Insula Mures si padurea Ceala de langa Arad

TIPĂREȘTE

După ce am băut cafeaua la restaurantul pensiunii Lunca, am pornit să ne plimbăm prin curtea din spate a pensiunii. Am ajuns pe malul Mureşului, şi cum priveam noi apa în sus şi-n jos, am vazut la vreo 100 de metri de pensiune un pod care traversa râul. Am zis hai să vedem unde duce podul.

Am pornit spre pod, când am ajuns la el am văzut că este un pod din scânduri puse pe un schelet metallic şi este sprijinit pe nişte pontoane. Sincer scândurile par cam subrede. Ne-am tot chicotit, să trecem, să nu trecem, mai ales că nu vedem pe nimeni să vină spre acest pod şi să-l treacă, (era poate prea de dimineaţă-ora 8:30) iar la capatul podului era scris pe un panou că fiecare trece podul pe propia răspundere. Până la urma am trecut încet podul fără a provoca balansuri prea mari. Podul are o lungime de peste 100 de metri. Am ajuns la capătul celălalt al podului, iar acolo un panou informativ ne spunea că ne aflăm pe Insula Mureş, şi că pe această insulă trebuie să respectăm nişte reguli. Am aflat că o asociaţie care poartă numele insulei se ocupă de întreţinerea şi reparaţia podului şi că vizitatorii insulei trebuiesc să plătească o taxa de trecere a podului. Plătim dar unde, că nu era ţipenie de om pe lângă noi.

Am păsit timizi pe insulă, chiar în spatele panoului care ne spunea regulile care trebuiesc păstrate pe insulă, se află o biserică micuţă, care pare a fi ingrijită. La intrarea în biserică flutura în adierea vîntului un mândru steag tricolor. Tot aici, la intrarea pe insulă mai sunt puse două panori pe care sunt trecute păsările şi peşti care se găsesc în Parcul Natural Lunca Mureşului, pentru că într-adevar ne aflăm în acest parc natural. Mergând mai departe ne întânpină o ancoră şi o căruţa, frumos aranjate pentru a desfăta privirile turiştilor.

Insula Mureş s-a format apoximativ acum 200 de ani prin unirea mai multor ostrovuri, încet, încet pe acestă nouă insulă a apărut vegetaţia, apoi căteva animale şi-au găsit adăpost aici. Dacă la început insula era vizitată doar de pescari şi barcagii care făceau escale în drumul lor spre Lipova, cu timpul insula a început să devină interesantă şi pentru crescătorii de animale care veneau aici cu animalele la păscut când apele Mureşului scădeau şi le permitea să ajungă aici. Nu a trecut mult timp şi oameni au descoperit alt potenţial al insulei acela de a oferii liniştea şi relaxarea de care aveau nevoie după zilele obositoare pe care le petreceau la oraş. Imediat au apărut şi primele construcţii, care erau cabane din lemn pe piloni. Cam aceasta este o mică istorie a insulei.

Am pornit prin interiorul insulei, aici pe stălpi de iluminat sunt puse plăcuţe de orientare (cum sunt în oras plăcuţele cu numele străzilor). Pe aceste plăcuţe nu sunt trecute nume ci doar Aleei (Aleea 1, Aleea 2,3 etc). Mergănd pe aceste aleei am văzut diferite construcţii construite după posiblitatea material a propietarului de la cabane simple din lemn la case sănătoase cu anexe şi dependinţe şi până la vile de lux toate integrate într-un spaţiu care în mare parte şi-a păstrat sălbaticia.

Cum ne plimbam noi pe aleeile insulei, apare şi o localnică, intrăm în vorbă cu doamna (care este profesoară în Arad). Prima întrebare a fost dacă sunt locuri de cazare pe insula. Raspunsul doamnei a fost negative, locurile de cazare sunt lapensiunile de pe malul Mureşului (şi sunt cîteva, pe lângă cea la care am stat noi încă vreo 3). Doamna profesoară a continuat, mai demult pe insulă se află un restaurant de lux unde veneau de obicei oameni cu stare din Arad, pentru a se relaxa şi alunga stresul cotidian. Acum acest restaurant este o ruină. Apoi ne spune că terenul pe care sunt construite locuinţele este concesoinat de la primărie şi că nimeni nu este propietar pe insulă, iar majoritatea locuitorilor insulei stau aici doar vara. Din vorbă în vorbă doamna ne invită la o cafea, am refuzat politicos, spunînd că am băut la pensiune, doamna a spus “să nu vă mire dacă în plimbarea voastră pe insulă mai întâlniţi localnici care să vă invite la cafea, pentru că aşa suntem noi locuitorii insulei”. I-am mulţumit încă odată pentru tot şi am plecat mai departe.

Ne-am mai plimbat noi pe aleeile insulei apoi ne-am întors la pensiune, şi am pornit spre casă. Pe drumul, până să ajungem la autostradă am trecut printr-o pădure. Un panou ne-a informat că suntem în pădurea Ceala. Acesta este o pădure de stejar aflată într-o arie protejată.

Ca şi obiective turistice în această pădure sunt: Cetatea Ceala construită în anul 1486, satul Bodrogul Vechi sat, cu o vechime de peste 800 de ani în care se află mănăstirea cu acelaş nume. In această pădure se află şi o parcela unde sunt plantaţi arbori care poartă denumirea de Chiparosul de baltă – acesta este un arbore original din America de Nord şi se spune că este cel mai logeviv arbore, ajungănd în anumite condiţii până la 6000 de ani. Cei din pădurea Ceala au o vârstă de 50 de ani. Nu am vizitat toate aceste obiective dar ne-am zis că o să venim altă dată să stăm în zona mai mult şi atunci o să avem timp să vizităm totul.

Vă doresc vacanţe plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 5100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI