Din nou la Trattoria Il Mulino

TIPĂREȘTE

Cum în prima parte a anului nu ni se întâmplă nimic din punct de vedere turistic și la îndemână ne sunt doar ieșirile în oraș, mai zic și eu despre câte un restaurant prin care ajungem ca să compensăm lipsa asta. Și cum am înțeles că vrem să devoltăm pe AFA această secțiune, mă gândesc că orice informatie este binevenita.

Am căutat un loc unde să ne adunăm de Dragobete și dacă atunci când n-ai nevoie, auzi de tot felul de cârciumi, care mai de care, când iți arde buza, nimic nu-ți mai vine în minte. Așa că am dat din colț în colț până mi-am adus aminte de Trattoria Il Mulino, un loc în care am mai fost în aprilie anul trecut, dar pentru că atunci doar am mâncat, n-am găsit nimerit să scriu. Și asta pentru că rămân consecventă și voi scrie pe AFA doar despre restaurantele în care se întâmplă și altceva în afară de a mânca. În general informații de genul acesta caut eu pe net, dar nu înseamnă că nu apreciez orice impresii legate de restaurante.

Trattoria Il Mulino a fost primul care mi-a venit în minte, pentru că ne plăcuse cu un an în urmă și ce am mâncat, și locul, și serviciul. Dar de data asta nu mai era suficient doar atât pentru că aveam nevoie de muzică, așa că am sunat și am aflat că de obicei nu au dar cu ocazia unor seri tematice organizate de ei cum ar fi Dragobetele, 8 Martie, etc... aduc și muzică.

Am întrebat dacă se dansează și doamna cu care vorbeam a râs „Chiar vreți să dansați?”, semn că probabil nu se întâmpla așa ceva pe acolo, de obicei. Căutând pe net impresii despre trattoria asta, am dat de articolul colegului @Dragoș care a fost tot într-o zi festivă, de 8 Martie anul trecut. Ca să mă conving cu muzica l-am interpelat pentru că voiam să știu mai exact cum a fost în cazul lui. Mi-a răspuns că nu s-a dansat cu toate că loc ar fi fost, iar domnul care cânta la orgă doar asigura fondul sonor. Oricum noi rezervasem între timp o masă de 16 persoane pentru că informația că este muzică ne era de ajuns momentan.

A scris așadar și colegul @Dragos despre Trattoria Il Mulino acum un an, cam în același timp când și eu îi călcam pragul. Scriu și eu acum însă, pentru că aș vrea să spun cum este atmosfera într-o zi când au și muzică, poate contează pentru cineva.

Trattoria Il Mulino se află pe strada Radu Vodă și trebuie să ajungeți în zona Unirii sau a Pasajului Mărășești ca să fiți aproape de restaurant. Un acces mai ușor este din zona Podului Mărășești pentru că este chiar în capătul străzii dinspre pasaj.

Intrarea nu este spectaculoasă, chiar deloc, dar simbolul unei mori, luminate, îți atrage atenția de departe. Este vecin cu o vestită gelaterie, iar oarecum vis-a-vis este bisericuța Bucur-Ciobanul căreia dacă nu i-ați trecut vreodată pragul vă invit să o faceți. Accesul se face printr-un fel de gang care ține loc și de terasă vara. Dar când intri înăuntru alta este situația și vei fi plăcut impresionat. Sunt 3 saloane care comunică între ele, foarte frumos decorate, cu mult bun gust, cu alveole în pereți unde sunt expuse soiurile de vinuri pe care le găsești în restaurant, mese aranjate frumos, destul de aerisite. Personalul este bine instruit și te întâmpină amabil. Prima impresie este de bine.

Noi am avut o masă de 16 persoane în salonul din stânga și în afară de masa noastră au mai fost acolo 3 mese mici. Toate mesele din restaurant au fost aranjate festiv, pentru Dragobete cu inimioare, petale de trandafiri, bomboane fine pe masă, aranjamente florale. Am fost primiți cu un pahar din partea casei, fetele cu unul de proseco iar băieții cu o tărie. Noi am rezervat și am ajuns la ora 19, dar restaurantul s-a animat începând cu ora 20. Până atunci am fost cam singuri, ceea ce mi-a permis să fac câteva poze.

Pentru seara de Dragobete, așa cum ne spusese și la telefon, restaurantul a pregătit un meniu compus din fel principal: caracatiță, Saint Jacques și piure de sparanghel, alături de un desert surpriză. Un meniu sofisticat care costa 90 de lei de persoană dar nu era obligatoriu, ci fiecare putea să-și comande ce dorea. Un aspect amuzant a fost când ospătarul ne-a anunțat că restaurantul este cu specific italienesc și porțiile sunt mai mici de obicei, dar pentru că era Dragobetele, porțiile în seara aceea urmau să fie românești. Ufff... cum suntem noi vestiți!

S-au comandat doar 4 meniuri, restul preferând rață, doradă, vită, salată, pizza, berbecuț... și bine au făcut pentru că au fost cei mai mulțumiți. Eu sunt dornică de experimentat și amatoare de fructe de mare, așa că am fost printre cei 4 care a ales meniul. Toate au fost bune, mai puțin caracatița, care nu a fost chiar pe gustul nostru, al niciunuia, pentru că a fost destul de tare. Gustoasă, dar am mestecat-o greu și ne-a căzut greu. Ceilalți au fost foarte încântați, iar soțul meu i-a transmis chef-ului bucătar, în mod special, că alege doradă foarte des când are ocazia, dar ca acolo n-a mâncat niciodată în viața lui. Mi-a mai repetat asta de câteva ori și în zilele care au urmat, ceea ce mă face să mai pun pe listă cel puțin o dată Il Mulino ca să văd și eu ce avea așa în mod deosebit dorada aia.

Desertul surpriză nu știu ce să vă spun că a fost. De obicei întreb ca să mă lămuresc, dar de data asta doar am mâncat. Foarte bun! De băut s-a mai băut ceva tărie, bere, ceaiuri, cockteiluri, cred că și un vin, am fost prea mulți, nu mai țin minte toate, doar că nota noastră, la final, a fost de 1.400 de lei, destul de ok pentru cât s-a consumat și câți am fost.

Printre surprizele serii, de care am fost anunțați, a fost și o degustare de vinuri. Un somelier se plimba prin restaurant cu căruciorul lui cu ustensile și vinuri, dar nu prea a avut succes. Nici la masa noastră, după ce am văzut în meniu prețurile la vin. Din păcate doar a făcut act de prezență aproape toată seara, dar a fost o experiență chiar și asta. Eu una, nu mai văzusem un somelier în carne și oase.

Să vă spun despre muzică pentru că de aceea am ales Il Mulino. Muzica a fost asigurată de un domn care cânta la orgă. Încetișor așa, când am ajuns noi. Am vorbit cu o ospătăriță și am întrebat-o dacă se dansează de obicei și mi-a spus același lucru, că nu, dar că putem dansa dacă dorim, ceea ce am și făcut. L-am luat pe domnul cântăreț prin surprindere, a început să dea volumul din ce în ce mai tare și efectiv i s-a luminat fața când vedea că ne ridică la dans, ceea ce cred că nu prea i s-a mai întâmplat pe acolo. Ne-am făcut dedicații, ne-a făcut chiar și el și cred că ne-a spus de 10 ori că „asta va fi ultima melodie”. Cu toate că programul afișat pe ușă la intrare este 23, ora 24 ne-a prins tot acolo, dansând după chiar ultima melodie. Muzica a fost în general specifică locului, adică melodii italienești celebre care nouă ne-au făcut plăcere pentru că erau de pe vremea noastră, dar nu pot să spun că ne-a dat pe spate.

Să trag și o concluzie. Nu vă luați după aspectul exterior și intrați la Trattoria Il Mulino dacă aveți ocazia. Găsiți un interior foarte plăcut, decorat frumos, un serviciu ireproșabil aș putea spune, o mâncare bună, bună și niște farfurii sofisticate, la prețuri medii. Nu căutați însă atmosferă. Până la urmă noi ne-am făcut treaba, dar nu a fost atmosfera pe care o căutăm de obicei. Lumea vine aici să mănânce bine (sunt mulți străini), să socializeze minim și să se uite mai tot timpul în telefon. Nu sunt mese prelungite, asta am remarcat și data trecută. Omul vine, manâncă, stă puțin de vorbă sau verifică ce se mai întâmplă pe FB și pleacă. Toată lumea care a venit după noi, a plecat înaintea noastră. Unii și-au prelungit seara pentru că s-au mai uitat la noi! Eu zic că-i păcat de loc, ar merita mai mult. Pentru atmosferă eu n-o să mai încerc deocamdată, dar o să mai ajung ca să mănânc dorada aia pe care atâta a lăudat-o soțul meu. Sper ca pozele să fie convingătoare și să vă ajute să vă faceți o idee.

---

VIZUALIZĂRI: 1091 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI