ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 26.11.2017
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: UM01065
ÎNSCRIS: 18.11.12
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
SEP-2017
DURATA: 35 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 17 MIN

Jurnal de calatorie: America de Sud – Episodul 11

TIPĂREȘTE URM de aici

BUENOS AIRES

Si a venit 20 septembrie. La revedere Peru! La revedere Machu Picchu! La revdere Nasca! La revedere… alo, Dom’ Patron … trezeste-te… vacanta nu s-a terminat. Mai avem o gramada de vazut, bre! Si m-am trezit. Era ora patru dimineata. La 7.20 aveam avionul din Cusco spre Lima, apoi dupa doua ore de escala ne-am imbarcat in cursa de patru ore si jumatate catre Buenos Aires. Cam naspa zborul asta. Cat am traversat Anzii ne-a zgaltait binisor de tot. Dupa ce ca-mi place sa zbor cum ii place porcului ziua de Ignat, am mai avut si turbulente de ziceam ca sar toate niturile de la imbinari. Colac peste pupaza, cat am stat legati in centuri, langa noi a stat una dintre insotitoarele de zbor, care era grena la fata de frica si batea cruci mai abitir ca preafericitu’ dany. Am intrebat-o daca stie ea ceva ce noi nu stim si m-am linistit. Era prima ei zi de munca :).

Am recuperat cu ocazia asta si doua ore din diferenta de fus orar si la vreo patru si ceva dupa amiaza, ora locala, am aterizat pe Ministro Pistarini sau Ezeiza cum ii spun ei acolo la Buenos Aires. Formalitati de intrare, fara nici un fel de probleme, viza turistica de 90 de zile, recuperat bagaje si hop-top la biroul white taxi. Pana a venit soferul timp pentru doua tigari sudate dupa vreo opt ore de nefumat, apoi dupa o ora si ceva ne-am cazat in cartierul turistic Palermo din capitala Argentinei. Am dat o tura pe langa hotel, cumparat apa si suc, mancat ceva… asa usor de seara si am stat restul serii pe balcon la un pahar de vorba si de suc, cu nevasta din dotare.

Am stat trei zile in Buenos Aires si voi concentra totul in acest review. Probabil va iesi mai lung, sper sa nu va plictisesc.

Buenos Aires este un oras cosmopolit. Desi se vorbeste spaniola, mare parte din locutori provine din imigranti italieni. Cartierul in care am fost cazati, Palermo, a fost infiintat de italieni (culmea, e cel mai linistit si mai turistic cartier). Cartierul Boca, la fel, a fost infiintat de docherii italieni care munceau in port. Desi, geografic vorbind, este pe malul Atlanticului, locuitorii spun ca nu au iesire la ocean. Este de fapt o laguna formata de cele doua rauri care se varsa in ocean la nord si la sud de oras, Rio de la Plata si Matanza. Locuitorii se mandresc cu faptul ca Buenos Aires este cel mai “culturalizat” oras din America de Sud si il numesc Parisul continentului.

Din ce-am apucat noi sa vedem au o infrastructura bine pusa la punct. Transportul in comun este excelent (sapte linii de metrou, trenuri de suprafata si vreo… cinci sute de linii de autobuze si tramvaie!!!). Taxiurile au aparate, nu se negociaza pretul drumului, iar pretul unei curse este destul de piperat. Doar daca te sui in taxi platesti un dolar! Asa, la general vorbind, traiul acolo este destul de scump. O masa la restaurant, fara sa te dai in barci, duce la 40-50 de dolari pentru doua persoane. Nu m-am dumirit cum vine treaba pentru ca am inteles ca in Argentina salariul mediu este de vreo 500 de dolari pe luna, iar in Buenos Aires bate spre 7-800. Habar n-am cat e o chirie, dar nu cred ca e prea mica. E adevarat ca noi ne-am invartit doar prin zonele turistice, unde e clar ca totul e mai scump, dar tot imi da cu zecimale. Insa trecerea de la Peru la Argentina a fost totusi un mic soc, desi stiam ca va fi cea mai scumpa parte din vacanta (chiar mai scump ca la Rio). Cu toate astea este un oras care merita sa fie vizitat. E plin de istorie si de cultura.

Ce poti sa vezi in trei zile? Asta a fost intrebarea mea cand am facut traseul. Si-atunci am apelat la clasicul “Top 10 to see in … “, am eliminat vreo 2-3 din primele zece, am mai adaugat vreo 2-3 din urmatoarele zece, le-am grupat pe zone, ca sa nu dam kilometrajul peste cap si sa vedem ce-a iesit.

Ma trezesc in prima dimineata, ma uit pe geam… pffff, ploua. Nu tare, dar ploua. Ma uit pe site-ul cu prognoze… va ploua toata ziua. Ma uit din nou pe program, era cam aglomerat, vedem noi cum facem, nu vedem tot ce ne-am propus azi si reprogramam, dar e musai sa iesim din camera. Il intreb pe tipul de la receptie de unde cumparam SUBE card. E musai sa-l ai si e foarte greu de gasit. Fara el nu se poate circula in mijloacele de transport in comun, oricum s-ar numi ele. Foarte amabil, ne da un card de la el de la receptie sa ne facem treaba cu el si sa-l inapoiem la sfarsitul sejurului. Mai trebuie incarcat cu oarece pesos si gata. Dupa 8 statii de metrou pe linia verde am ajuns la

Teatro Colon

Pacat ca ploua. Cladirea e superba. Mi-ar fi placut s-o inconjor si s-o fotografiez pe toate laturile, dar a trebuit sa ne limitam doar la interior. Sunt tururi cu ghid in engleza, franceza sau spaniola si dureaza in jur de o ora. Esti plimbat prin interior, incepand cu holul principal de la intrare, continuand cu scara principala, apoi cu foaierul de la etaj, totul culminand cu vizitarea salii propriu-zise. La fiecare oprire ghida ne facea o scurta prezentare imbinand informatii despre arhitectura, materialele folosite, locul de unde proveneau si eventual despre personalitatile care au pus piciorul pe-acolo de-a lungul vremii.

Teatro Colon a fost inaugurat in 1857, primul spectacol prezentat fiind Traviata lui Verdi. Insusi marele compozitor a fost prezent la inaugurare, evenimentul fiind de un succes rasunator in acele timpuri. Totusi, in 1888 a fost inchis, deoarece nu aveau spectacole. Marile orchestre filarmonice ale timpului erau in Europa, iar un drum cu vaporul pana in America de Sud nu era la indemana oricui si nu era deloc ieftin. Cladirea s-a degradat, asa ca in 1908, dupa aproape 20 de ani de munca a fost inaugurata actuala cladire. Are 2,500 de locuri pe scaune, 1,000 de locuri in picioare, acustica este considerata a fi in primele cinci din lume. Spectacolul inaugural a fost Aida, insa de data aceasta Verdi nu a mai putut veni. Era bolnav si de altfel peste trei ani urma sa mearga sa compuna in alta lume.

Toate numele mari ale operei au pasit si au cantat de-a lungul timpului aici. Am intrebat-o pe ghida de-acolo ce romani au fost pe scena Teatrului Colon si n-a stiut sa-mi spuna. Am citit dupa aceea si am aflat ca Angela Gheorghiu a cantat cu orchestra simfonica a Filarmonicii din New York aici. In 2008 s-a luat hotararea sa fie renovat din nou. Renovarea a durat trei ani si a costat 100 de milioane de dolari!!! Dupa ultima renovare, spectacolul inaugural a fost Lacul Lebedelor.

Toti presedintii Argentinei au o loja rezervata permanent aici. Este cea mai apropiata de scena, pentru ca presedintele sa fie vazut de toata lumea, dar este cea mai proasta pentru ca aproape un sfert din scena este obturata de cortine. Singurul presedinte care a fost doar odata si apoi n-a mai calcat neam in teatru a fost Peron, ala de e mai cunoscut ca fiind sotul Evitei, nu ca presedinte al Argentinei. De ce? Era asa de iubit de popor, incat in timpul spectacolului, in semi-intuneric a primit zeci de oua in freza.

Interiorul cladirii mi-a placut la nebunie. Marmura de Cararra, mozaic venetian autentic, lemn de cedru si de abanos, catifele celebre din Italia, candelabrul din sala de spectacole din cristal de Bohemia cu 700 de becuri pe el, totul pus in valoare de arhitecti si decoratori celebri. In afara de Teatro Colon am mai avut ocazia sa vad Scala din Milano si Staads Opera din Viena. Mie personal, cel mai mult imi place Teatro Colon.

Ora a trecut repede si am iesit afara cu speranta ca ploaia s-a oprit, desi citisem ca vremea va fi urata toata ziua. Mda… ploua in continuare, dar am incercat sa ne tinem de program. Asa ca am mai mers cu acelasi metrou inca doua statii si ne-am oprit la capat de linie, in Plaza de Mayo ca sa vizitam

Catedrala Metropolitana

A fost construita in 1580 si de-a lungul timpului a fost reconstruita partial de mai multe ori. Aici a slujit Jorge Mario Bergoglio, Cardinal de Buenos Aires, actualul Papa Francisc. Are forma de cruce latina, respectand intocmai proportiile. Interiorul este elegant dar si sobru in acelasi timp. Ca orice catedrala catolica are capele laterale in interior, pe margini. Tavanele acestor capele sunt vopsite predominant cu alb si bleu, culorile drapelului argentinian. Prima capela din dreapta este de fapt un mausoleu, unde isi doarme somnul de veci Generalul San Martin, eliberatorul Argentinei, cel care a scos tara de sub dominatia spaniola. Pe lateralele Catedralei sunt 14 picturi in ulei, cate sapte pe fiecare parte, de dimensiuni destul de mari, reprezentand Drumul Crucii, cu toate cele 14 momente importante din aceasta procesiune. Aceleasi picturi le-am vazut si la Lima si la Arequipa si inteleg ca aproape toate catedralele catolice au aceste 14 scene sub forma de pictura sau de fresca. Stateam si ne uitam de jur-imprejur si ne mira totusi austeritatea din aceasta Catedrala. Pe alocuri am vazut chiar putina scorojeala pe pereti. Sa fi uitat Papa Francisc de unde a plecat? Nu cred. Cred ca asta inseamna oarecum normalitate, nu nepotisme, pile, relatii si interventii ca pe stim noi unde. Argentina este o tara in plina criza economica, cu grave probleme financiare, asa ca primarul si guvernul nu aloca bani acolo, ma gandesc eu. Deh, la urmatoarele alegeri ar putea pune postere electorale cu “votamos Firea” :).

Cand am iesit, evident ploua. Asa ca am hotarat sa lasam pe-a doua zi ce mai ramasese de vizitat in planurile noastre facute de-acasa. Ne-am mai invartit putin prin Plaza de Mayo, am fotografiat Casa Rosada, locuinta prezidentiala argentiniana si am luat-o din loc spre hotel. Cand am hotarat sa vizitam Argentina mi-am propus sa mananc in fiecare zi, cat stau aici … vita argentiniana. Asa ca ne-am oprit chiar langa hotel la un restaurant caruia turistii ii acordasera multe review-uri pozitive pe … alte site-uri de turism :). Dandy Grill se numeste si aici am mancat cea mai buna carne de vita in viata mea. Platou pentru doua persoane cu salata si cartofi prajiti, cu trei bucatoaie de carne de vita (pulpa, muschi si coaste – habar n-aveam ca se mananca coasta de vita) facute mediu pe gratar si cu cate o bere Patagonia (foarte buna), asa … cat sa alunece carnea bine. N-am putut sa mancam tot, desi ne era foame. Ne-am amuzat putin cand am intrat in restaurant pentru ca la intrare scria “este restaurante tiene cocina honesta”. Mai sa fie :). La cata spaniola stim noi … nu prea intelegeam treaba cu cocina. Ne-am prins repede, dupa ce-am intrat. Practic vezi bucataria prin geam, vezi ce si cum se gateste, daca e curat, alea-alea. E o metoda de a atrage clienti si de a-ti face reclama.

Cam asta a fost prima zi in Buenos Aires. Prognoza promitea timp frumos urmatoarele zile, asa ca ne putem vedea de program linistiti. A doua zi de dimineata primul lucru pe care l-am facut, a fost sa ma uit pe geam. Pffff… senin, soarele dadea sa iasa la vedere, asa ca la micul dejun si picioarele pe spinare. Aveam ceva de recuperat din ziua anterioara, asa ca nu era timp de pierdut. Luat metrou, coborat din nou in Plaza de Mayo, hai si cu cateva poze pe timp frumos … Catedrala, Casa Rosada, parcul… si directia

Puerto Madero

Un fel de La Defense din Paris. Zgarie nori din sticla cat vezi cu ochii. Toate companiile mamut din lume isi au sedii aici. Insula aceasta pe care sunt construite a fost creata artificial, de-a lungul timpului. Practic au castigat teren din apa aducand aici moloz si piatra din orasul propriu-zis. Si iata ca se poate construi. Si inca ce constructii. Insula este legata de oras cu cateva poduri, iar intre aceasta insula si oras a ramas un canal care este folosit pe post de doc pentru vase de dimensiuni mici si medii. N-am vazut vapoare pentru marfuri, am vazut in schimb multe ambarcatiuni de tip yacht, unele chiar elegante. Punctul principal de atractie in Puerto Madero este un pod. Puente de la Mujer se numeste si este doar pietonal. Ma gandeam ca barbatii n-au voie sa mearga pe el, ca deh… o fi pod doar pentru femei. Numele provine insa de la faptul ca multe strazi din Puerto Madero au nume de femei. Este construit din trei segmente, segmentul din mijloc fiind mobil. Se roteste 90 de grade, pentru a lasa vasele sa treaca atunci cand e nevoie. Mi-ar fi placut sa vad aceasta manevra, insa norocul n-a fost de partea noastra.

In rest, mi-au placut docurile vechi care acum servesc drept restaurante sau cafenele. Sunt intretinute excelent, cel putin asta am vazut la exterior. Era prea devreme si restaurantele erau inchise. Langa pod se afla un vas de razboi, Fregata Sarmiento se numeste, care acum este un muzeu in aer liber si poate fi vizitata. N-am urcat, erau numai copii in vizita acolo si m-am gandit ca treaba cu magaru’-ntre oi e valabila si in spaniola :). In schimb ne-am oprit la o terasa pentru o cafea si un suc si pentru o mica pauza dupa vreo doua ore de umblat prin acea zona.

Si-am plecat mai departe. Initial am vrut sa mergem cu un autobuz, insa nu mi-a placut ce-am citit depre zona de aproape un kilometru pe care trebuia s-o parcurgem pe jos… jafuri de-a lungul timpului, asa ca am preferat sa luam un taxi pana in

Caminito

Este zona cea mai boema din Buenos Aires. Este locul unde se danseaza tango 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana. Este locul unde daca te-asezi pe o banca, imediat se aseaza langa tine un portretist ca sa te imortalizeze pe o bucata de hartie. Daca vrei sa-i dai niste bani, bine, daca nu, isi mai ingroasa mapa cu inca un portret. Caminito se afla in cartierul Boca, in zona de sud a Buenos Airesului. Cartier infiintat la mijlocul anilor 1800 de cate docherii italieni care au imigrat in Argentina din zona Genovei si au botezat cartierul in amintirea cartierului Bocadesse din Genova. M-a atras deoarece are si o similitudine cu Ploiestiul :). In anul 1882 acest cartier si-a declarat secesiunea fata de Argentina si s-a autoproclamat Republica. Tot pentru o zi, ca la Ploiesti. In prezent acolo traiesc tot imigranti. Traiesc cum pot, muncesc unde pot si cand pot, asa ca bogatie prea mare nu e acolo. Insa niciun turist nu ocoleste aceasta zona. Cu ghid sau pe cont propriu e musai sa vezi Caminito daca ajungi la Buenos Aires. Insa sunt niste limite. E o cale ferata acolo peste care nu e indicat sa o treci. In zona de dincolo a caii ferate turistii sunt potentiale victime. Au fost jafuri armate, au fost violuri, asa ca … doar la est de calea ferata e zona turistica. Unde puteam sa ma opresc prima data in Boca?

Intermezzo: Doamnele pot lua o pauza timp de vreo 20-30 de randuri :)

La stadionul lui Boca Juniors, echipa mea de suflet de pe continentul sudamerican. Stadionul unde suporterii traiesc orice meci la cote maxime de entuziasm, unde se arunca milioane si milioane de confetti la fiecare meci. Tur cu ghid din 90 in 90 de minute. Am picat prost, tocmai ce incepuse turul, asa ca am avut o ora si jumatate timp sa intram in magazinele de langa stadion pentru magneti, tricouri si alte suveniruri. Timp sa vedem si muzeul clubului, cu nimic mai prejos decat muzeele cluburilor din Europa. Multe trofee, zeci de monitoare care rulau imagini mai vechi sau mai noi din istoria clubului, cu Maradona in prim-plan oriunde intorci capul.

Am intrat si pe stadion. Grup mare, vreo 60-70 de persoane cred c-au fost, majoritatea vorbitori de spaniola. Am fost cativa care am optat pentru engleza, insa a fost un singur ghid. Un tip simpatic la vreo treizeci si ceva de ani care vorbea in spaniola vreo 5 minute si apoi, aceleasi explicatii in engleza … mai putin de un minut. Am rabdat ce-am rabdat si i-am spus la un moment dat ca daca vroiam rezumate citeam pe net si n-aveam nevoie de ghid. Eram chiar in tribune in momentele acelea, stateam pe scaune.

- Where are you from, ma’friend?

- Romania ma’friend.

Si se ridica de pe scaun. Bine facut, tipul. Incepe sa urce spre mine, se protapeste in fata mea… asteptam capul in gura.

- Mi-ati distrus copilaria, voi romanii astia. In 94 cand toata lumea vedea Argentina campioana mondiala, ati venit voi cu Hagi al vostru, cu Ra… Raducioiu si cu ceilalti si ne-ati batut.

- Cu 3-2, zic eu, bagand batul prin gard. Si am avut 3-1 la un moment dat. (daca tot imi iau un cap in gura sa stiu de ce mi-l iau).

A-nceput sa rada, mi-a intins mana si mi-a spus ca dupa parerea multora a fost unul dintre cele mai bune zece meciuri din istoria campionatului mondial.

- Te-ai speriat? ma intraba razand

- Pentru tine, nu pentru mine, zise capra raioasa cu coada drept in sus.

Apoi, la vizita vestiarelor, acolo unde nu puteau intra decat cate 3-4 persoane odata, am vorbit mai mult si ne-a povestit istoria culorilor echipamentului lui Boca Juniors. Se certau pe culori, unii vroiau o combinatie, altii alta, pana cand unul mai istet le-a propus sa mearga in port si sa astepte sosirea primului vapor. Ce culori va avea acel vapor pe drapel, alea sa fie culorile clubului. Au stat multe zile pana a venit un vapor si se rugau sa nu fie pirati :). A fost un vapor suedez si-asa s-au ales cu galben-albastru. Ne-a mai spus si ca Maradona are o loja inchiriata permanent si este singura loja cu frigider. De ce? Din respect pentru marele jucator ceilalti detinatori de loje au hotarat sa-si scoata frigiderele, pentru ca loja lui Maradona sa aiba ceva unic.

Si-am iesit din stadion. Trebuia sa ma revansez cumva fata de sotia mea. Ii place fotbalul si tot ce e legat de el cam cum imi place mie sa plec in Sahara cu paltonul pe mine. Si totusi a rezistat o ora si jumatate alaturi de mine, doar pentru stia ca-mi doresc sa vad stadionul lui Boca. Asa ca, la randul meu am rabdat cu stoicism toate vizitele ei in magazinele si magazinasele din Caminito :). Aveam tigari, terase… cate vrei, asa ca… spor la vizitat Doamna, ma gasesti aici la o cafea, la un suc, la inca o cafea. Dar am imbinat utilul cu placutul. Caminito e asa… ca un loc de povesti. Casele sunt vopsite in culori vii, grafitti este aici ridicat la rang de arta, in toate balcoanele vezi statui cu Maradona, Che Guevara, Messi sau Evita. Pe strazi si pe stradute sunt restaurante mai mari sau mai mici, cafenele sau pur si simplu doua mese si cateva scaune in fata unei case, unde poti bea o cafea sau un mate (ceai) de ce plante vrei tu. Se danseaza tango la tot pasul, dansatori tineri sau mai putin tineri, insa toti danseaza cu pasiunea care a facut celebru acest dans. Mi s-a parut definitia boemului aici. Montmartre sau Caminito? Daca ma intrebati pe mine… Caminito, fara niciun fel de indoiala.

Trecuse de mult de pranz cand ne-am dat seama ca ne e foame. Am mancat… evident vita. Mai putin buna (dar totusi buna), dar mai scumpa decat cea de cu o zi inainte. Dar, deh… eram in Caminito. Si se cam facuse patru dupa amiaza, asa ca ne-am suit intr-un taxi si am plecat spre

Plaza San Martin

Stiam ca aici, pe langa parcul mare si frumos cu monumentul dedicat marelui general asezat la loc de cinste in mijlocul parcului, este o biserica, Basilica del Santisimo Sacramento, biserica care-i placea mult Papei Francisc, atunci cand inca locuia in Argentina. Pozitionarea ei pe Google Maps m-a incurcat putin, asa ca … n-am gasit-o acolo unde stiam eu ca este. Spaniola ioc, engleza printre oameni obisnuiti mai greu, pana la urma ne-a indrumat cineva si am gasit-o ascunsa intre doua cladiri, undeva intr-o margine a pietei. Eu sunt mai liber cugetator de felul meu, insa nu ma dau la o parte sa vizitez o biserica, asa… ca obiectiv turistic. Va spun sincer ca este una dintre cele mai frumoase biserici pe care le-am vazut vreodata. N-o sa insist pentru ca nu cunosc termenii specifici, insa o sa postez cateva fotografii pentru a va face o idee. Oricum, m-au impresionat vitraliile. Desi nu sunt mare cunoscator mi s-au parut de o calitate exceptionala.

Apoi am luat parcul la picior, desi oboseala incepuse sa-si cam faca de cap cu talpile si gleznele noastre. Frumos, linistit, la ceas de amurg. Monumentul dedicat lui San Martin parea putin cam ponosit, dar compenseaza prin maretie. Un copac secular, pe nume gomero, atrage privirile in orice parte a parcului ai fi. Am stat putin pe o banca sa ne odihnim picioarele apoi ne-am zis ca e timpul sa ne retragem la hogeac. Suficient pentru acea zi.

Si a venit si-a treia zi, ultima in Buenos Aires. Vremea era frumoasa, asa ca ce ne oprea sa plecam? Am zis sa incepem ziua cu ceva usor, asa de incalzire… face bine si la retina, atunci Gradina Japoneza sa fie. Cateva statii cu autobuzul 67, apoi o mica plimbare printr-un parc cu nume de piata :) … Plaza Alemania se numeste si am ajuns la intrarea Gradinii Japoneze. Argentina si Japonia au relatii excelente de colaborare in toate domeniile, iar aceasta gradina a fost construita si este ingrijita de statul japonez, prin Ambasada de la Buenos Aires, pe un teren daruit lor de catre argentinieni. Acum ce sa spun… stim cu totii cum sunt japonezii… constiinciosi, meticulosi pana la disperare si atenti la orice detaliu. Asa ca nu ne-am mirat prea tare cand am vazut totul facut perfect in aceasta gradina. Iarba o poti masura cu sublerul, cred ca e toata la aceeasi dimensiune, coroanele copacilor perfecte, cred ca si pestii din lac aveau aceeasi greutate. Ciresii erau pe rod . Insa ciresele n-au niciun gust. Ne-am oprit si pentru o cafea si uite-asa am avut parte de o dimineata perfecta. Te relaxeza si fizic si psihic o vizita ca asta.

De-aici am luat autobuzul 102 si l-am rugat pe sofer sa ne indrume unde sa coboram ca sa fim cat mai aproape de

Cimitirul Recoleta

Un muzeu de arhitectura in aer liber. Se intinde pe aproape sase hectare si are vreo 4,700 de cavouri, dintre care aproape 100 au fost declarate monumente nationale istorice de catre guvernul argentinian. Intrarea este libera, iar la ghiseul de la intrare poti lua o harta care te ajuta sa identifici cele mai importante locuri de veci, adevarate opere de arta, ale celor care au insemnat ceva in istoria, cultura sau arta din Argentina. Din punct de vedere arhitectonic este considerat printre cele mai frumoase cimitire din lume.

N-aveam timp sa vizitam chiar tot cimitirul. Am fost pe cele doua alei principale, acolo unde, invariabil, toate monumentele (nici nu poti sa le zici cavouri) sunt facute din marmura si au statui tot din marmura, uneori de cativa metri inaltime. Sunt inmormantati aici fosti presedinti ai Argentinei, scriitori, persoane care au obtinut premiul Nobel, actori, generali, primari ai Buenos Airesului si… Eva Peron, la al carei mormant e si cea mai mare aglomeratie pentru poze si unde tot timpul sunt flori proaspete. Nu este inmormantata alaturi de Juan Peron, sotul ei, fost presedinte al statului, ci in cavoul familiei ei, adica al familiei Duarte.

Desi poate suna putin macabru, acest cimitir e musai de vizitat daca ajungeti in Buenos Aires. E situat destul de central si cred ca merita doua ore petrecute acolo. Bine… sa nu fie noapte :).

A doua parte a zilei am rezervat-o pentru Palatul Congresului, vazut doar de la exterior, Piata Congresului, in fapt un parc mare, mare in buricul orasului si am tinut mortis sa fotografiez Bulevardul 9 de Julio cu al sau obelisc care marcheaza kilometrul zero in Buenos Aires. Bulevardul asta figureaza in cartea recordurilor ca fiind cea mai lata strada din lume. Are 22 de benzi de circulatie. Adica noua pentru autoturisme si doua pentru autobuze pe fiecare sens. Langa trotuare sunt patru benzi unde viteza este limitata la 50 km/h, apoi urmeaza un scuar care separa primele patru benzi de urmatoarele cinci pe care viteza limita este de 70 km/h. Alt scuar, apoi doua benzi pentru mijoacele de transport in comun. La fel si pe celalalt sens de circlatie. Daca respecti culoarea semaforului dureaza opt minute sa traversezi acest bulevard… verificat de mine. Mi-am facut damblaua cu pozatul si cum se cam terminase ce aveam in program, am luat-o incet spre hotel. Era ultima zi de Buenos Aires, bagaje de facut, inventar la magnetii cumparati :), un ultim suc pe balcon la hotel si cateva concluzii despre capitala Argentinei.

Da, ne-a placut. Desi a venit dupa Peru si dupa Machu Picchu, ne-a placut. Da, recomand oricui sa mearga aici. E cam scump, oamenii sunt cam posaci, preocupati de grijile lor zilnice, dar locurile vazute compenseaza. Raman cu regretul ca am ratat un obiectiv de pe lista, anume o seara la un spectacol de tango, insa pretul m-a dat inapoi. Nu-i nimic, poate data viitoare :). Dar pana atunci… urma sa vedem una din minunile naturale ale lumii, cascadele de la Iguazu.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Pușcașu Marin in 26.11.17 14:36:08
Validat / Publicat: 26.11.17 18:50:21
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AMERICA de SUD.

VIZUALIZĂRI: 4121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

33 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P17 Puente de la Mujer
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 50100 PMA (din 37 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

33 ecouri scrise, până acum

adrianaglogo [26.11.17 18:59:56] »

@ghisor: Start Vot!

sebigeanina [26.11.17 19:08:07] »

Frumos, am citit şi votat cu mare plăcere. La mai multe articole de acest fel.

mprofeanu [26.11.17 19:21:08] »

@ghisor: Am citit cu plăcere și mare atenție tot ce ai scris! Cam șugubăț ai scris: faza cu însoțitoarea de pe avion, cu Dany, cu stadionul!...

Sunt cârcotașă, aș fi dorit să văd mai multe poze...

Aștept continuarea...

webmaster [26.11.17 19:31:46] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

---

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

Pușcașu Marin [26.11.17 19:43:54] »

@adrianaglogo, @sebigeanina: Multumesc frumos.

Pușcașu Marin [26.11.17 19:49:48] »

@mprofeanu: Ma chinui si eu cum pot sa dau putina culoare articolelor. Nu stiu daca-mi iese, dar incerc in continuare.

Cu scuzele de rigoare, am scris dany cu d mic si nu intamplator. Dar nu vreau sa intru in polemica cu nimeni pe tema asta. Am spus-o doar ca sa se stie ca n-am gresit.

Cu pozele... e problema. Sunt cam mari si-mi ia o gramada de timp sa le incarc. Incerc sa pun ce e mai reprezentativ.

Multumesc frumos pentru vizita si pentru ecou.

Pușcașu Marin [26.11.17 19:56:28] »

@webmaster: Multumesc, ma simt onorat.

ANILU [26.11.17 20:08:29] »

@ghisor: Alt zbor... altă însoțitoare... de zbor... turbulente... alta țară.

Mie mi-a plăcut foarte mult felul cum ai descris tot ce ați văzut.

Vrei să spui că pe cel mai lat drum din lume sunt doar treceri de pietoni cu semafor? Nimic supra sau subteran?

Foarte interesant totul... de la catedrală... cimitir... gradina japoneză.

Clar ai plecat cu lecțiile făcute.

Felicitări.

Îmi pare bine de cunoștință, în sfârșit văd omul care ne scrie așa de... nu găsesc un cuvânt potrivit. Dar mie îmi place foarte mult.

Aștept continuarea.

mprofeanu [26.11.17 20:42:03] »

@ghisor: Îmi place mult cum scrii, eu nu pot să scriu așa, deși mi-aș dori.

Sunt de aceeași părere, despre dani se poate scrie, fără probleme cu d, îl reprezintă.

Ai scris simpatic și despre gradina japoneză, deși micrometrul este mai precis...

Sunt convinsă că știi, pozele se pot micșora. Mi-aș fi dorit mai multe. Argentina este o destinație care mă interesează mult.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Pușcașu Marin [26.11.17 20:42:52] »

@ANILU: Multumesc pentru ecou si pentru aprecieri.

Pasaj subteran am vazut doar la statia de metrou. E adevarat ca n-am parcurs toata lungimea acestui bulevard, insa atat cat am vazut eu din el, erau din loc in loc (cam la 4-500 de metri) treceri de pietoni semaforizate si de obicei coincid cu intersectii ale bulevardului cu strazi din lateral.

Pot sa spun ca DA, am plecat cu lectiile facute . Asa fac pentru orice vacanta, insa parca ceva mai mult la aceasta. Si fara falsa modestie, sunt chiar mandru ca totul a mers ceas, nu ne-am incurcat si nu ne-am ratacit nicaieri. Recunosc ca sunt putin sarit de pe fix, programul a fost facut pe ore, chiar minute . Evident ca nu se poate respecta 100%, dar, in mare, programul facut de-acasa ne-a fost de mare ajutor.

De cunostinta, ma bucur si eu. Desi, eu va "cunosc" pe voi de vreo 4-5 ani de cand tot va urmaresc articolele scrise aici. Insa am preferat postura de chibit. Si stii de ce? Tocmai pentru ca sunt, de felul meu, asa cum trebuia sa scrie acolo, in punctele tale de suspensie ( scuzata-mi fie "modestia" )

Pușcașu Marin [26.11.17 20:51:01] »

@mprofeanu: Mi-a venit inima la loc . Ma gandeam c-am sarit calul cu bufoneriile. Dar asta-s eu, nu ma mai fac bine.

Sa zicem ca mai precis decat micrometrul ar fi comparatorul . Si la cat de maniaci sunt japonezii, n-ar fi exclus sa...

Cu parere de rau, nu stiu cum se micsoreaza pozele, insa avem solutii. Eu mai am drumuri prin zona voastra si cu prima ocazie cand ajung o sa-ti las un stick la colegii mei de la Pitesti, apoi te anunt cum il poti lua. Pana atunci, pentru orice informatii care te pot ajuta iti stau la dispozitie cu cea mai mare placere.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
traian.leuca † [26.11.17 20:57:32] »

Un articol plin de savoare! L-am citit pe nerăsuflate şi m-am amuzat de "batul prin gard ", "capul în gură", "capra raioasa cu coada drept in sus ".

Dupa ce ca-mi place sa zbor cum ii place porcului ziua de Ignat

Din iunie anul acesta cred că mă regăsesc şi eu în această frază. Am zburat cu avionul de la vârsta de 23 de ani cu multe tipuri de avioane (AN 24 (brr!), TU 154, Boeing 707,737, Airbus 310) şi mereu a fost ok.

În vara asta zburam spre aeroportul din Bristol, când, la zece minute după ce am trecut pe deasupra canalului Mânecii, au început turbulenţele.

Nu m-a deranjat prea tare, eram obişnuit cu ele, dar când eram la aproximativ 100 de metri deasupra pistei de aterizare, motoarele s-au turat la maxim şi avionul a luat-o brusc în sus.

Toată lumea a amuţit, eu îi spun soţiei:" Am ratat aterizarea! "

Atunci nu mi-a fost teamă, mă gândeam că avionul se va duce pe un alt aeroport din apropiere (Cardiff sau Birmingham) dar când, după 20 de minute de "plimbat" prin aer, stewardesa a anunţat (abia atunci): "Din cauza condiţiilor meteo nefavorabile la sol s-a ratat aterizarea! "Vom încerca din nou în 7-8 minute", mi-a îngheţat sângele în vine.

I-am zis atunci soţiei: "Este ultima oară când mai zbor cu avionul! "Între timp mi-a mai trecut, dar mă gândesc, totuşi, cu oarece temere la următorul zbor.

Felicitări pentru articol!

Pușcașu Marin [26.11.17 21:08:12] »

@traian. leuca: Multumesc frumos.

O fi ceva in aer, pe-aici pe la Ploiesti

Eu am zburat prima data in 2011 cand am fost in Egipt si asta numai pentru ca incepuse razboiul in Siria, altfel cred ca eram in stare sa fac un overland pana acolo.

Am condus peste 40,000 de km prin Europa doar ca sa nu zbor. E adevarat ca altele erau preturile la zboruri la sfarsitul anilor 90 si inceputul anilor 2000. Mi-aduc aminte ca in 2003 ne-ar fi costat 2,400 EUR pana la Paris si inapoi pentru 3 persoane, iar cu banii astia am fost cu masina si am stat si sase zile acolo.

Acum n-am avut ce face . Am decolat si aterizat de 12 ori in aceasta vacanta si la fiecare aterizare, primele cuvinte erau, mai avem 11, mai avem 10 si tot asa .

Pana in 2021 cand mi-am propus un nou circuit de tipul asta, sper sa nu mai vad avioane decat la televizor

Dana2008 [26.11.17 21:23:26] »

Felicitări pentru articol!

Mie imi place cum scrii, cu întâmplări amuzante, cu ritm... pot fi oricât de lungi articolele dacă știi să le povestești cum trebuie.

Ce are anul 2021 când vrei să reuși vacanta în acele locuri în care ești condiționat de zborurile cu avionul?

Și nouă ne este frică de avioane.

Călătorii plăcute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Pușcașu Marin [26.11.17 21:36:47] »

@Dana2008: Multumesc pentru ecou si pentru aprecieri.

Anul 2021 n-are nimic neobisnuit, sau nu stiu eu nimic de genul asta. Dar pomul ala de face bani pentru circuite de-astea rodeste odata la 4-5 ani . Eu sper sa fie 2021, nu 2022, promit sa-l ingrijesc cum trebuie.

Sa fim sanatosi cu totii pana atunci si sa mai citim multe articole despre locuri minunate din tara si nu numai.

Vacante frumoase si voua.

krisstinna [27.11.17 17:12:37] »

@ghisor: Wow! Super!

Nici nu știu cu ce sa încep...

A fost odată un păstor, bani avea, avea și frică de avion Zicea că el nu se urcă in avion că sigur moare. Într-o zi, un avion s-a prăbușit și bucati din aeronava l-au lovit mortal, pe câmp. Deci, de ce ți-e frică, nu scapi niciodată La fel și Toma Caragiu, nu a zburat cu avionul pentru ca i-a prezis una inteligentă ca va muri în cădereAdevărat a fost, dar căderea a fost de pe scări!

Nu va fie frică, nu există om care să nu aibă teamă de zborul cu avionul.

Cât a costat vita argentiniană? E preferata copilului meu. Știam și de coaste, tot de la copil Ce bucuroasă era doamna ta când privea coastele argentiniene

Ce nume urât: Colon

Caminito... 24 de ore tango? Te invită/învață cineva?

Doamna la șopingareală? Bravo, frumos gest din partea ta!

Pozele sunt frumoase, poza 21 e super, încântarea vi se citește pe chip Cine v-a făcut poza?

Felicitări, aștept continuarea.

maryka [27.11.17 18:38:24] »

Am citit cu mare drag, am văzut pozele, superbe, ca de obicei, aștept bineînțeles continuarea și tare mă tem că nici mai vreau să știu costurile, sigur va fi ceva ”fabulos”... așa că mă voi mulțumi în continuare cu tot ce scrieți așa de frumos...

Pușcașu Marin [27.11.17 19:14:14] »

@krisstinna: S-o luam pe and, inginereste...

1) Multumesc frumos pentru ecou si pentru aprecieri

2) Teama de avion e independenta de vointa mea. Si nu de moarte mi-e mie frica. Da' daca se prabuseste, mai ales la intoarcere... pierd magnetii

3) Scumput... ce e in poza a fost cam 50 de dolari cu tot cu spaga (spaga inclusa in nota de plata)

4) Normal se scrie Colon cu accent ascutit pe al doilea o, da'n-am diacriticele la mine . Si numele lui Columb in spaniola era Cristobal Colon, asa ca numele teatrului este in onoarea lui. Daca ne luam dupa nume, nu mai mergem nici in Croatia, in Peninsula Istria, in orasul ala... stii tu

5) Daca te tin balamalele cred ca poti invita fata/baiatul la dans in Caminito. Banuiesc ca trebuie sa-i dai si ceva dupa aia, la bani ma refer. N-am vazut pe nimeni cu tupeu, in schimb la toate terasele din Caminito sunt dansatori

6) Poza e facuta de mine. Eram in fata oglinzii din vestiarul lui Boca Juniors si am facut-o cu camera la brau , la nimereala. A iesit din a doua incercare.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Pușcașu Marin [27.11.17 19:19:25] »

@maryka: Multumesc frumos. Nu mai am mult. Iguazu si Rio de Janeiro. Si unul cu bilete, avioane, autobuze si toate cele, ca m-a innebunit @adri-nico

mishu [03.12.17 12:25:18] »

@ghisor: Iar mi-ai deturnat planurile de a mai avansa si eu cu articolele necitite insa nu imi pare rau. O sa fac ceva comentarii putin haotic asa cum mi le amintesc:

- daca se prabuseste avionul prefer sa o faca la intoarcere dupa ce ni s-a servit masa. Am calatorit si sunt si cu burta plina

- precizia japoneza - am auzit de curand cum ca liniile feroviare japoneze si-au cerut public scuze (desi nimeni nu-i reclamase) deoarece un tren plecase din gara cu vreo 4-5 secunde mai devreme.

- statutul de chibit - ma bucur nespus ca te-ai hotarat sa faci pasul urmator si ma bucur ca ti-am descoperit articolele, ai un fel atat de placut si amuzant de a scrie incat oricat de lung ar fi articolul (aici m-ai cam omorat cu asta) esti curios pentru ce surpriza te mai asteapta.

O sa citesc cuminte mai departe si o sa ma bucur cand am sa ajung la un alt articol al tau.

Felicitari, votat cu mare drag.

adri-nico [09.12.17 00:54:53] »

Breeee, bine ca am citit toate ecoaiele ca a aflu ca te-am innebunit!

1. bine ca n-am sarit alea 20-30 rinduri!

2. iau lectii de dans asa ca stiu tangoul " atratul mic, paratul mare, mergi, mergi, mergi, lateral! imi suna vorbele lu instructor in urechi!

uite ca imi testez curiozitaea si rabarea si mai amin citirea celorlalte.

Vax, n-am timp de nimic!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
elviramvio [20.02.18 18:51:12] »

@ghisor:

Ma'friend, m-ai lovit cu porcul și Ignatul, simțim la fel ????! Doar că eu mă gândesc când e cazul la poanta cu patul, toate neamurile mele s-au pierdut în Univers stând în câte un pat, de ce aș strica eu tradiția ca în loc să urc, să cobor? (prin aprilie voi gândi altfel dar nu voi zice nimicuța acolo pe scăunel ????)

Probabil unde ai ieșit din Peru, aici la aerul ăsta bun am râs mai mult dar m-am și întors să recitesc unele chestii. Frumoasă vacanță, sper să mai încerci și să ne povestești, ai stil, ai talent cu carul, ai aparținătoare care-ți oferă șansa de a sta singurel la terase privind focoasele argentiniene, ai curaj dar cel mai mult te felicit pentru felul cum îți pregătești călătoriile și te ții de program.

Hai că te-am lăudat prea mult cumva!?

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Pușcașu Marin [20.02.18 19:13:18] »

@elviramvio: Multumesc frumos pentru cuvintele tale.Ma simt onorat.

Dar sa stii... m-ai bagat la cheltuieli. Dupa ce-am citit ecoul mi s-a spart ecranul la laptop. Mi-am dat seama imediat de ce. De la coarnele care-mi crescusera dupa ce-am citit ecoul .

Cat despre sotia mea... proverbul ei preferat cu privire la mine este " cainele care latra, nu mushca " (cu sh ca n-am diacriticele). Stie bine ce-are la usa .

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
elviramvio [20.02.18 19:25:46] »

@ghisor:

Ți-am zis că aerul argentinian mă face să râd? Pentru laptop, te invit la o palincă la colțul ardelenilor. Cât privește câinele, eu n-aș fi convinsă, Piciu al nostru latră, fură, mușcă pe bune, păcălește pe oricine... da e comoara casei ????

O seară bună vă doresc, să ne vedem cu bine la Alba!

robert [16.05.18 19:54:21] »

@ghisor: tocmai azi urmăream golurile României de la meciul cu Argentina din 94, comentate de regretatul Țopescu! Așa mi-a venit poftă sa citesc de Argentina. De cine puteam să dau aici? De ghisor evident! Nu stiu cum am ratat acest super articol de călătorie scris exact pe gustul meu, mai cu o snoavă, mai cu ceva mai serios, mai cu un obiectiv turistic, mai cu ceva de papa bun.

Acu redevenind serios, dacă pot, te întreb așa: Brazilia sau Argentina? Știu răspunsul tău, amândouă! Știu ca cel mai bine e un circuit dacă tot bătem atâta drum, dar nu toți dispunem de timp si bani suficienți.

Eu dacă aș compara aș alege Argentina! Cârligele ar fi: un meci de fotbal trăit pe viu (care la fel ar fi si în Brazilia), o friptură de vită de la mama ei și firește un tango! Evident nu neapărat în această ordine! Tu ce-ai alege dintre astea două!? Mersi!

Super articol, super destinație! Felicitări!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Pușcașu Marin [16.05.18 21:40:46] »

@robert: Ma bucura ecoul tau si-ti multumesc pentru el.

Acu'... hmm, aparent e grea intrebarea ta. Insa nu mi-e greu sa fiu de acord cu tine. Pe Argentina as merge si eu. Nu zic ca Brailia n-ar merita. Eu n-am vazut decat Rio de Janeiro insa am citit pe nerasuflate articolele Doinei Grecu despre Brazilia si merge si Brazilia .

Daca te hotarasti vreodata pentru Argentina, imi permit, asa ca-ntre pasionati intr-ale calatoritului sa bagi in traseu, pe langa Buenos Aires si Iguazu si partea sudica.

Anume zona ghetarilor de la El Calafate, cu Perito Moreno si ceilalti ghetari de pe langa Lago Argentino si nu in ultimul rand "capatul lumii" de la Ushuaia.

Le-am avut initial in plan, insa imi mai trebuiau vreo cinci zile si vreo 15 sute de euro. Cam greu si cu timpul si cu banii.

Si daca prinzi si-un meci live de-al lui Boca Juniors, din punctul meu de vedere ar fi cireasa de pe tort .

Vita buna am mancat si la Rio. In Brazilia nu e tango dar e samba, la fel de placut pentru ochi (cel putin pentru ochiul meu).

Daca va hotarati sa mergeti in partea aia si iti mai pot fi de folos cu ceva, mi-ar face placere sa-ti raspund la orice intrebare.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
robert [17.05.18 08:23:31] »

@ghisor: Parcă mi-ai citit gândurile! Evident dacă aș ajunge prin zonă, aș trece pe listă și Ushuaia. O vizită în Patagonia ar fi ceva exceptional.

Da eu am multe idei și niciodată nu stiu care o să se concretizeze. Depind de mulți factori, dar cel primordial e cel material. Oricum am ochii ațintiți spre continentul American.

Aș vrea ori Patagonia ori Peru ori Cuba ori Coasta de vest a Americii!

Vom vedea dacă și care din vise se va concretiza!

Dacă pot pune întrebări o s-o fac:

-cât costă o masă la restaurant în Argentina?

-câți bani ați cheltuit pe zi, în Ag?

-cum a fost vremea? Am văzut că ploua, dar cam ce temperatură?

Mersi frumos!

P. S. Cum am putut uita de samba?

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Pușcașu Marin [17.05.18 19:43:12] »

@robert: Hai s-o luam pe rand.

Am mancat in fiecare zi ori pranzul, ori cina la restaurant si m-am tinut de cuvant. Vita argentiniana cu garnitura, salata si cate-o bere de fiecare data. De doua ori am mancat langa hotel, la Dandy Grill - cam 50 de dolari de fiecare data, cu tot cu bacsis si odata in Caminito, la un restaurant al carui nume nu-l mai stiu si acolo a fost aproape 60 de dolari, insa am luat si doua cafele. Micul dejun, desi subtirel, l-am avut inclus la hotel, in rest am mai cumparat una-alta de la un magazin de langa hotel, in general pentru seara.

M-am uitat pe notitele mele si pot sa-ti spun ca in cele trei zile, in afara de cazare, am lasat pe-acolo echivalentul a 380 de dolari. Adica, mancare, transport, bilete de intrare pe unde a fost cazul sa luam si suvenirurile pe care le-am cumparat.

Vremea a fost buna. Era inceput de primavara acolo cu 18-20 de grade ziua. A plouat prima zi, urmatoarele doua zile a fost vremea ideala din punctul meu de vedere, pentru a lua un oras la pas. Si eu si sotia mea am umblat la tricou cu maneca scurta, mai pe seara, sotia mea folosea o geaca/hanorac subtire.

fra [06.08.18 16:22:43] »

Mamă, ce mi-a trebuit mie să mă apuc de asemenea serial! Doar văzusem că e lung, dar eram sigură că după primul mă liniștesc și nu-mi mai trebuie și nu rămân cu gândul. Țeapă!

Și eu aștept bilanțul (de fapt articolul mă așteaptă pe mine).

E clar că mi-am mai scos restanțele la citit cu articolele astea. Sigur se adună de o carte dacă ar fi puse cap la cap... Și când te gândești că alte articole stau acolo în mail și mă așteaptă și eu m-am apucat de astea descoperite așa peste noapte... Nțnțnț.

Pușcașu Marin [06.08.18 19:19:25] »

@fra: Acum ce sa zic... sa ma bucur ca le-ai citit pe-astea, sau sa-mi para rau ca ai ramas in urma cu alte articole?

Ma bucur daca ti-au placut. De fapt, prin votul unui articol eu inteleg ca celui care a votat i-a placut. Si am vazut ca le-ai votat.

Multumesc pentru vizitele de la toate articolele serialului, pentru ecou si iti doresc sa-ti realizezi visele intr-ale calatoritului.

fra [07.08.18 14:56:30] »

@ghisor: nu, nu-mi pare nici mie rău că le-am citit sau că am rămas în urmă cu altele. Ideea e că m-au prins și am citit ușor și chiar am deschis harta și am căutat și am vizualizat locațiile și am mai căutat și alte poze să înțeleg eu mai bine cam cum stă treaba pe acolo. A fost ceva special să vizualizez cu ochii minții niște zone atât de îndepărtate. Și pe deasupra să le văd și de la nivelul solului, prin ochii unuia care a făcut la pas fiecare alee de-acolo... !!

Eu sincer m-am apucat de scris pe amfostacolo ca un fel de jurnal, pentru mine. Mai apoi am început să povestesc și de dragul de a povesti cuiva interesat. Cunoștințelor sau rudelor, cu toate că mă întrebau cum a fost și voiau unele detalii, tot nu le puteam povesti destul cât să simt eu că mă descarc, că nu toți facem din călătorit o pasiune...

Păi din cercul meu de cunoștințe, noi suntem cei mai nebuni, că am avut curaj să depășim destinațiile comerciale și să mergem pe cont propriu. Dar aici pe site nu doar că găsesc persoane care să mă înțeleagă, ci să mă și poarte pe cine știe ce coclauri.... Iar faptul că am întâlnit aici în comunitatea astea, un călător asemenea unui Livingstone modern, mi se pare extraordinar!

Pușcașu Marin [07.08.18 20:29:18] »

@fra:

Multumesc frumos. Ma maguleste ecoul tau. Numai ca nu prea merit acele cuvinte frumoase. Eu n-am descoperit nimic. Mi-am implinit un vis. Si am scris si aici din mai multe motive. In primul rand am primit si eu informatii utile si m-am gandit sa dau ceva inapoi. Apoi m-am gandit ca poate ii vor fi cuiva utile aceste informatii. Si nu in ultimul rand, ca si tine, sa zicem ca e un fel de jurnal. Peste ani, cand amintirile se vor estompa, voi citi aici pe unde am haladuit in "tineretile" mele .

mprofeanu [08.08.18 11:25:38] »

@ghisor: Ce bine ai scris! "Gând la gând cu bucurie". Ca și tine și eu mă documentez din scrierile de pe AFA. Când am fost în Japonia dacă nu era @TraianS și serialul lui despre Japonia poate nu aș fi avut curajul să merg acolo. În Thailanda și în Iordania am urmărit pe @Andreea72, în Israel pe @Carmen Ion.....

Am adăugat alte obiective pe care le-am văzut dar am avut pornirea. De aceea m-am hotărât să scriu și eu, poate ajut pe cineva. Mai am un singur review despre Iran și termin serialul. Am alte excursii pe care nu le-am scris în totalitate.....

Mulțumesc pentru serialul tău despre America de Sud.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
11 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adri-nico, adrianaglogo, ANILU, elviramvio, fra, maryka, mishu, mprofeanu, Pușcașu Marin, robert, sebigeanina
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Buenos Aires:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.093008995056152 sec
    ecranul dvs: 1 x 1