Un loc magnific, Meteora!

TIPĂREȘTE

După frumoasele zile petrecute în Halkidiki pe braţul Kassandra, şi vizitarea unei bune părţi din braţul Sithonia, am hotărât să umplem sejurul nostru şi cu câteva zile în zona continentală a Greciei, mai precis în munţii Pindului. Şi cum era oarecum în drumul nostru, primul obiectiv trecut pe listă a fost complexul de mănăstiri ortodoxe din Meteora.

Pentru că am fi vrut să vedem cât mai multe pe traseu, am ales ruta pe A1 în loc de A2 cu intenţia de a face câteva popasuri pe la poalele muntelui Olimp. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, pentru că aglomeraţia la ieşirea din Tesalonic şi de pe traseu ne-a împiedicat să vedem prea multe obiective până la Meteora.

Ba mai mult, m-au enervat şi desele opriri în cele şase puncte de taxare ale rutei pentru care am plătit 11,2 euro. Ultimul punct de taxare a fost la o distanţă aşa de mică faţă de cel anterior (nu cred că a avut mai mult de 3 km), încât i-am şi reproşat doamnei care încasa tariful ,....”taxare doar pentru un km parcurs de autostradă? ”. Evident că doamna a dat din umeri, în fond ea nu a avut nicio vină, însă eu eram crispat în acel moment şi trebuia să-mi vărs năduful pe cineva. În Larisa nu am oprit decât pentru alimentare, am trecut pe lângă oraşul Trikala şi în jurul prânzului am ajuns în oraşul Kalambaka.

De aici se poate ajunge la mănăstiri prin două direcţii, la stânga prin Kastraki sau prin dreapta (mai scurt, dar mai abrupt). Noi am luat-o pe drumul din dreapta şi după un urcuş şerpuit, cu un asfalt de bună calitate, am ajuns pe un platou unde ne-au ieşit brusc în faţă stâncile Meteorei.

Prima impresie pe care ne-a făcut-o acest loc a fost aceea că am nimerit pe altă planetă, nişte stânci ciudate ieşite aşa ca din pământ şi fără nici o legătură cu lanţurile muntoase pe care le văzusem până acum.

Din acest loc am reperat şi câteva mănăstiri, dar cum erau şi în stânga şi în dreapta drumului nu ştiam pe unde este mai bine să mergem mai departe. Până la urmă am luat-o în dreapta şi bine am făcut, pentru că la primul punct de belvedere m-am întâlnit cu un bucureştean şi mi-a confirmat că am luat-o pe drumul cel bun, cel care duce la cea mai veche şi cea mai mare mănăstire din complex, Marele Meteoron (”suspendat în aer”), cu hramul Schimbării la faţă.

Punctul de belvedere este situat pe o stâncă gigant şi de aici avem nişte peisaje de vis asupra văilor dintre stânci şi siluetele a vreo 4 din cele 6 mănăstiri ale complexului monahal. Pentru cei care opresc aici, pentru a imortaliza aceste peisaje, există o mică parcare neamenajată. De la acest popas se mai parcurg câteva sute de metri şi după un urcuş se ajunge pe platoul comercial din faţa mănăstirii principale, Marele Meteoron, cunoscut şi ca Marele Meteor.

Ei, aici intervine o mare problemă.... lipsa locurilor de parcare. Fiecare parchează cum poate, pe stânga sau pe dreapta drumului ce urcă pe platou. De regulă (m-a învăţat şi pe mine bucureşteanul) se urcă pe platou, aici se întoarce şi se coboară încet spre coada maşinilor parcate până când se iveşte un loc liber lăsat de turistul care şi-a terminat vizita. Altfel, dacă te aşezi în ordinea sosirii rişti să urci pe jos foarte mult, pentru că şirul de maşini parcate este foarte lung, iar cele din coadă sunt parcate pentru mănăstirea apropiată, Varlaam.

Odată scăpaţi de problema parcării urcăm pe platoul din faţa mănăstirii, apoi coborâm nişte trepte frumoas până la baza stâncii de granit. Din acest punct se poate urmări instalaţia cu scripeţi care face aprovizionarea cu cele trebuincioase vieţuitorilor din mănăstire. Intrăm apoi într-un mic tunel săpat în stâncă şi mai departe, pe nişte trepte exterioare, ajungem la intrare unde se află casa de bilete. Intrarea costă 3 euro, iar programul este de de la 9:00 la 17:00 (în ziua de marţi este închis). Tot aici există şi un punct unde turiştii pot îmbrăca veşminte potrivite pentru vizita în mănăstire.

Mănăstirea este impresionantă şi are de toate, biserică, chilii, o grădină frumoasă, fântână arteziană cu apă potabilă, stânci, sală de mese, muzeu, multă piatră şi turişti din toată lumea. Primul obiectiv al mănăstirii pe care l-am vizitat a fost biserica care mi s-a părut destul de mică şi în care nu mi s-a dat voie să fac poze. O curiozitate aparte pentru mine a fost osuarul situat într-un fel de hrubă şi care adăposteşte zeci de cranii ale foştilor locatari ai aşezământului.

Grădina, deşi amenajată pe piatră, are multă verdeaţă, abundă în aranjamente florale şi este foarte frumoasă. Mi s-au părut interesante şi cele două muzee, Ecclesiaastical Museum şi Museums of History and Folklore unde am admirat obiecte ale portului popular din zona munţilor Pindului, uniforme şi arme purtate de locuitorii acestor ţinuturi în lupta cu asupritorii imperiului otoman.

După ce am vizitat şi celelalte obiective turistice ale mănăstirii (chiliile, pivniţele, sala de mese etc.) am pus punct vizitei noastre, nu inainte de a mai face o plimbare prin grădinile odihnitoare ale Marelui Meteoron. Pentru următoarea mănăstire trecută în agenda vizitei noastre, Varlaam, nu am mai avut timpul necesar să o vizităm pe îndelete. Urma să parcurgem un drum necunoscut prin munţi spre următorul nostru obiectiv, Metsovo, un sat pitoresc din munţii Pindului despre care sper să relatez cu o altă ocazie.

Complexul monahal de la Meteora este un loc de o frumuseţe cosmică, un obiectiv turistic ce nu trebuie ratat. Îl recomand cu căldură, însă nu faceţi ca mine .... luaţi-vă timp mai mult dacă doriţi să vizitaţi fiecare mănăstire în parte.

Vacanţe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 4506 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI