Restaurantul Naser - un amalgam oriental in peisajul bucureștean

TIPĂREȘTE

Duminică, spre prânz. Zi aniversară în familie. Și poftă de... inedit.

Știam câte ceva despre restaurantele cu specific oriental din București însă eu experimentasem până acum doar oferta unuia dintre ele. Și voiam ceva nou.

Cei din familie știau că undeva, prin zona Domenii, e un local despre care se vorbește “...prin târg”. Cum de la o vreme încerc să obțin informații suplimentare și din alte surse, dau o căutare pe google, îl găsesc și caut și câteva review-uri... oamenii rar scriu numai de bine, așa că am citit și părerile unor oameni mulțumiți, chiar încântați dar și câteva cârcoteli... care nu m-au descurajat, așa că...

Duminică, ușor spre seară... am cotit din Bd Ion Mihalache spre str Dumitru Zosima. Cam a doua clădire pe partea stângă am descoperit locul căutat: Restaurantul Naser.

La intrare cam mare aglomerație... pentru că era acolo un mic galantar cu vânzare directă a produselor cu specific arăbesc. Într-o parte și alta se află câte o aripă a restaurantului; destui oameni, puține mese libere.

Așezate cumva prin încăperi sub forma unor separeuri, prin spații nu foarte generoase, mesele erau deja ocupate în proporție de 50-60%. Am găsit un loc potrivit pentru 5 persoane și ne-am așezat. Am primit rapid meniurile și de aici a început adevărata provocare: ce să alegem? Cum aveam printre noi și o persoană venită dintr-o țară arabă, ne-a fost la îndemână să cerem sfaturi, detalii și să alegem cât de cât în cunoștință de cauză.

După cum știți în retaurantele orientale nu se servesc băuturi alcoolice așa că ayranul, ceaiul și sucurile au însoțit cu succes bucatele alese și au lăsat și mințile limpezi până la capăt.

Fiind duminică și aglomerație mare am avut surpriza de a ni se spune că cererea a fost atât de mare încât nu mai există carne de oaie pentru grătar; doar în preparatele amestec cu carne tocată putem întâlni acest sortiment. Nu-mi închipuisem până atunci că românii sunt așa de mari “iubitori” ai oilor!

Dar pentru că aveam printre noi un pofticios al unei fripturi de berbecuț... acesta și-a luat inima în dinți și a pornit vitejește către șeful localului pentru a-l ruga să se înduplece și să caute bine... poate-poate mai găsește vreun cotlet... și triumfător s-a întors zâmbind și cu promisiunea că va fi servit ( deși bucata s-ar putea să nu fie tocmai suficient de mare cum știu ei că trebuie să fie ...)

Așadar porțiile au fost uriașe, felurile de mâncare cu nume exotice au fost delicioase si puteti vedea in poze cateva dintre ele. Din păcate aperitivul, un platou mare cu homos, labne, babaganus, mutabal (cunoscătorii știu ce minunății sunt astea) a fost devorat înainte să ne amintim să le facem și o poză de grup.

Am fost serviți destul de prompt în ciuda aglomerației din ce în ce mai vizibile (spre final am văzut cum oamenii intrau și doreau să aștepte să se mai elibereze câte o masă) și am primit din partea casei și desertul: cataif bine însiropat și ceaiul arăbesc (și ele rămase fără poze, că prea erau apetisante).

Va recomand așadar acest restaurant fără pretenții deosebite ca design interior, clădire sau servire dar cu o mâncare excelentă ce merită savurată.

Să nu va fie teamă să încercați felurile cu nume necunoscute, veți avea parte de experiențe noi ce pot crea dependentă!

---

VIZUALIZĂRI: 2165 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI