Un oraș fierbinte

TIPĂREȘTE

A venit vremea să vă povestesc despre cele trei zile petrecute de mine în Buenos Aires. Dis de dimineață ne-am îmbarcat la Trelew într-un avion al companiei de linie argentiniene, cu destinația finală Buenos Aires. Aș fi vrut să pun titlu acestui articol în pas de tango, dar sincer nu a fost cazul.

După aproximativ două ore de zbor plăcut, fără incidente am aterizat la destinație. Aici am dat de un aeroport imens, plin de lume, foarte aglomerat. Rapid am ieșit afară. Ne-a întâmpinat o frumoasă zi de primăvară. Aeroportul este situat chiar în oraș, așa că transferul la hotelul nostru situat în centru, în cartierul San Telmo nu a durat mai mult de o jumătate de oră.

Camerele nu erau pregătite așa că am ieșit cu toții în oraș. Vroiam să-l explorăm, dar și să schimbăm bani. V-am povestit cât de greu am reușit să facem această operațiune aparent banală. Cu chiu cu vai am găsit în centru o agenție de turism unde se schimbau bani. Toți care eram ne-am hotărât să schimbăm acolo. Văzând asta patronul, dupa ce au schimbat doi, trei din grup a modificat prețul în defavoarea noastră. Evident că am sărit cu gura pe el și până la urmă l-am înduplecat și ne-a schimbat tuturor la același curs. Ca să închei acest capitol al schimbului valutar prin Argentina vreau să mai precizez că din cauza lipsei caselor de schimb valutar a înflorit rețeaua de valutiști. Sunt o mulțime pe stradă care-si oferă serviciile strigând cambio, ca să te păcălească. Mă simțeam cumva, ca-n anii 90 la noi în țară! Aviz amatorilor. Nu am mai căutat un alt loc să schimb bani, în cele trei zile petrecute acolo, dar întâmplator am mai văzut o casă de schimb valutar situată chiar în piața de lângă noi, unde era coadă, dar si un curs destul de dezavantajos pentru noi.

După ce am finalizat operațiunea schimb valutar eu cu amicii mei am căutat un loc să ne ostoim foamea. Am ales un local frecventat de localnici. Eram destul de speriat de prețurile pe care le auzisem pentru o masă la restaurant. Ei bine daca te orientezi un pic, poți mânca și ieftin. Bine este oricum, mâncarea este delicioasă pe aceste meleaguri. Restaurantul ales de noi avea un concept nemaiîntâlnit de noi până acuma. Aveai vitrine unde era mâncarea expusă. Îți alegeai si îți puneai tot ce-ti dorea inimioara în farfurie și apoi mergeai la casă. Acolo se platea la suta de grame. Nu conta absolut deloc dacă ai doar legume, doar carne sau doar dulciuri, prețul era același. Se plătea la suta de grame. Pe mine personal, care sunt gurmand, o masă servită la acest restaurant m-a costat doar 6 USD. Parcă altceva față de 25-30 USD! Evident asta fără băutură, dar oricum si bautura este ieftină la acest tip de local. Sunt convins că există și restaurante scumpe prin Buenos Aires, dar se poate mânca bine și ieftin.

Daca tot am ajuns la acest capitol, adica prețuri hai să vă prezint câteva, ca să vedeți că viața, de fapt costul vieții este asemănătoare cu cea de pe la noi prin țară. Încep cu etalonul McDonalds despre care am mai vorbit. Ei bine un meniu BigMac este 5 USD. Ooo nu dați cu parul, că n-am consumat așa ceva e doar un etalon. O bere locală Quilmes cam 1 usd, iar vinul rosu specialitatea casei pleacă de pe la 2 dolari și ajunge și la sume mari. Marea difernță dintre vinurile noastre ieftine si ale lor la fel ieftine este că după ce bei una, două sticle de vin rosu nici nu te doare capul, nici nu ai arsuri la stomac. Asta înseamnă ca este un vin curat fără prea multe pastile toxice. Vă dați seama că celelate prețuri sunt aproximativ la fel cu cele de pe la noi.

Cu transportul în comun nu am mers, cu toate că e foarte bine pus la punct. Au o multime de autobuze, bulevardele sunt largi si deasemenea au mai multe linii de metrou. Nu am mers cu transportul în comun, cu toate că este un oraș imens. Fiind cazați foarte central, multe obiective turistice le-am putut face la pas. Iar când era distanța foarte mare am apelat la autobuzul turistic de tip hop-off, pentru a admira cât mai mult orașul. Seara am folosit și Uberul, care pentru un drum de aproximativ 5 kilometri ne-a costat 4 USD. Super convenabil, 1 USD de persoană. Evident ca din această cauză nu ne-am mai complicat cu transportul în comun. Toate astea la un salariu minim net de 550 USD.

Dar cum e orașul? Ei bine vă spun cum l-am perceput eu. Este un oraș imens, efervescent, plin de viață, dar și cosmopolit. Se vorbește spaniola, dar sunt si o mulțime de imigranți italieni. Vă dați seama cum e acest oraș latin? Totul se trăiește intens, chiar la maxim aș putea spune. Oamenii sunt foarte pasionali în tot cea ce fac, fie că-i vorba de dragoste, muzică și dans sau de regele fotbal. Sunt oameni calzi, dar au sângele fierbinte.

Buenos Aires nu mi s-a părut un oraș așa periculos, ca Santiago de Chile de exemplu. Cu toate astea din ce ne povestea amicul argentinian, în cartierul Boca dacă treci de o anumită cale ferată adios. Nu te mai vede nimeni la față. Nu știu dacă-i doar o legendă, dar sincer nici n-am vrut să mă conving cu ochii mei. Am trecut prin cartierul Boca, dar doar cu autobuzul turistic.

Exact când eram în Buenos Aires a avut loc derby-ul local Boca Juniors- River Plate. Nu vreți să știți ce pasiuni au generat pe-acolo. Inițial am vrut și noi să mergem la meci. Bilete nu am mai găsit la casă, ci doar pe piața neagră la 300 USD bucata. Ne-am liniștit repede, mai ales că amicul argentinian nu ne-a recomandat să participam la acest derby local, mai ales că eram cam blonzi. Strict după spusele lui, nu conta cu cine ții, da sigur mănânci bătaie pe-acolo! Chiar în ziua meciului autobuzul turistic a fost deviat și nu a mai trecut prin acea zonă.

Ca o paranteză unul mai curajos din grup și-a lăsat la hotel tot ce avea de valoare și a trecut prin zonă. S-a întors viu și nevătămat, dar cu toate astea ne-a povestit că a fost percheziționat până la piele și nu de polițiști, ci de ultrași.

Ca să închei cu renumitul cartier mahala Boca, să mai spun că există o subdiviziune ca să-i spun așa, numită Caminito. Aici în acest cartier întemeiat de muncitorii italieni ce lucrau în port sunt câteva străduțe foarte colorate unde sunt multe magazine și restaurante animate, în special seara. Se spune că aici seara este mare veselie și nu ai cum să nu asiști la un spectacol stradal de tango. Am trecut prin zonă, dar doar ziua cu autobuzul turistic, așa că nu pot spune prea multe.

Dar să spun ceva și de acest autobuz turistic. Am achizitionat un bilet pentru 24 de ore contra sumei de 670 pesos argentinieni, aproximativ 18 USD. Stația era undeva în apropierea hotelului nostru. Împreună cu patru amici într-o dimineață am plecat să explorăm orașul de la înălțimea autocarului. Sunt două linii, una albastră si una roșie care acoperă toate obiectivele principale din oraș. Așa că sâmbătă dimineața noi cei cinci corifei, ne-am îmbarcat în autobuzul turistic să explorăm orașul.

Buenos Aires este un oraș imens, din fericire construit mai mult pe orizonaală. Bulevardele sunt largi, extrem de largi aș putea spune. De exemplu pe Av Libertadores se pune stopul de trei ori până apuci să traversezi. Ei bine din acest motiv nici nu e mare aglomerație pe străzi. Mai mult sâmbăta sau duminica pe anumite străzi centrale e pustiu, parcă-i orașul părăsit.

În centru sunt clădiri mari, maiestoase construite multe dintre ele, cu influențe europene, în special franceze si europene. Din acest motiv mulți au denumit capitala Argentinei, Parisul de pe continetul american. Ei bine aici eu am o altă părere, mi se pare că datorită bulevardelor largi seamănă mai mult cu New York-ul anilor 40. Evident sunt subiectiv, n-am vizitat NewYork-ul decât în filme. =))

Jumătate de zi m-am plimbat cu acest autobuz turistic. Am acoperit practic tot traseul acestuia. Am trecut si pe lângă aeroport, am văzut și multitudinea de parcuri din acest uimitor oraș. Bineînțeles că am trecut și pe lângă Grădina Botanică, unde se află o secțiune dedicată grădinii japoneze. Tocmai văzusem ceva similar în Madeira, așa că am zis pas de data asta și așa aveam timpul limitat. Au coborât doar fetele să o vadă. În schimb am luat un pic pulsul și vestitului cartier italienesc numit Palermo. Am trecut si prin partea de locuit, dar si prin partea care-l face un centru al distracției, Soho pe timp de zi și Holywood pe timp de noapte.

La un moment dat am ajuns si într- zonă mai exclusivistă cartierul Belgrano, așa numită zonă a bogaților unde se află și stadionul celebrei echipe River Plate, recenta câstigatoare a Cupei Libertadores, în dauna rivalilor de la Boca. Am făcut și noi cunostință cu această echipă ce a bătut-o pe Steaua în 1986 în finala cupei Intercontinentale. Frumoasă și această zonă, mai curată, mai aerisită. Am trecut prin această zonă și pe lângă un hipodrom, clar e apanajul oamenilor cu bani.

Traseul autocarului turistic trecea și prin zona Recoleta unde eu personal am coborât să vizitez cimitirul, dar despre asta am povestit deja. Evident că am trecut și pe lângă Teatrul Colon pe care am apucat să-l vizitez abia în ultima zi, după trei încercări ratate, dar si pe lângă Obelisc.

Am mai ajuns în vestita Plaza de Mayo unde se află atât catedrala, cât și Casa Rosada unde-i sediul președintelui si de la balconul căreia s-a adresat Evita mulțimii ,evident apoi și Madona, în filmul cu același nume. Aceasta, de altfel e zona care mi-a plăcut cel mai mult din acest oraș , din punct de vedere al arhitecturii.

În acest tur auto nu puteam rata cartierul mahala La Boca (chiar așa arată), cu vestitul lor stadion, dar și cu celebra zonă foarte colorată , Caminito. Pe timp de zi nu părea foarte periculos, dar cum eram singur prin această zonă am preferat să nu risc să merg pe jos. Citisem că pe-aici nici taxiurile nu prea onorează comenzile, așa că am zis pas. Evident dacă ești îmbrăcat mai modest, adică nu sari în ochi așa ca turist si ești în gașcă merită o incursiune prin această zonă.

Cam asta a fost plimbarea noastră cu autobuzul turistic. Am văzut practic tot orașul, dar doar superficial de la înălțime. Evident că nici nu aveam timp să facem prea multe în acest oraș imens.

Cei de la agenție ne-au propus mai multe excursii. Eu și cu încă trei coechipieri am ales să mergem o zi în Uruguay. Plecarea se făcea dimineața la ora 8 cu feribotul și drumul dura aproximativ două ore. În prima zi am vorbit la o agenție locală, chiar acolo unde am schimbat banii, că ne-ar costa 75 USD de persoană, care includea transferul de la hotel, dar și o plimbare prin orașul uruguayan Colonia de Sacramento. A doua zi când ne-am dus să luăm bilete au cam dat-o la întors ori ca nu mai au ori că au da la alt preț și anume la 100 usd, care nu mai includea mai nimic. Eu si cu o fată am zis pas, în schimb au fost proprietarii agenției. Ei bine s-au întors cam dezamăgiți după ce i-au ținut acolo mai multe ore în vamă. Doar două ore au apucat să cutreire prin acest orășel. Bine că am zis pas.

Sâmbată seara împreună cu cei mai tineri din grup am fost în zona Recoleta unde evident că am intrat în cel mai tare club din zonă. Cum l-am găsit? Ei bine foarte simplu din multitudinea de cluburi si restaurante era singurul la care era coadă. Parcă eram la noi, la Club A pe vremuri. Vă dați seama că dacă eram singur în veci n-aș fi asteptat, dar ce să te faci cu tineretul. Atmosfera în club foarte tare. Era plin de tineret, de oameni frumoși. Ce am remarcat în mod deosebit a fost că ăștia față de noi chiar știu să comunice știu să se distreze. În afară de cei de la masa noastră nu am observat pe absolut nimeni să butoneze telefonul, nici să navigheze pe net, dar nici sa vorbească la el. Au venit în club să se distreze, nu doar să arate altora că o fac. Poate am putea și noi să luăm exemple de la ei. Vă spun sincer ca eu personal am renunțat să mă mai văd cu mulți prieteni, mult prea dependenți de telefon. Decât să mă duc undeva și să stau cu ochii tot în telefon, mai bine stau acasă.

Următoarea zi am plecat singur prin oraș. Era duminică dimineața, ultima zi de Buenos Aires așa că am ales să mă pierd pe străduțe. Evident vrând, nevrând a m ajuns în zona centrală, în cartierul San Nicolas, în locul unde este amplasat Obeliscul. Evident nu m-am putu opri fară ai face mai multe poze din mai multe unghiuri. Acesta este amplasat într-o mare intersecție a bulevardelor 9 Juliom printre cele mai mari bulevarde din lume si strada Corrientes una cu multe atracți culturale.

Obeliscul este, la nivel mondial, cea mai mare emblemă a orașului și a locuitorilor săi, la fel ca și Turnul Eiffel din Paris sau Statuia Libertății din New York. Deschis în 1936 pentru a comemora al patrulea centenar al primei fundației Buenos Aires, este opera arhitectului Alberto Prebisch, unul dintre cei mai importanți exponenți ai modernismului argentinian. Cu o înălțime totală de 67,5 metri și o bază de 6,8 metri pe fiecare parte, obeliscul are o singură intrare (din Bulevardul Corrientes), în spatele căreia există o scară de 206 trepte cu 7 locuri de odihnă care duc la partea de sus. Există un punct de vedere cu patru ferestre vizibile de pe stradă. Iar deasupra ei, monumentul emblematic al orașului Buenos Aires culminează cu un fulger care nu poate fi văzut dintr-o privire. În prezent, intrarea este interzis.

Am uitat să vă spun, în prima seară așa cum hoinăream noi am găsit un parc foarte drăguț unde erau o multime de tineri ce se relaxau. La un moment dat am dat de clădirea Parlamentului. Chiar în fața acestuia era un spectacol organizat de comunitatea LGBT. Toată lumea era relaxată, se râdea, se glumea. Nu era nici urmă de contra manifestație așa cum se întâmplă la noi, nici nu-i gonea poliția așa cum am văzut în Santiago de Chile. Nu v-am spus de femeile din Argentina, parcă mai urqte ca astea nu am văzut în viața mea. Băieți drăguți da sunt o grămadă, dar femei... Plecăm noi de la această pașnică manifestare când atât mie, cât și singurului băiat din grup ne crește subit tensiune. Apăruse o femeie superbă. Ne-am holbat noi ce ne-am holbat, până am izbucnit amândoi în râs, spontan, de nu ne mai opream. În același timp ne-am dat seama că această femeie superbă este de fapt bărbat! Ups!!! =))

Vestitul teatru Colon. Vroiam neaparat să-il vizitez. Am încercat de trei ori în zile consecutive si abia în ultima am reușit. De fiecare dată când am fost ori era spectacol ori trebuia să astept două ore. Cum nu aveam timp de așa ceva am zis pas da nu m-am lăsat, Intrarea la acest teatru este destul de piperată si anume 600 de pesos argentinieni, adică 16-17 usd. Se formează două grupuri unul pentru vorbitorii de spaniolă și altul pentru cei de engleză. M-am lipit și eu de de cei de engleză. După ce mă plimbasem mai mult prin foaierul tetrului a venit momentul să-l vizitez. Teatrul Colon (ce denumire aiurea pt noi românii =)) ) adăpostește și sediul operei datorită acusticii deosebite de care beneficiază, fiind printre primele cinci clădiri din lume din acest punct de vedere. Această clădire somptuoasă a fost declarată monument istoric național in anul 1989. Clădirea care adăpostește Teatrul Colon din Buenos Aires, actual sediu al operei este bogat ornamentată. clădirea are o structura imensă, ce acoperă o suprafață de 8 202 mp. Sala are 2 478 de locuri, iar locul fosei orchestrei este suficient pentru 120 de muzicieni. Teatrul Colon, pe care astazi il putem vizita in capitala Argentinei, a inlocuit un fost teatru care s-a deschis in anul 1857. O oră a durat turul teatrului. Ești plimbat prin toate măruntaile teatrului și la fiecare oprire ghida ne povestea despre arhitectură, despre materialele folosite, dar și despre diverse personalități care i-au trecut pragul, printre care putem aminti de Eva Peron cu al ei iubit soț, între ghilimele. Sincer pe mine nu m-a impresionat această vizită. Probabil aș fi fost mult mai inspirat dacă aș fi venit să asist la un spectacol aici. Dar cum nu aveam costumația necesară am zis pas.

În schimb am vrut neapărat să asist la un spectacol de tango autentic. Am găsit pe bulevardul principal un teatru unde erau dansatori profesioniști. Spectacolul dura două ore, iar prețul era prohibitiv pentru noi si anume 100 usd. În prețul biletului aveam inclus si ceva de mâncare, dar oricum eu vroiam ceva mai autentic așa că am zis pas. În schimb seara ne-a dus amicul argentinian la un club de tango, chiar în cartierul nostru San Telmo. Intrarea se făcea după ora 22 și costa doar 20 usd. Am primit acceptul să intrăm și să vedem despre ce e vorba. Era o sală pe jumătate goală plină de oameni de vârsta a treia. Doamnele si domnii foarte eleganți, dar parcă nu era ceea ce căutam noi. Așa că am ieșit repede afară.

Tineretul se pare că nu mai păstrează tradiția tangoului. În ultima seară am partcipat la mai multe parade create ad-hoc de tineri pe străzile din cartierul nostru. Erau cântăreți exclusiv instrumentiști, toboșarii fiind punctul de atracție, în urma lor venea o mulțime pestriță de dansatori tineri. Totul era pentru distracție nu era nimeni profesionist aici. Din umbră toată manifestarea era supravegheată discret de polițiști. Ne-am simți foarte bine printre acești tineri frumoși, cu toate că aveam toate simțurile în alertă. Noaptea pe străzile din Buenos Aires nu te simți chiar în cea mai mare siguranță, tocmai datorită caracterului lor latin și a sângelui fierbinte care le trece prin venă. Chiar ne povestea prietenul argentinian, că nu există locuitor al acestei capitale care pe parcursul vieții să nu fi pățit un eveniment neplăcut de furt sau de tâlhărie.

Ultima zi din Buenos Aires am dedicat-o plimbării în Plaza Mayo, unde este sediul guvrenului, catedrala de care v-am povestit, dar si un mic si interesant muzeu. După ce am dat gata aceste obiective turistice m-am dedicat în întregime cumpărăturilor. Chiar de aici din Plaza Mayo pornea un târg deschis doar duminica pe strada Bolivar. Aici era plin de artiști plastici. Dacă din magazinele clasice nu prea ne-am lipit de nimic din cauza prețurilor destul de ridicate, aici am dat de produse hand made, produse cu gust la prețuri decente, dar și negociabile. Pot spune că toți ne-am umplut în acest mod traistele cu suveniruri care de care mai originale pentru cei dragi.

Să revenim la mâncare. Chiar în cartierul nostru, la doar o străduță distanță am dat de o fostă piață agro alimentară gen piața Matache de la noi, transformată într-o zonă plina de mini restaurante. Găseai aici restaurante pentru toate gusturile, dar noi eram setați pe celebre friptură argentiniană si unii dintre noi pe burgeri. Era chiar la intrare un gratargiu... Of, of si acum îmi sta gândul la el. Făcea niște fripturi de-ti lăsa gura apă. Invariabil mâncam la el două fripturi imense cu sosuri aferente plus un cârnat din cane de vită absolut delicios. Toate astea le udam cu două, trei beri. O masă la această tavernă nu depășea niciodată 10 usd. Nu vreți să știți cât de plin era în această zonă. Parcă aici se strângeau toți turiștii din capitala argentiniană. Era ieftin și bun și nu era nimic de fițe, nimic extravagant. Ca să vă faceți așa o idee, într-un loc ca ăsta, la noi s-ar strânge toți drojdierii.

Luni dimineața ne-am făcut bagajele și am plecat spre aeroport , pe un drum ocolit prin Santiago de Chile pentru a ne întoarce acasă! Marți se anunța greva generală în toată țara , așa că am plecat la fix.

Mi-a plăcut mult sejurul în capitala Argentinei. Contrar așteptărilor pot spune că este destul de accesibilă nouă românilor. Ai ce vedea, ai unde petrece, oamenii sunt foarte asemănători ca si caracter cu noi românii. Într-un fel te simți ca acasă. M-aș întoarce aici, fără nicio îndoială și aș sta măcar două săptămâni. De mutat acolo , parcă nu m-aș muta. E viața un pic cam agitată, pentru gustul meu. În schimb recomand să o vizitați dacă aveți posibilitatea. E altceva decât Europa.

---

VIZUALIZĂRI: 1936 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI