Nenea Iancu - berărie cu prințipuri

TIPĂREȘTE

Pentru că ne plac micii, dar nu ne place să ne afumăm frigându-i, ne-am propus o ieșire undeva unde să-i găsim fără a ne osteni prea mult.

Berăria "Nenea Iancu" din centrul vechi al capitalei, o berărie cu prințipuri după cum ea însăși se apreciază, situată pe ulița fierarilor de altădată, adică pe Str. Covaci, nr. 3, ne-a atras nu doar prin parfumul interbelic al locului, ci și pentru că - după cum se spune - acolo au fost preparați primii mici din România.

În sec. XIX, pe amplasamentul unei vechi grădini ce fusese amenajată de meșterii italieni aduși de Brâncoveanu, se afla restaurantul lui Iordache Ionescu, unul dintre cele mai renumite din acele vremuri. Cu mâncare bună, cu cele mai alese vinuri românești, cu muzică lăutărească și cu un amplasament atât de favorabil, este de la sine înțeles că restaurantul a fost frecventat de multă lume, Ion Luca Caragiale - Nenea Iancu - fiind doar unul dintre clienții săi fideli.

Povestea micilor

La restaurantul lui Iordache, într-o zi cu mulți mușterii, bucătarul a rămas fără maţe pentru patricieni, adică pentru cârnaţii cei mari. Ca să nu-și lase clienții să plece nemulțumiți, în amestecul destinat cârnaţilor patricieni pentru care maţele se terminaseră, inspirat, bucătarul a mai adăugat condimente și alte ingrediente menite a împiedica împrăștierea cărnii și dându-i formă de cârnat, a pus-o direct pe frigarea încinsă. Succesul cârnaților fără mațe - denumiți ulterior "mici" sau "mititei" - a fost atât de mare încât nu doar că au fost incluși în meniul zilnic, dar au și făcut multă vreme faima restaurantului "La Iordache".

O seară la "Nenea Iancu"

Firește, cunoscând întâmplarea căreia îi datorăm apariția micilor, având poftă de mici, dar și de istorie interbelică, am ales să ne petrecem o seară la "Nenea Iancu" - berăria cu prințipuri care s-a deschis în 2013 în exact aceeași locație în care a fost restaurantul lui Iordache. Ca un omagiu adus marelui dramaturg, la puțin timp după ce s-a sărbătorit "Anul Caragiale" - împlinirea a 160 de ani de la nașterea lui Ion Luca Caragiale - noului local i s-a dat numele "Nenea Iancu".

Mergând la berăria cu prințipuri, voiam să ne convingem că într-adevăr acolo se găsesc cei mai buni mici, ei fiind preparați - zice-se - după rețeta de acum o sută de ani.

Cu rezervare telefonică făcută cu patru zile înainte, sâmbătă, până să se fi împlinit ora 19.00, căutând restaurantul, intram pe fosta stradă a fierarilor din vechiul târg al Bucureștilor. Îngustă, pietruită și mărginită de clădiri cu balconașe - unele mai îngrijite, altele părând acum abandonate - Strada Covaci te transpune în atmosfera capitalei interbelice cunoscută de noi doar din fotografii. Cei care au fost în centrul vechi al capitalei știu că nu trebuie să te aventurezi acolo cu mașina. Vechile străzi - acum pline de terase și restaurante - sunt doar pietonale și - la traficul actual - nu se găsesc locuri de parcare nici măcar pe undeva prin jur. De altfel, pentru că nimeni nu merge la o berărie fără intenția de a sorbi măcar un strop de bere, recomandat este a veni aici cu taxiul sau cu mijloacele de transport în comun. Cel mai aproape se află staţia de metrou Piața Unirii. Pe la Hanu' lui Manuc, lăsând în stânga Cafeneaua Veche, ești deja pe Strada Covaci. La numărul 3, deci mai aproape de celălalt capăt, chipul marelui dramaturg decorând o intrare înghesuită între altele, anunță că ați ajuns deja la berăria "Nenea Iancu".

Terasa de la stradă are măsuțe rotunde, mici, foarte potrivite pentru un cuplu. Scaunele din fier forjat acoperite cu perne inclusiv pe spătar sunt destul de confortabile, dar cam înghesuite.

În interior se află un salon de servire la parter și un altul, mai mic, la etaj. Fiind vară și "Căldură mare, monșer! " după cum spunea și Nenea Iancu, mușteriii preferă să-și bea berea în aer liber, la terasă. Atmosfera este plăcută, relaxantă, mai ales cu muzica în surdină care se propagă pe toată strada și cu ecranul mare de la vecinii de vis-à-vis pe care se derulează un meci de fotbal înregistrat.

Cum spuneam, în interior nu era nimeni atunci când am fost noi acolo, așa încât am putut fotografia fără a deranja pe cineva. Decorațiunile de pe pereți, lămpile de epocă și plafonul cu grinzi de lemn, capitonat cu ziare vechi, imaginile înfățișând Bucureștii de altădată, toate te fac să te simți ca într-un muzeu. Barul foarte bine asortat și cele două LCD-uri montate sus sunt singurele aspecte care țin de modernitate.

Am aflat că în serile de joi la berăria "Nenea Iancu" se poate asculta muzică din perioada interbelică, înregistrări ale interpreților care au făcut faimă în acea vreme: Cristian Vasile, Jean Moscopol, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, Zavaidoc, Mia Braia, Petre Alexandru și Maria Tanase.

În interior nu se fumează, iar cei cărora le place dansul vor afla că la Berăria "Nenea Iancu" nu se dansează. Aici doar se socializează la o bere răcoroasă și eventual se servește ceva.

Pe terasă, pe fiecare măsuță se află o scrumieră și meniul. Cartonat, într-o prezentare grafică de excepție, meniul face cunoscute felurile principale (mici - specialitatea casei, cârnăciori, ceafă de porc, fripturi de pui, toate asezonate cu muștar, cartofi prăjiți și murături) și diversele sortimente de pizza care se pot comanda.

Lista de băuturi este foarte lungă, dar - bineînțeles - începe cu Berea "Nenea Iancu" blondă specială sau albă nefiltrată (la halbă sau la sticlă), apoi continuă cu nenumărate tipuri de bere germană sau britanică. Și alte băuturi pot fi comandate aici. Dacă doriți amănunte, accesați Berăria "Nenea Iancu" Veți găsi acolo și o prezentare detaliată și foarte interesantă a fiecărui tip de bere.

Noi am comandat un Platou cald "Nenea Iancu" (pentru două persoane) compus din mici, cârnăciori, ceafă de porc, cartofi prăjiți, muștar și castraveciori murați și - desigur - Berea "Nenea Iancu". Dat fiind că noi am venit cam devreme, iar terasa nu era aglomerată atunci, timpul de așteptare nu a fost prea mare. Serviciul a fost excelent.

Prețuri? Platou cald "Nenea Iancu" - 60 lei, Berea "Nenea Iancu" albă nefiltrată – 9 lei/halba. Apreciem că prețurile sunt pe deplin justificate pentru un restaurant cu tradiție, aflat într-un loc atât de încărcat de istorie.

În final…

Nu știu dacă micii - specialitatea casei la Berăria "Nenea Iancu" - sunt preparați chiar după rețeta de acum o sută de ani. Netrăind acele vremuri, nu pot face o comparație. Pot însă afirma că micii care ni s-au servit nouă au fost foarte buni. Eu, care nu mă dau în vânt după murături, acord un mare plus castraveciorilor murați de la Berăria "Nenea Iancu". Erau din producția nouă, deci cu un grad de aciditate nu prea accentuat. Soțul meu a apreciat în mod special Berea "Nenea Iancu" albă și nefiltrată.

Trebuie să se știe că nu se poate plăti și cu cardul.

P. S. Pentru că spiritul lui Caragiale este încă viu la Berăria "Nenea Iancu", nu pot încheia articolul fără a menționa un amănunt picant. Toaleta - foarte curată, cu pereții decorați cu picturi de epocă - ne prezintă un personaj celebru: "Coana Mița era o doamnă până să-și suie șoșonii pe clozet".

---

VIZUALIZĂRI: 2466 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI