Prin centrul vechi al Bucurestiului

TIPĂREȘTE

Când am fost în luna mai în Bucureşti şi am vizitat Mănăstirea Stravopoleus din Centrul Vechi, am vizitat şi alte locaţii din Centrul Vechi al capitalei. Nu se compară cu centrele vechi ale altor capitale europene pe care am avut ocazia să le vizităm (Budapesta, Praga, Viena) dar ne-a plăcut.

Intrarea în Centrul Vechi am făcut-o din partea cu Parcul Unirii, iar primul obiectiv care ne-a apărut în faţă a fost Hanu’ lui Manuc. Acesta a fost construit în anul 1808 de către armeanul Emanuel Mîrzaian cunoscut ca Manuc-bei. Construcţia iniţială a hanului a cuprins subsol, parter şi un etaj. La subsol se aflau 15 pivniţe boltite, la parter erau 23 de pravălii, două saloane mari, 10 magazii, camere ale servitorilor, bucătării şi un tunel în care încăpeau aproximativ 500 de persoane. La etaj se aflau un număr de 107 odăi folosite pentru oaspeţi. In anul 1812 în acest han s-a semnat pacea prin care s-a încheiat războiul ruso-turc început în anul 1806.

Următorul obiectiv pe care l-am vizitat a fost biserica Sfântul Anton sau Buna Vestire, această biserică datează din secolul al XVI-lea, a fost ctitorită de către Mircea Ciobanul în anul 1559 şi este considerată cea mai veche biserică din Bucureşti. Faţada este realizată din cărămidă aparentă în câte trei rânduri orizontale şi două cărămizi aşezate vertical pe benzile tencuite. Biserica este format din pronaos, naos şi altar. Pe naos se află turla bisericii.

După biserica Sf. Anton am pornit spre Curtea Domnească. Aceasta este format din mai multe clădiri ruinate iar la poarta de la intrare se află statuia lui Vlad Tepeş. Prima cetate în acest loc a fost construită de către Mircea cel Bătrân. In secolul al XV-lea Vlad Tepeş, consolidează cetatea construită de Mircea cel Bătrân şi o ridică la rangul de reşedinţă domnească. De-a lungul timpului Curtea Domnească a suferit mai multe modificari. A fost cucerită de către Stefan cel Mare care l-a ajutat pe Vlad Tepes să îşi reia tronul în Tara Romănească. Din păcate era pus lacătul pe poarta de la intrare şi nu am putut vizita ruinele clădirilor de după gard.

Apoi am pornit pe straduţele înguste (strada Selari) din orasul vechi care sunt pline de terase. In stanga si dreapta sunt clădiri cu o arhitectură deosebită dar din păcate unele dintre ele se găsesc într-o stare de degradare avansată, şi aveau şi celebra bulină roşie pe ele. Ne-a atras atenţia şi o clădire în care se află restaurantul Crama Domnească. Ne-am întors de pe strada Selari înapoi pe strada Franceză unde am admirat o cladire foarte frumoasă, în această clădire aparţine Bancii Naţionale a Romăniei. Clădirea a fost construită între 1883-1890, pe terenul unde se afla un vechi han. BNR este a 13 banca naţională înfinţată din întreaga lume. In faţa clădiri se observă ruinele unor clădiri vechi din Bucureşti. Aceste ruine sunt acoperite cu sticlă astfel încât să poată fi admirate de către turişti.

Plimbarea noastra a continuat pe strazile vechiului oraş şi am ajuns în faţa unei clădiri mari impunătoare pe care scrie Palatul Invăţământului, Stiinţei şi Culturii. Incet am ajuns poate pe cea mai cunoscută stradă din vechiul Bucureşti, strada Lipscani. Denumirea strazii provine de la cuvântul lipscan, denumire ce era dată negustorilor care aduceau marfă din oraşul german Leipzig, căruia în limba romănă i se spunea Lipsca, iar locuitorilor oraşului Lipscani. Această stradă era principala arteră comercială a Bucureştiului. Si acum am vazut multe magazine şi terase. Tot pe această stradă am găsit şi instituţii de cultură printre care Teatrul de pe Lipscani, Hanul Gabroveni, Hanul cu Tei, etc. Hanul Gabroveni se află la intersecţia străzii Lipscani cu strada Gabroveni. A fost construit între 1804 şi 1818 la dorinţa lui Constantin Mavrocordat. Hanul cu Tei este o altă locaţie cunoscută de pe strada Lipscani. Acest han a fost construit în 1833 de către Anastasie Hagi, Gheorghe Polizu şi Stefan Popovici. Este singurul han din Centrul Vechi care şi-a păstrat forma iniţială. Din câte stiu eu acum proprietarul locaţiei este cunoscutul fost fotbalist Ilie Dumitrescu, care are aici o expozitie de pictură dar şi un restaurant. De altfel în salile hanului sunt expoziţii permanente de pictură.

Telul nostru era să ajungem la Mănăstirea Stravopoleus, aşa că de pe Lipscani ne-am întors la Hanu’ lui Manuc, pentru că acolo era o hartă a centrului vechi. După ce ne-am informat am pornid iaraşi pe strada Franceză apoi pe strada Poştei. Ne-a apărut în faţă o altă clădire veche. Această clădire a fost construită în anul 1914 şi adăposteşte un spital. Apoi puţin mai departe, peste drum se află şi vechea Poştă. Am ajuns şi la ţinta nostră, Mănăstirea Stravopoleus despre care am scris un articol separat (vezi articol).

De la mănăstire am pornit spre clădirea CEC –lui, dar înainte de a ajunge aici am trecut pe lângă un alt han celebru Caru’ cu bere, care îşi are sediul într-o clădire construită în anul 1898, clădire monument istoric. Am ieşit în Calea Victorie unde am admirat clădirea CEC-lui. Construcţia clădirii a început în anul 1897 şi a fost finalizată în anul 1900. Am trecut şi pe lângă Muzeul Naţional de Istorie care este adăpostit de o clădire impresionantă. Pe scările clădirii se află şi o statuie a împăratului Traian cu lupoaica în braţe. Nu am intrat în muzeu, pentru că eram destul de obosiţi (veneam de la o nuntă), dar ne-am promis că o să vizităm muzeul cu altă ocazie când o să mai venim în Bucureşti.

Ca şi concluzie: Centrul Vechi al Bucureştiului nu are frumuseţea şi vechimea altor capitale Europene dar are un farmec aparte care atrage mulţi turişti străini, care bănuiesc că vizitează Centrul Vechi şi pentru arhitectura sa, nu doar pentru berea ieftină şi multitudinea de saloane de masaj care sunt în zona.

Dacă ajungeţi în Bucureşti vizitaţi Centru Vechi se merită. Noi am vizitat doar o parte din el, restul cu o altă ocazie. Sursa de inspiraţie în realizarea acestui articol a fost wikipedia.

Vă doresc concedii plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 2804 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI