Cateva ore 'fierbinti' pe o friguroasa zi, la Munchen

TIPĂREȘTE

Pentru cateva ore ale unei zile de iarna geroasa, am vizitat orasul Munchen, denumire ce am aflat de la ghidul nostru ca inseamna ”locasul calugarilor”, de la prima manastire ridicata aici in sec. VIII. Acest lucru a facut ca manastirile construite ulterior de-a lungul timpului sa fie de mare importanta in dezvoltarea ulterioara a orasului si de asemenea, in dezvoltarea istorica a acestui loc.

Situat in sudul Bavariei si capitala acesteia, Munchen este al treilea mare oras al Germaniei ca importanta atat industriala cat si turistica, strabatut de raul Isar. Este de asemenea si un important centru cultural si de arta, aici avand loc tot felul de spectacole de opera, teatru si concerte. Si cine nu stie si de marele si binecunoscutul festival Oktoberfest, a carei gazda anuala este Munchenul la fiecare sfarsit de septembrie sau inceputul lui octombrie! Atunci orasul se “gateste” de marea sarbatoare a mancarii bune, a bauturii, in special a berii, bautura traditionala care curge rauri-rauri (cum se spune), a bunadispozitiei si a distractiei care pune stapanire pe tot orasul. Si atunci “febra” cuprinde pe toata lumea, de la mai mic la cel mai varstnic localnic dar nu numai... aici se incinge pe drept cuvant atmosfera si cu turistii care vin din toate zarile special pentru a participa la acest festin, nu numai festival deosebit si unic...

Noi nu am vizitat orasul Munchen in aceasta perioada a anului – ghinionul nostru, ca sa zic asa, ci in una dintre ultimele zile ale anului 2008, intr-o zi foarte friguroasa de decembrie. Dar frigului care-si pusese in gand sa ne cam strice ziua, nu i-a mers planul “de inghetare” al turistilor si chiar al localnicilor care haladuiau ca si noi, pentru ca Munchen-ul este atat de frumos, de interesant si dornic de a fi “cucerit”...incat te incalzeste pe loc numai privindu-l.

Asadar, autocarul ne-a lasat intr-un loc, destul de aproape de strada pietonala din centru, unde am ajuns si noi pentru a admira Marienplatz, cu toate cladirile superbe, cu restaurante si magazine scumpe, elegante si aranjate pentru sarbatoare.

Artera aceasta pietonala si comerciala este cred eu, “buricul” orasului, unde se strange multa lume pentru a admira “jocul” deosebit al unei mari “jucarii” ce se afla pe cladirea noua a primariei orasului. Acesta bijuterie arhitecturala construita in stil neogotic, este deosebita si foarte atragatoare prin turnurile sale impozante, mai ales cel mai inalt, de 85 m. Clopotele ceasului din turn anunta muzical ora exacta in fiecare zi la ora 12 la pranz si dupa-amiaza la 5. Am avut si noi norocul de a asista la acest spectacol, cand s-a batut de miezul zilei. Si atunci in sunetele placute ale clopotelor, s-au pus in miscare niste statuete aflate pe doua nivele sau trepte; pe un nivel se desfasoara un dans medieval care celebreaza scaparea de molima de ciuma din sec. XVII, iar pe urmatorul nivel este celalalt grup de statui care executa o competitie intre nobili. Va scriu si eu ce ne-a spus atunci ghidul nostru si de fapt ce-am vazut cand am stat cu totii gura-casca si cu capetele ridicate si ne-am tooot uitat acolo, undeva, sus, la balcoanele primariei, unde “jucaria” functiona la fix. Cata precizie, dom’le, germana, nu alta... A fost un moment cand toata lumea din piata nu facea nimic decat privea ba muta de frumusetea momentului, ba inganand impresii sau exclamand scurt cate un “oh” de satisfactie in sunetele muzicale ale ceasului care anunta ora exacta...

Dupa terminarea “show-ului” am pornit mai departe si in imediata apropiere de acel loc am vizitat Catedrala Frauerkirche, sau mai pe romaneste, Biserica Fecioarei Maria, o alta frumusete in stil gotic, situata tot in centrul orasului. Este o cladire impunatoare, cu doua turnuri foarte inalte, din varful careia se poate arunca o privire panoramica asupra Munchenului. La intrare, jos, pe marmura, este impregnata o urma, care-i zice, pare-se, “talpa dracului”... Interiorul catedralei este mirific, grandios, este foarte inalta, cu o orga impresionanta. Am avut si norocul s-o auzim pentru putin timp si mi s-a ridicat pielea pe mine de la emotia data de sunetele acelea muzicale dumnezeiesti…

Dupa plimbarea prin toata piata si facut poze in stanga si-n dreapta, de nici nu stiam ce pozez, am mai intrat prin cateva magazine mai mult pentru a ne mai incalzi, caci de cumparat... nein... fiind atat de multa lume, ca nici sa te invarti pe loc nu reuseai... darmite sa mai vezi si tu una, alta, asa, mai pe-ndelete. Nemtii erau pusi pe tocat euroii toti, atunci, in prag de finish de an... deh... inca nu-i lovise pe atunci marea criza...

Am plecat mai departe si asa am vazut orasul cu strazile si bulevardele largi, cu tramvaie cu model mai veche, dar foarte silentioase, curate si nezgariate. Si ce m-a frapat mai mult si chiar mi-a placut a fost faptul ca pe fiecare trotuar era cate o banda pentru biciclisti, ca si la Viena de altfel (nu ca in Bucuresti, unde s-a taiat din trotuarul si acela ingust pentru a se face parcari pentru masini si din minusculul trotuar ramas, edilii nostri destepti foc au facut si ei banda pt. biciclisti…deh, sa avem si noi. Dar cum? ! ) Si chiar si atunci pe frigul acela erau persoane “calare” pe cate o bicicleta si faceau sport. Bravo lor! Inca o bila alba de la mine au localnicii Munchenului care, precum niste adevarati germani, pe langa sportivi, reusesc sa aibe si un rafinament cosmopolitan, relaxati, nu intotdeauna reci si distanti, cum ii credem multi dintre noi, moderni dar si foarte traditionalisti.

Da, asa este. I-am “mirosit” cel mai bine cand am ajuns la Beraria Hofbrauhaus, cea mai apreciata berarie traditionala din Bavaria. Am intrat in “sanctuarul” lor si repede, repede ne-am amestecat cu localnicii. Am gasit si un loc pentru cati eram, cu toate ca beraria era full de lume, dar munchen-ezii ne-au facut repede loc printre ei. Foarte ospitalieri ne-au si servit destul de rapid cu o portie zdravana de wursti de-ai lor si am luat si beri. Si tin-te soro pe bauta... De-abia am reusit sa dovedesc eu acel pahar urias care tot nu se mai termina... si m-a ajutat si fiica-mea...

Am vizitat apoi si toata beraria imensa, de fapt intinsa pe o suprafata apreciabila si pe trei nivele, subsol, parter si etaj si am ajuns la un moment dat intr-o sala mare de sus, unde erau insirate o sumedenie de mese cu scaune. Nefiind nimeni pe-acolo, am profitat de ocazie si i-am facut fiicei mele repede si pe sestache o poza, dupa care am zbughit-o. Am uitat sa mentionez ca la parter era o formatie de muzica ce canta melodii traditionale din folclorul german. Cantaretii erau costumati in costumele lor traditionale bavareze. Ne-a placut atat de mult atmosfera aceea lipsita de orice stres, de orice griji, galagia aceea, zumzetul acela vesel si bucuros ce razbatea de la fiecare masa... ca n-am mai fi plecat de acolo…

La ora stabilita, ne-am intalnit cu totii pentru a lua mai departe la picior orasul Munchen. Si am vazut alte cladiri cu multe, multe monumente si statui, fiecare dintre acestea fiind adevarate opere de arta. Nu le mai stiu denumirile, fiind atat de multe, dar ce-mi doresc este sa pot vizita mai multe zile si pe indelete orasul acesta care are, ohoho, foarte multe locuri de vazut, de stiut, de cucerit.

Dar oricum, sunt bucuroasa ca pentru cateva ore am fost si noi turisti intr-un oras german minunat de frumos, de interesant si de admirat si ma bucur ca si eu, precum multi altii, AmFostAcolo!!!

Cu mult drag, Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 4207 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI