Prin sat, printre mure, la izvor

TIPĂREȘTE

Va invit la o plimbarea agreabila prin satul Marga, apoi pe un drum placut la poalele Muntilor Tarcu, prin padure si printre rugi de mure, in amonte, pana la Izvorul Tamaduirii. Traseul nostru masoara 3 km dus si poate fi strabatut pe jos, de voie, dar si cu masina.

Satul Marga – sursa partial wiki, dar si din sursa loco (Ovidiu)

Marga este o comuna de munte din judetul Caras Severin avand o populatie de 1153 locuitori (2014) cf wiki si este constituita din satele Marga si Vama Marga.

Numele localitatii este legat de Fort Margum, asezare consolidata romana aparuta la inceputul secolului al II-lea pe teritoriul satului de astazi. Cum aveam sa aflam la povesti de seara, nu prea sunt vestigii istorice vizitabile din aceasta asezare. In primul rand nu a existat pana acum un proiect ferm de scotocire pe scara larga, dar organizata, a maruntaielor pamantului in Marga. Pietre vechi exista, unele la suprafata, copiii satului putand a se juca printre ele. Ce este sigur este faptul ca pe aici trecea un important drum roman care lega Tibiscum (despre care voi povesti cu alta ocazie) cu Sarmizegetusa Ulpia Traiana vezi impresii si in continuare cu Potaissa.

In secolul al XVIII-lea Marga este aproape depopulata! Satul apartinea in acele vremuri condomeniului habsburgic al Banatului timisorean. A venit insa razboiul ruso-austriaco-turc, cand Marga a fost incendiat si populatia a scazut semnificativ.

Mai aproape de zilele noastre, in secolul trecut, conform Tratatului de la Trianon, Marga era inglobat in Regatul Romaniei.

Populatia este aproape integral romana si de religie ortodoxa. In sat am mai vazut si o biserica baptista.

Marga se mandreste insa in perioada postbelica cu multe performante artistice. Exista si un monument care atesta aceste performante. Corul din Marga, care a luat fiinta pe langa biserica, a fost promovat de personalitatea locala Nicolae Jompan. Corul acesta a devenit reprezentativ, aproape toti copiii satului fiind atrasi catre acesta, prin activitati organizate pe langa scoala satului.

Asa se ajunge ca in Marga sa se ridice cel mai mare camin cultural din Banat. Acesta avea sa gazduiasca numeroase activitati cultural artistice cu participarea formatiilor cultural-artistice din intreaga tara.

Ansamblul din Marga a obtinut numeroase premii si distinctii la concursurile regionale si nationale, si desi baza de selectie locala era atat de mica, ansamblul din Marga se batea de la egal la egal cu participanti din Bucuresti, Sibiu (Junii) si Timisoara, premiile castigate vorbind de la sine. In anul 2015, in localitatea vecina Bucova, la Festivalul folcloric international (de data aceasta) “”Ciobanasul””, profesorul si dirijorul Jompan a extins ansamblul vocal barbatesc local completandu-l cu voci feminine si barbatesti si din satele vecine, performatele grupului condus de maestrul din Marga fiind din nou remarcate si in presa. Felicitari maestrului Jompan!

Prin sat

Plimbarea noastra incepe de la Pensiunea Ana Marga vezi impresii. Ideea pentru vizitarea acestei destinatii – Izvorul Tamaduirii - s-a infiripat in seara in care am ajuns in Marga. In acea zi dupa drumul destul de lung, in special pentru Denisa, am luat-o la pas prin sat, condusi fiind de gazda noastra, Ovidiu, la casa lui parinteasca unde locuia familia sa largita.

In acea zi, am facut o mica bucla pe ulitele principale ale satului din partea de amonte a acestuia. Am admirat casele solide din Marga, curtile generoase si ingrijite, florile, animalele. Pe drum, la ceas de seara, vacile se intorceau la casele lor, fiecare stiind unde “sa parcheze”. Fara voia noastra, am atatat cainii din curtile oamenilor, care pesemne au simtit oameni straini de loc si si-au facut datoria antrenandu-se unii pe altii in latrat. Ne-am intalnit mai sus cu capre si oi. Oile pasteau, caprele erau si ele “la masa”, tragand de crengile tepoase ale arbustilor din zona, macesi, dar si rugi de mure, raspandite din belsug in sat. Am intrat in vorba cu o doamna care pastea animalele si am bagat in seama cainii care le insoteau spre deliciul Denisei.

Intr-o curba, unde drumul principal si totodata cel catre obiectivul amintit coteste 90 grade catre stanga conform indicatorului din apropiere, se gaseste strandul satului Marga. Un strand pe care l-am gasit cu bazinul gol, fara apa, cu peretii nevopsiti, care arata mai degraba paraginit.

De aici ne-am intors pe un drum in bucla care se intalnea cu cel pe care urcasem, undeva mai jos.

Aceasta prima iesire a avut rolul de a simti putin pulsul locului, de a simti mirosul animalelor, dar si un rol de recunoastere.

Astfel, am identificat si doua indicatoare, care aratau drumul catre Manastirea Izvorul Tamaduirii, asa ca am hotarit ca ziua urmatoare, daca vremea ne va permite sa facem aceasta relativ scurta plimbare. Nu a fost sa fie ziua urmatoare, dar in una din zilele urmatoare tot avea sa se petreaca plimbarea noastra.

Drumul catre izvor

Pana la iesirea din sat drumul este asfaltat. Sunt doua variante de drum care se intalnesc la iesirea din sat. Daca urmam indicatorul rutier, urmam drumul putin mai lung, cel pe care urcasem mai deunazi.

Apoi drumul devine unul de tip forestier, dar de calitate buna, si se intinde in lungul paraul Nermes. Traversam o scurta zona de padure. Drumul strabate mai sus mai multe luminisuri. De o parte si de alta a drumului sunt rugi de mure. Am intalnit mure si la iesirea din sat, si am cules in prima seara si noi si capritele. Aici insa eram doar noi si murele. Murele coapte, sa ne intelegem! Denisei i-au placut mult murele, asa ca am cules si mancat mure in mai multe reprize. Este august si acesta este momentul lor la altitudini relativ joase, circa 300 - 500 metri altitudine.

Dupa vreo 2 km si ceva, surpriza! Asfalt!

Izvorul Tamaduirii

Pe dreapta drumului, cum am venit noi, apare o contructrie de izvor amenajat. Suntem la Izvorul Tamaduirii. Ne oprim si ne spalam pe fata cu apa de izvor. Bem si cateva inghitituri de apa rece si revigoranta. Izvorul arata ca o troita, o casuta mica, acoperita cu un acoperis rosu din tigla metalica. Amenajarea este din piatra, izvorul captat curge printr-o teava metalica si are un debit foarte bun. Deasupra izvorului o icoana reprezentativa in piatra cu o imagine sugestiva reprezentand Izvorul Tamaduirii, pe care o vom mai intalni nu peste mult timp.

Pe o fresca din piatra scrie Izvorul Fataciune – Izvorul Tamaduirii iar pe alta ”Spalati si pacatele nu numai fata (fatza) ! ”, asa ca nu am stat pe ganduri si m-am spalat de cateva ori!

De aici drumul se bifurca. Unul continua pe firul paraului in sus, iar noi vom vira dreapta in urcus pronuntat in cateva serpentine. Atentie! Nu este niciun indicator la aceasta ramificatie.

Asezamantul medical crestin Marga

Urcusul se strecoara pe o limba de asfalt printr-un adevarat desis de rugi de mure. Culegem din nou gustoasele fructe de culoare neagra care pateaza limba si mainile si te dau de gol ca ai savurat gustul lor.

Ceva mai sus, la capatul drumului amenajat este Complexul medical crestin Izvorul Tamaduirii realizat de Asociatia medical crestina Izvorul Tamaduirii.

In curtea asezamantului este biserica, dar si o casa, in care locuiesc cele doua maicute ale obstei constituite aici. Casa este una solida, noua, biserica este insa in renovare. Mi s-au parut lasate de izbeliste lucrarile la biserica, dar speram sa ma insel. Sau poate era de abia in constructie. Oricum nu era nici urma de muncitor, desi era o zi lucratoare obisnuita sì nicidecum zi de sarbatoare. Ovidiu, gazda noastra ospiatliera si draga de la pensiune, avea sa imi confirme ca mai au nevoie de resurse financiare sa continue lucrarile la biserica.

Pe afara arata bine biserica, zugravita in alb, inauntru insa sunt multe schele si proptele din lemn montate. Pictura parea destul de proaspata si arata bine. Icoana reprezentativa a acestei manastiri este cea care am intalnit-o si pe frseca de la izvor. Este o icoana a Fecioarei Maria cu pruncul intr-o cupa mare cu picior din care curg doua suvoaie de apa, sub care sta scris:

Din izvorul tau cel nesecat, ceea ce esti de Dumnezeu daruita, daruieste-ne noua, izvorand pururi, curgerile harului tau mai presus de cuvant, caci, pe ceea ce ai nascut, mai presus de cuget, pe Cuvantul, te rugam sa ne rourezi cu darul tau, ca sa strigam: bucura-te apa izbovitoare! ”.

In biserica nu am intalnit pe nimeni. Am lasat niste banuti si ne-am autoservit cu lumanari pe care le-am aprins la locul amenajat in acest sens. Amenajat este insa mult spus. Am gasit mai degraba dezordine si murdarie.

Din curtea manastirii, pe culmea de vis-a vis zarim o cruce alba suficient de mare ca sa atraga atentia de la distanta de pe munticelul, unde ne aflam noi. Dealul respectiv este complet impadurit, iar crucea este situata pe un promontoriu stancos intre copaci.

Popasul nostru aici nu a fost mai lung de 20 minute, mai mult timp am petrecut pe drum la cules de mure. Plimbarea a fost agreabila si o recomand tuturor celor care ajung in Marga. De altfel cred ca (aproape) toti turistii, care ajung in acest sat, urmeaza si cei 6 km dus-intors pana la Manastirea Izvorul Tamaduirii si inapoi.

---

VIZUALIZĂRI: 3149 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI