Mănăstirea Cotmeana, cea mai veche mănăstire din Muntenia

TIPĂREȘTE

Drumul de la Piteşti la Râmnicu Vâlcea îl fac destul de des. Mai mult decât atât, un prieten are o casă de vacanţă într-un sat aparţinător comunei Cotmeana şi merg acolo deseori. De fiecare dată am trecut fără să opresc prin curba de pe E81 unde este o plăcuţă pe care scrie "spre mănăstirea Cotmeana". Mănăstirea se află pe DJ703A, la vreo 7 km de interecţia cu E81.

Acum doi ani însă, am hotărât să mergem să vizităm mănăstirea despre care se vorbea destul de mult. Şi am făcut asta nu pentru că auziserăm că acolo preotul "deschide cartea", nici nu ştiu mare lucru ce înseamnă asta, ci pentru că auziserăm că mănăstirea Cotmeana este cea mai veche mănăstire din Ţara Românească, atestată documentar într-o scrisoare a lui Mircea cel Batrân către mănăstirea Cozia din 1388.

De fapt, mănăstirea este chiar mai veche, nici nu se ştie exact de când.

De Cotmeana se leagă şi numele lui Constantin Brâncoveanu, care a restaurat-o. Restaurări s-au mai făcut şi între cele două războaie mondiale şi, culmea, pe vremea comunismului, deşi mănăstirea ca aşezământ monahal fusese închisă în 1945. În 1990 ea a fost redeschisă ca mănăstire de călugări.

Biserica veche, de pe vremea lu Mircea cel Bătrân este de dimensiuni reduse, cu ziduri groase din cărămidă şi cu structură clasică, formată din altar, naos şi pronaos. Picturile interioare sunt foarte vechi, cea din naos din timpul lui Mircea cel Bătrân, iar cea din pronaos din timpul lui Constantin Brâncoveanu. Caracteristică este decoraţia exterioară, realizată din discuri ceramice colorate, plasate sub cornişă.

Uşile originale sunt expuse la Muzeul de Artă din Bucureşti.

Acoperişul este din şindrilă, ca de altfel şi cele ale celorlalte clădiri ale complexului.

Întreaga mănăstire este înconjurată de ziduri de apărare groase şi înalte, din cărămidă. În turnul clopotniţei se află unul dintre cele mai vechi clopote din lume, dăruit mănăstirii de un boier, la sfârşitul secolului al XIV-lea.

Biserica nouă a fost construită acum câţiva ani, în aşa fel încât se integrează bine în complexul celorlalte construcţii ale mănăstirii.

Pictura acesteia, mai ales cea exterioară, a stârnit multe comentarii, multe din ele venite din partea unor ignoranţi în domeniu, dar nu vreau să insist asupra acestui aspect.

Aşa cum puteţi vedea şi în fotografiile ataşate, pe zidul exterior este o pictură aş putea zice clasică, reprezentând Judecata de apoi. Am aflat că pictura bisericii a fost realizată de nişte pictori din Bacău, care, mai mult ca sigur, s-au inspirat din picturile exterioare ale bisericilor bucovinene, mă refer aici în special la Voroneţ.

Construcţia bisericii a beneficiat şi de avantajele tehnicii moderne, având sistemul de încălzire încastrat în pardoseală.

Poate aţi văzut la TV un reportaj făcut aici cu camera ascunsă despre un urs ţinut de călugări în condiţii rele. Din păcate eu nu am văzut ursul, pentru că sunt unele zone unde nu se poate intra liber, aşa că nu ştiu amănunte.

Oricum, chiar dacă nu sunteţi religioşi şi vi se iveşte un zâmbet neîncrezător în colţul gurii dacă se vorbeşte despre renumele de exorcist căpătat de Părintele Stareţ, merită să faceţi un mic popas aici, dacă treceţi prin apropiere, pentru că locul vibrează de istorie, conservată surprinzător de bine.

---

VIZUALIZĂRI: 4390 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI