Ratacind prin Grecia

TIPĂREȘTE

Aveam cazare in Halkidiki, dar vroiam sa descoperim cate putin din Grecia, aceasta tara plina de romantism si mister. Ca sa nu pierdem masa si plaja de la hotel, ne-am hotarat sa facem, inainte de incaperea sejurului pe litoral, un circuit de cateva zile. Miercuri dimineata la ora 6. 00 am iesit din tara, prin vama Giurgiu. Am strabatut Bulgaria cu teama (datorita atator evenimente neplacute care s-au intamplat aici) iar la amiaza in jurul orei 13 am intrat in Grecia. Dintr-o data, alt aer, alta vegetatie. Ne-am hotarat sa ajungem pana la Salonic, aflat la apx. 100 km de vama cu Bulgaria. Drumul linistit, dar insorit l-am parcurs cu graba, doream sa ajungem si nu mai aveam rabdare. Cu un an inainte trecusem pe acolo si ne-au atras privirile niste bisericute in miniatura aflate la marginea drumului. Erau foarte dragute, albe cu acoperis albastru, galbene cu acoperis bordo. Aveau ferestre si erau asezate pe un piedestal. Ne-au trezit curiozitatea aceste mici altaruri iar cand am ajuns la destinatie ne-am informat. Am aflat atunci ca sunt locuri unde au avut loc accidente. Ne-am uitat dupa ele dar nu le-am mai vazut, probabil din cauza autostrazii in constructie. Am ajuns la Salonic in jurul orei 16 si am cautat cazare. Salonicul este plin de hoteluri, dar foarte multe sunt de 2 si trei stele. Cele de doua stele au baia direct in camera, imprejmuita doar de un paravan. Am cautat si am gasit intr-un final Hotelul Mandrino, de trei stele, care era rezonabil. Ne-am plimbat apoi prin Salonic, admirand cladirile specifice si arhitectura aparte. Blocurile sunt cu putine etaje si drepte, iar toate apartamentele au in fata ferestrelor niste storuri mari din material textil pentru a proteja incaperile de soarele puternic. Mult leandru roz, rosu si alb pe strazile Salonicului…

Am facut o plimbare pe faleza. Aici este un parc dragut precum si Turnul Alb, pe care l-am gasit in reconstructie. Terase frumos amenajate cu palmieri, leandru si flori colorate. Dupa noaptea petrecuta la hotel Mandrino, joi am pornit spre Lithohoro, apx. 100 km, imediat dupa Paralia Katerini. E foarte cald. Aici am urcat pe Muntele Olimp, care ne-a impresionat prin maretia lui. De pe munte am avut o panorama superba asupra Katerini, dar din cauza caldurii, peisajul este incetosat. Am cautat cascada lui Zeus, dar cred ca nu stiam bine ce cautam si nu am gasit nimic. Am facut un popas pentru masa pe munte, intr-un loc special amenajat, un foisor din lemn pentru turisti. Ne-am racorit putin, cred ca pe munte erau cu vreo 4 grade mai “racoare” decat in rest. Privelistea e deosebita. Am pornit spre Kalambaka, inca 178 km, apx. 3 ore de mers, cu opriri. Cu cat de indepartam de muntele Olimp, vegetatia dispare si in fata avem doar pustiu. In zare se vede orasul Larissa. Nu ne abatem de la drum. Autostrada Salonic- Atena nu e continua, din loc in loc trecem pe drumuri nationale si reintram pe autostrada. Platim si vreo 2-3 taxe de autostrada. Din nou pustiu... Soare si vegetatie arsa... pe ici, pe colo, au ramas urmele incendiilor care au fost in 2008 pe autostrada. Dealuri cu iarba uscata, arbusti de mici dimensiuni arsi pe portiuni mari de drum. Pana am ajuns la Trikala nu am vazut nici o asezare, doar pustiu si uscaciune... E soare... E cald... Trikala, vazut de pe drum, mi s-a parut a fi un orasel mai nou, cladirile pareau proaspat vopsite in culori deschise, albe, crem, bej. Pornim mai departe spre Meteore. Din nou pustiu si vegetatie arsa... Ne apropiem de Kalambaka, orasul de la poalele Meteorelor. Intrand in oras, am luat-o dupa indicatorul de Meteore. Din departare am zarit reclama si stelele hotelului Famissi Eden si ne-am dus direct incolo. La intrarea in hotel am vazut piscina hotelului, plina si ne-am grabit sa ne cazam ca sa putem face si noi o baie. Hotelul era plin, cu greu am gasit doua camere (renuntase cineva care avea facuta rezervare). Seara am mancat in oras. Privelistea din centrul orasului era deosebita: un perete imens de stanca, drept, luminat, separa Meteorele de oras.

A doua zi dis de dimineata, vineri, am plecat spre Meteore si ne-am intors la hotel la ora 12 sa predam camera, bineinteles dupa ce ne-am racorit din nou in piscina. Am plecat satisfacuti, dar cu regret ca nu puteam sta mai mult.

Pentru a nu ne intoarce in Salonic pe acelasi drum, am hotarat sa mergem in Edessa, aflata la apx. 200 km de Kalambaka, unde puteam vedea cascada Edessa. In continuare caldura mare, uscaciune, munti arizi, fara nici un pic de vegetatie. Dar, cand am inceput sa ne apropiem de Edessa, vegetatia a reaparut. Incet, incet, vedem arbori, munti ceva mai impaduriti, si culoarea ‘verde’, de care parca uitasem. Am ajuns in Edessa pe la orele 16. Indicatoare spre cascada au fost imediat de la intrarea in oras, deci am ajuns foarte repede. Ne-am pierdut vremea pe-acolo, ‘racorindu-ne’ la vederea apei, dupa care am cautat cazare. Am gasit un hotel de doua stele, avea si dus, dar doar cadita, fara perdea sau cabina de dus. A fost greu, baia era plina de apa, dar o noapte am rezistat. Peste drum de hotel era o mica alimentara cu produse de panificatie. Am cumparat niste felii de pizza, gogosi cu branza si am pornit mai departe. Aveam de facut inca 160 km pana in Psakoudia, sa ne cazam si sa ne odihnim la bungalourile Philoxenia.

Dupa doi ani de zile imediat, inca sunt fascinata de acele locuri si imi doresc cu nerabdare sa ajung in Grecia din nou.

---

VIZUALIZĂRI: 2611 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI