Din Montparnasse, în Quartier Latin

TIPĂREȘTE

Într-una din zilele petrecute la Paris, am decis să mergem să urcăm în turnul Montparnasse, singurul zgârie-nori din Paris, cu excepţia celor din cartierul La Defense, situat cartierul Montparnasse Raspail, în arondismentul 14.

Aşa că, dis-de-dimineaţă, am luat metroul pe linia 5, până la Gare du Nord, unde am schimbat pe linia 4, până în Montparnasse. Se poate ajunge aici şi cu liniile 6, 12, sau 13, dacă veniţi din alte direcţii. Am ajuns pe la 9 şi ceva, tocmai bine să luăm bilete şi să urcăm cu primul transport.

Deşi a fost construit în 1972, cu cei 210 m ai săi şi cele 59 de etaje, acest zgârie-nori este cea mai înaltă clădire din Franţa şi se spune că, într-o zi senină (nu a fost chiar aşa în cazul nostru), se poate vedea la o distanţă de până la 40 de km depărtare.

Am luat deci liftul (cel mai rapid din Europa, se laudă gazdele) şi am urcat în 38 de secunde până la etajul 56, care este singurul vizitabil, împreună cu terasa. În rest, clădirea adăposteşte birouri. În lift este un ecran pe care, în timp ce urci sau cobori, se proiectează o imagine, ca şi cum ai vedea, pe măsură ce te deplasezi, o imagine exterioară şi un cronometru cu timpul scurs, în secunde şi fracţiuni de secundă.

La etajul 56 se poate admira o privelişte panoramică spre orice direcţie, pentru că de jur-împrejur este totul o fereastră cu deschiderea de 360 de grade. Spre orice direcţie sunt plăcuţe care-ţi precizează diferitele obiective pe care le poţi zări. De asemenea, contra unei monede de 1 euro, poţi folosi lunetele amplasate din loc în loc. Tot aici, se află şi o sală de proiecţie unde rulează permanent şi gratuit filme. De asemenea, din loc în loc, se găsesc nişte aşa-numite "borne interactive", ecrane ca cele de calculator, de tip "touch-screen monitor" pentru copii zic ei, dar merg foarte bine şi pentru adulţi, cu diverse chestii despre Paris: poduri, monumente, expoziţii.

După ce dai un tur complet, poţi lua loc la o masă la "360 Café" cel mai înalt bar din Paris, sau poţi intra buticul cu suveniruri.

Apoi, poţi urca pe terasa panoramică, la peste 200 m înălţime, unde, de obicei, bate un vânticel zdravăn, aşa că vă sfătuiesc să veniţi cu ceva îmbrăcăminte mai serioasă, un hanorac cu glugă, de exemplu, chiar şi vara, altfel nu veţi putea rezista mai mult de câteva minute.

Am urcat şi noi şi, după ce ne-a bătut vântul bine de tot, timp de un sfert de oră, am decis că e cazul să plecăm şi am luat liftul în sens invers. La parter, coada pentru urcare era destul de consistentă, aşa că ne. am felicitat că am venit chiar la prima oră, ceea ce vă sfătuiesc pe toţi care vreţi să ajungeţi aici.

Alături de turn se află Centre commercial Maine Montparnasse, cu nelipsitele Galeries Lafayette, C&A şi încă breo 50 de buticuri, aşa că, cei dornici de shopping, pot fi satisfăcuţi şi din acest punct de vedere. peste drum e un Monoprix şi niste localuri unde puteţi mânca la preţuri rezonabile.

După asta, puteţi porni mai departe, aşa cum am făcut şi noi.

Puteţi alege să rămâneţi în zonă, să o luaţi pe Edgar Quinet şi să vizitaţi cimitirul du Montparnasse, unde se află mormintele unor celebrităţi, ca Baudelaire şi Serge Gainsbourg (ştiţi, cel cu "Je t'aime... moi non plus", filmul şi cântecul, jucat, respectiv cântat împreună cu nevasta sa, Jane Birkin, care mai trăieşte încă).

Noi am ales să "urcăm" spre nord, în arondismentul al şaselea, pe Boulevard du Montparnasse şi apoi la stânga, pe rue Vavin, pentru a ajunge în Jardin du Luxembourg, din Quartier Latin.

După o plimbare în parc, unde am admirat palatul Luxembourg, în care se află sediul Senatului, camera superioară a Parlamentului francez, fântâna şi statuile lui Beethoven, Flaubert, Baudelaire, Chopin şi altele, am ieşit pe strada Soufflot, unde se deschide o frumoasă privelişte spre Place du Panthéon.

În mijlocul acestei pieţe se află, evident, Panthéon-ul, după părerea mea cea mai năpăstuită construcţie din Paris şi poate din întreaga lume. Spun asta nu numai pentru că din biserică catolică, el a ajuns un "templu" păgân (templu republican, cum zic francezii), dar şi pentru că aici, în acest loc laicizat cu forţa de mai multe ori, ultima dată în 1885, în criptele de la subsol sunt înmormântaţi, fie că au vrut, fie că nu au vrut, oameni de seamă ai Franţei. Asta mie îmi aduce aminte de "Panteonul" nostru din parcul Carol. Nouă comunismul ne-a venit din est, dar rădăcinile lui cele mai adânci se află în Franţa.

Am plecat cu un gust amar din acest loc, schimbându-mi dispoziţia abia când am trecut pe lângă zidurile Sorbonne-ei şi am încheiat ziua plimbându-ne hai-hui prin Cartierul Latin.

---

VIZUALIZĂRI: 7050 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI