiile care se puteau face, separat sau la pachet, preţurile fiind negociabile. Eu nu am negociat. În măsura timpului disponibil, voi încerca să scriu şi despre vizitarea Petrei, pentru că merită cu prisosinţă.

Zilele au trecut, noi ne-am bucurat de vacanţa noastră de relaxare, aşa cum în cea mai mare parte am dorit-o, se apropia ziua plecării, iar noi nu aveam niciun semn, nicio informaţie referitoare la aceasta. Cu o zi înainte de plecare, soţul meu deja intrase în panică şi mă pune să contactez agenţia din România, speriat că ăştia ne-au uitat pe acolo, ceea ce s-a dovedit a fi foarte aproape de adevăr. Trimit disperată mailuri, bombardând cu mesaje căsuţele celor trei doamne sau domnişoare de la agenţia din Bucureşti cu care făcusem contractul. Trec câteva ore bune şi nu primesc niciun răspuns. În final, primesc un mail în doi peri, cum că plecarea se va desfăşura conform programului, o generalitate, nimic concret. Reuşesc să o identific pe Facebook pe una din doamne, o sun, îi trimit mesaje, dar niciun răspuns. Îmi sun prietenii din ţară implorându-i să ia legătura telefonic cu cineva de la agenţie, să explice situaţia în care ne aflam din cauza lor şi să rezolve problema. Aceasta a fost soluţia câştigătoare. După şapte ore de nervi şi aşteptare, primesc un mail prin care mi se sugerează să iau eu legătura cu un alt ghid iordanian care urma să ajungă la hotelul la care eram cazaţi cu un grup de români şi primesc şi numărul de telefon al acestuia.

Am păzit recepţia încă de cu o jumătate de oră înainte de ora estimată, de frică să nu-l ratez. Omul a apărut, i-a asistat întâi pe turiştii români să se cazeze şi apoi a stat de vorbă cu mine. A fost extrem de surprins de cele povestite, habar nu avea de situaţia noastră, nu el era cel desemnat să se ocupe de noi, şi-a cerut mii de scuze în numele tuturor. L-a sunat pe patronul agenţiei iordaniene, pe care, aflând că vorbesc engleza, mi l-a dat la telefon. Tipul era convins că noi urma să plecăm abia peste trei zile şi nu înţelegea toată agitaţia. I-am explicat că noi aveam biletele de avion pentru a doua zi noaptea şi nu intenţionăm să ratăm zborul, dar şi că următoarea cursă spre România era abia peste o săptămână. Totodată, i-am reamintit oferta făcută cu excursia la Marea Moartă în drum spre aeroport, eu având mailuri în acest sens.

A rămas stabilit ca a doua zi la prânz să predăm camera şi să plecăm cu maşina cu şofer trimisă de el la Marea Moartă.

Deja mai liniştită, am plecat la masă. I-am comunicat soţului cele discutate şi convenite, dar el încă era suspicios şi mi se pare firesc după atâtea şi atâtea dovezi de dezinteres şi neseriozitate maximă. Am analizat la rece opţiunile avute. Noi aveam plătit hotelul încă douăzeci şi patru de ore după data plecării, deci nimeni nu ne dădea afară din hotel. Dacă a doua zi la prânz nu se prezenta şoferul care urma să ne ducă la aeroport, rămâneam în resort până după cină, urmând să ajungem în Amman cu un taximetru sau cu un autobuz din Aqaba. Ultima variantă era mult mai ieftină, ştiam unde este staţia de autobuz, dar nu ştiam care este programul acestora şi nici în cât timp parcurg cei 330 kilometri. Dacă plecam cu taxiul, scăpam de trambalatul cu trolerele după noi prin autobuz, iar costul acestuia intenţionam să-l recuperăm, pe orice cale, de la agenţia din România.

Cele mai sumbre temeri, din fericire, nu s-au confirmat. Şoferul a sosit, punctual, şi ne-a preluat de la hotel. A urmat o excursie frumoasă la Marea Moartă, despre care am povestit aici. Sătui de bălăceală, după ce am mâncat şi am admirat un superb apus de soare peste Israel, ne-am urcat în maşină şi am pornit iar la drum spre Amman.

A urmat o scurtă plimbare prin capitala Iordaniei. Deja se înnoptase şi nu am putut vedea mare lucru. Şoferul a dat mai multe telefoane până am reuşit să ne întâlnim cu un tip. Acesta s-a scuzat că nu putea să ne însoţească la aeroport, inventând un pretext oarecare. Evident că nu l-am crezut nicio secundă, dar nici nu aveam nevoie de prezenţa lui. Important a fost faptul că mi-a înmânat două foi A4, mi-a spus şi repetat de vreo trei ori să am mare grijă să nu le pierd şi să le prezint în aeroport celui care ne va verifica paşapoartele. Bingo! Acelea erau minunatele noastre vize ASEZA, pe care au avut nemernicia să ni le dea abia cu câteva ore înainte de a părăsi ţara şi fără de care nu puteam ieşi din Iordania.

Am fost apoi lăsaţi să petrecem câteva ore la cumpărături într-un mall din Amman. Am pierdut ceva vreme pe acolo. De cumpărat nu am cumpărat mare lucru, preţurile fiind vizibil mai mari decât cele din Aqaba, o zonă cu un regim special de taxare. Ne-am întors mai devreme la maşină, preferând să stau mai mult timp în aeroport şi prin magazinele duty free de acolo.

La 03.20 am decolat spre ţară. Zborul a fost perfect, ca şi la dus, fără niciun minut de întârziere. Am ajuns acasă, am avut timp doar pentru un duş în mare viteză, schimbat hainele şi am plecat spre serviciu. Cafeaua am băut-o în drum spre muncă.

Aceasta a fost experienţa mea de două săptămâni în Iordania. Per total, cu toate peripeţiile şi nervii consumaţi, a fost o vacanţă plăcută şi relaxantă. Mi-am împlinit un vis mai vechi, acela de a vizita minunea roz – Petra. Am făcut baie în două mări, Marea Roşie – absolut superbă şi Marea Moartă – o experienţă interesantă.

Dacă recomand Iordania ca destinaţie turistică? CATEGORIC, DA. Are foarte multe de oferit, în funcţie de ce anume îşi doreşte fiecare.

Despre agenţia prin care am contractat sejurul şi care era să ne uite pe acolo, voi spune doar că nu o voi recomanda nici măcar duşmanilor de teama unor răzbunări ulterioare :D. Ar fi foarte multe de spus, dar risc să-mi fie cenzurat textul, aşa că mai bine tac.

---

VIZUALIZĂRI: 2908 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI