O zi în Kalutara

TIPĂREȘTE

Printre atâtea zile frumoase, am avut norocul și de o jumătate de zi cu ploaie, doar eram în anotimpul ploios! Pe la hotel nu prea aveam ce face, așa că ne-am decis să ieșim în oraș, la cumpărături. Zis si făcut!

Am ieșit pe poarta hotelului și la intrare ne așteptau o mulțime de tuc-tuc-uri. Un tip mai șmecherit a venit la noi și ne-a cerut 800 de rupii până în Kalutara. Nu era mult, dar eu deja știam prețul că până acolo costă doar 300 de rupii. Am negociat puțin cu el și am bătut palma la 400 de rupii. Oricum era puțin, dar pentru ei înseamnă ceva! La sfârșit i-am dat 500 de rupii, pentru că mi-a plăcut de el.

Tipul avea cel mai tare tuc-tuc văzut de mine. Pereții tapetați cu piele, stație, boxe, discotecă și nimic mai mult. L-am rugat să ne ducă în orașul apropiat Kalutara. Ne-a întrebat ce căutăm si i-am spus că dorim să facem ceva cumpărături, suveniruri, ceaiuri, dar și produse cosmentice naturale pentru care ei sunt foarte cunoscuți.

Ei bine el ne-a dus inițial tot pe strada de cumpărături, aflată la doi kilometri de hotel. Aici erau mai multe magazine cu de toate. Magazine foarte mari raportate la zona în care eram. De la bijuterii, la haine, suveniruri, cosmetice etc. Apropo ei sunt foarte cunoscuți pentru safirele extrase aici. Aproape toate magazinele au și o zonă mică de bijuterii. Cu toate că prin zonă nu era picior de turist și toți vânzătorii șomau prețurile erau cel puțin, ca la noi în țară, dacă nu mai mari. După ce am încercat în zadar să negociez cu ei, i-am spus șoferului să ne ducă direct în Kalutara. Acolo nefiind zonă turistică este imposibil, să nu găsim prețuri decente.

10-15 minute a durat drumul până în Kalutara. Am trecut pe un pod peste un râu mare și am intrat în oraș. Aici evident nebunia din zona asiatică, dar erau clădiri mai răsărite, dar și oameni un pic mai înstăriți. Chiar la intrarea în oraș am dat peste un mare templu budhist și cum mai vizitasem unul, dar doar pe afară, i-am zis să ne oprească la întoarcere. Problema era că nu eram echipați de așa ceva, fiind în pantaloni scurți. A rămas să vedem la întoarcere, cum vom proceda.

Am intrat în nebunia din oraș. Am intrat într-o piață și ne-am cumpărat fructe exotice la prețuri nesemnificative. Apoi după ce ne-a plimbat un pic, pe străduțe lăturalnice foarte aglomerate, am ajuns la un super magazin, gen Unirea de la noi. Nici nu-mi venea să cred de unde a răsărit și ăsta.

Am intrat și am colindat pe toate cele șase etaje. Fiecare ne-am cumparat câte ceva frumos, care să ne aducă aminte de această exotică țară. La casă după ce am achitat a dat si el un card, semn că avea ceva beneficii, pentru că ne-a adus până acolo. La ieșire managerul hotelului a vrut sa vorbească cu mine. Mi-a transmis mulțumiri specifice zonei asiatice, pentru că am cumparat de-acolo, după care s-a interesat dacă ne place în Sri Lanka și dacă dorim să ne întoarcem. I-am transmis că ne place și poate vreodată ne vom întoarce. S-a luminat la față și ne-a spus ca are și el în Waskaduwa o așa numita guest house și că ar fi bucuros să ne găzduiască, la un preț decent firește. Ăștia toți sunt puși pe afaceri. Dacă vorbești cu unul, el știe tot ce să-ți recomande, cazare, mâncare, cumpărături, excursii etc. Totul pentru un mic comision. Bravo lor.

A urmat o vizită la un magazin de ceai. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că ar exista atâtea tipuri de ceai, atâtea arome ambalate în fel de fel de cutiuțe, pentru consum propriu sau pentru cadouri. După ce ne-am amețit un pic prin acest mega shop tea, am reușit să achiziționăm câteva seturi de ceai. Da, da se vând și la set! ; -)

A urmat vizita la cel mai mare templu budhist din zona Kalutara, o zonă cu aproximativ 2 milioane de locuitori și a treia ca mărime din acest punct de vedere din întreaga țară. Șoferul mi-a spus că pot merge doar eu, având niște pantaloni trei sferturi. M-a pus să mă descalț și să las sandalele în tuc –tuc. Știam de acest ritual din India, dar m-am mirat de ce nu ne-am descălțat la intrare. A fost cam ciudat pentru mine cel puțin, să merg desculț pe străzile lor nu foarte curate, dar trebuie si mici sacrificii. Și nici n-a murit nimeni de-asta. Desculț te simți altfel, parcă ești mai aproape de pământ!

Templul are o istorie bogată în spatele lui. Totul a început cu un singur călugăr cu har, care a venit să locuiască în zonă. Ei bine acesta a reușit să-i atragă atât pe săteni, căt și pe alții de departe, cu predicile și cu harul lui. Văzând acestea un tip bogat, pe numele lui Elliyas Fernando s-a oferit ca binefăcător să construiască un templu. Ei bine acesta a construit templu de la zero și a reușit să ridice mai multe construcții fiecare cu destinații diferite, sală de rugăciune, sală de predicare sau o cameră de relicvă ce conține diferite obiecte sacre.

Faima acestui templu nu este egală cu a altora din alte orașe și nici a altor temple antice de exemplu cel din Anuradhapura și totuși splendoarea acestui templu este dată în special de sculpturile și picturile sale, a fost admirată de mulți turiști ce au avut norocul să îl viziteze.

Acest templu situat în Kalutara de nord este destul de simplu și de obișnuit la exterior. În schimb în interiorul templului se pot admira pe pereți picturi atrăgătoare, dar și diverse statui ale lui Budha printre adepții săi. Aceștia sunt ilustrați în imagini foarte vii, pline de culoare și de viață. Acestea sunt mari, dar luminoase și au așa un aer pașnic. Picturile murale denotă unele evenimente interesante și importante din viața lui Buddha, cum ar fi venerarea de catre Devas (zei) sau iluminarea. Aceste picturi murale sunt foarte frumoase și le-am admirat cu mare plăcere.

Interiorul templului este foarte simplu, sunt foarte puține picturi sau statui în interior. Credincioșii aduc anumite ofrande de flori lui Buddha. Am făcut și eu acest lucru la recomandarea ghidului. E bine de știut, că niciodată nu trebuie să stai cu spatele la Buddha, de exemplu dacă vrei să faci poze. În această țară acest lucru constituie infracțiune și se pedepsește chiar cu închisoarea.

În general într-o vizită la un loc de rugăciune trebuie să ai o atitudine modestă și respectuoasă, în special din cauza faptului că acolo sunt multe persoane care doresc să se roage și să se reculeagă și nu e bine să-i tulburi.

A fost prima mea vizită la un templu budist și pot spune că mi-a plăcut în special tocmai această simplitate și pot spune că totul acolo parcă emană bunătate.

De altfel templul și-a luat în serios și rolul de binefăcător al comunității. Aici există și un serviciu social destinat ajutorării săracilor, deasemenea au și o școală de duminică pentru copii. Călugării dăruiesc deasemenea alimente sătenilor în zile de sărbatoare, mergând din casă în casă. Evident când a avut loc tsunamiul devastatator, de care am auzit cu toții, au fost primii care au sărit în ajutor. Asta înseamna să fii alaturi de comunitatea în care trăiești.

Mare lucru nu mai aveam de văzut prin Kalutara (doar castelul Richmond, în fapt o casă colonială rămasă moștenire de la portughezi), așa că fiind deja ora prânzului, l-am rugat să ne recomande un local unde să mănâncă bine și e curat. Am crezut că ne duce la vreun local în oraș, dar nu. Ne-a dus tot în zona noastră la o cârciumă aflată la vreo 500 de metri de hotelul nostru, chiar vis a vis de hotelul vecin Turia. Despre acest restaurant o să fac un alt articol, pentru că merită.

---

VIZUALIZĂRI: 1621 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI