Ischia, insula tinereții eterne

TIPĂREȘTE

În luna octombrie am ales să petrecem cateva zile pe Coasta Amalfi. Îmi doream de multă vreme să ajung în acele locuri iar când am văzut că prețul unui bilet dus-întors București Napoli ajunsese la 40 euro, am zis: gataaaaaaaa, plecăm!

Planul de bătaie suna cam așa: 2 zile pline Napoli, 6 zile Coasta Amalfi din care 4 urma să explorăm minunatele ei sătuce, o zi Capri și o zi Ischia. Chiar aceasta a fost și si ordinea în care ne-am petrecut vacanța și mă bucur mult că am lasat Ischia la sfârșit, pentru că această insulă a fost piesa de rezistență a concediului nostru.

Într-o însorită dimineață de octombrie, în timp ce în țară temperaturile erau cu 3-4 grade sub zero, noi ne îmbarcam din Sorrento, cartierul general al vacanței noastre, către o insulă despre care nu știam prea multe. Nu știu de ce, dar, în pregatirea excursiei, Ischia nu mi-a atras prea mult atenția. În capul meu era ceva de genul: dacă tot am ajuns în zonă, hai s-o vedem și pe-asta!

În portul Sorrento sunt 4 case de bilete, fiecare reprezentând o firmă de transport maritim, dar nu toate merg în Ischia iar cele care merg au o singură cursă pe zi. Noi am ales o ambarcațiune a firmei Gescab, prețul biletului a fost de 40 euro/pers (cât biletul de avion) iar orele de plecare/întorcere 9.30-17.25. Pe drum am făcut aproape o oră și am trecut pe lângă o altă insulă a Mării Tireniene, Procida pe care am salutat-o din mers.

Cateva date despre insulă:

Ischia este cea mai mare insulă din Marea Tireniană, amplasată între Napoli și Capri, are 10 km de la vest la est și 7 de la nord la sud. Insula are o formă de patrulater, în centrul său se înalță muntele Epomeo (788m). Frumosul si spectaculosul relief al insulei, muntele care întâlnește marea, golfulețe spectaculoase, prăpăstii, se datorează fenomenelor seismice și vulcanice. Tot datorită activității vulcanice, insula beneficiază de ape termale, minerale, nămol vulcanic care fac din Ischia, așa cum am numit-o și în titlu, “insula tinereții eterne”, regina turismului health and beauty.

În Ischia, apa nu înseamnă doar frumusețe ci și sănătate. Insula are peste 100 de izvoare, băi termală, fumarole (emanații de gaze și vapori de apă cu temperatură ridicată emise de activitatea vulcanică). Turiștii se pot trata în Ischia pe perioada întregului an în stațiuni ca: Terme Puteolane, Terme Nunziante, Stufe di Nerone.

Zonele locuite se află mai mult în partea de nord a insulei. Cele mai importante localități sunt: orășelul Ischia, Casamiciolla, Forio, Lacco Ameno, Barano, Serrara Fontana, Sant’Angelo.

Obiective:

Înainte de a ne apropia de insulă, încă de departe, am văzut Castello Aragonesse, unul dintre cele mai vizitate obiective ale insulei, cocoțat semeț pe o insuliță separată de Ischia, castelul este cel care se face remarcat primul. Despre castel am să vă povestesc puțin mai târziu, pentru că fiind foarte aproape de port l-am vizitat ultimul, la întoarcerea pentru îmbarcare.

Portul nu este la fel de spectaculos ca cel din Capri, foarte puține ambarcațiuni, puțini turiști, nici pe departe forfota pe care o văzusem cu o zi înainte în portul Marina Grande. Cei câțiva turiști care am coborât de pe vas încercam să ne orientăm încotro s-o luăm, terasele erau goale și în rest liniște și pace. Prima reacție a fost de dezamăgire, și mă gândeam că nu va mai trece mult până când soțul meu, mai comod din fire, avea să-mi reproșeze că l-am cărat într-o insuliță uitată de lume, când mai bine ne petreceam ultima zi de vacanță pe plaja din Positano savurând o gelato con melone.

În imediata vecinătate a portului se găsește autobaza de transport în comun a insulei, autobază care ar rivaliza cu succes cu cea a unei metropole. Ca și informație vă spun că există 16 linii de autobuz. Da, da, ați auzit bine 16, plus un CS (circulare sinistra) și un CD (circulare drestra). Ultimele două pleacă din port și fac turul insulei numai că CS pleacă spre stânga, adică spre partea de nord a insulei iar CD spre dreapta, spre sudul insulei.

După ce ne-am luat bilet Unico Ischia, valabil 24 ore, și o hartă, am încercat să deslușim care din cele 16 linii ne va duce în Forio, orășelul despre care citisem eu undeva că merită vizitat. Erau mai multe, așa că ne-am suit în primul care a venit. Din port am făcut cred că vreo 30-40 de minute, aproximativ 10-12 stații, am trecut prin Casamicciola Terme, localitate cunoscută pentru izvoarele termale și pe lângă Lacco Ameno, celebra insuliță în formă de ciupercă. Stațiile nu sunt anunțate în niciun fel, trebuie să fi foarte atent la indicatoarele de pe drum să vezi unde te afli și spre ce te îndrepți dar cum busul era full, ce să vezi??? unde să te uiți??? Noi disperați să nu ratăm coborârea întrebam în fiecare stație Forio??? Forio???

Eheeee, și uită-ne ajunși și la Forio, busul ne-a lăsat în micuța piațetă Umberto I, unde primul edificiu care ne-a ieșit în cale a fost Biserica Santa Maria di Loreto. Parcă începuse să-mi vină inima la loc, îmi plăcea ce văd, peisajele concurau cu succes cu cele din Capri, eu aș spune chiar că sunt mai frumoase. Atmosfera era liniștită, e clar, turiștii nu se prea îngrămădesc în Ischia, sau cel puțin nu în această perioadă a anului.

Vreau să profit de ultima zi de concediu și de vremea superbă, îmi scot nasul din hartă și ne plimbăm agale pe străduțele înguste. Am trecut pe lângă o piață de unde am cumpărat cele mai gustoase piersici pe care le-am mâncat vreodată, mari cât o portocală, foarte parfumate și gustoase. Și ce dacă mi-am pătat pantalonii cu zeamă de piersici, tot ce contează este că gustul lor îmi va rămâne în minte multă vreme de acum încolo.

În cale ne apare o bisericuță, mică, albă, care ne impresionează prin simplitate. Intrăm și aflăm că se numește Biserica Soccorso și este un simbol pentru Forio. Înconjurată de mare și cu fața spre Piazza Soccorso, biserica a fost construită în sec XVIII, pe ruinele unei biserici mai vechi. Când vremea este frumoasă, de aici se poate vedea insula Ventotene, cea mai mică insulă a Mării Tireniene, are mai puțin de un km pătrat.

În afară de bisericuța Soccorso, un alt simbol al orașului este Il Torrione, turnul pe care l-am remarcat imediat ce am ajuns în Forio. Turnul nu a fost singurul din oraș, au mai existat și altele. Ele au fost construite în scop de supravechere pentru că localnicii erau deseori atacați de pirați. Când exista amenințarea unui pericol, se dădea alarma, iar locuitorii se refugiau în munți. Astăzi turnul adăpostește o galerie de artă și un muzeu.

Următoare oprire a fost Sant’Angelo, un micuț sat de pescari, aflat pe coastă, seamănă mult cu sătucele de pe insulele grecești, cu case albe și colorate construite în stâncă. De o frumusețe unică, sătucul este legat de insulița din apropiere printr-un istm ingust. Datorită frumuseții sale dar mai ales a apelor termale care se găsesc și aici ca peste tot pe insulă, Sant’Angelo este în prezent una dintre cele mai căutate destinații turistice de pe insulă.

Următoarea oprire a fost Barano D’ Ischia, locul despre care știam că oferă cea mai spectaculoasă panoramă de pe insulă. Aici în Barano, foarte aproape de stația unde am coborât, există o terasă care are o priveliște deosebită asupra coastei. Tot de aici se vede și plaja Lido dei Maronti și bazinele cu ape termale, săpate direct în stâncă: Cavascura și Acquara.

De aici urma să ne îndreptăm spre port pentru a lua busul care duce la castel, ultimul obiectiv pe care am fi vrut să-l vedem (busul 7 atenție, există și 7C și 7P). Ceasul arăta ora 16 iar într-o oră și jumătate urma să ne îmbarcăm pentru întoarcere. Din păcate linia 7 circulă puțin mai rar decât celelalte, am așteptat aproximativ 20 min, a mai oprit și pe drum că se stricase aparatul de validare al biletelor și șoferul a trebuit să îl repare și uite așa am pierdut timp prețios. Drumul din port până la castel, este o zonă de promenadă a insulei, pe care tare mult mi-ar fi plăcut să-l fac pe jos. Bulevardul se numește Vittoria Colona este strada shopingului, a plimbărilor în tihnă și a nenumăratelor restaurante și cafenele.

Din păcate, din cauza timpului scurt, a trebuit să ne mulțumim să admirăm faimosul castel timp de vreo 10 minute cât a așteptat busul pentru cursa în sens invers, pentru că de vizitat nu mai putea fi vorba.

Despre Castelul Aragonesse vreau să vă spun doar, că este construit pe o insuliță, în jurul anului 474 (i. Hr). Are 113 m înălțime și în perioada bizantină, datorită poziției sale a fost un punct militar strategic. Castelul a fost de-alungul timpului și fortăreață și închisoare pentru condamnații pe viață, iar cel care l-a consolidat și i-a dat forma actuală este Alfonso I în sec. XIV. Tot el a ordonat și construirea podului de piatră, Ischia Ponte, care face legătura cu insula. Am să vă spun mai multe despre el atunci când am să-l vizitez, până atunci ne mulțumim cu ce scrie în ghidul de prezentare al insulei.

La ora 17, ne întorceam triști, în portul liniștit în care coborâsem cu 7 ore în urmă. Revedeam cu ochii minții tot ceea ce văzusem și mă întrebam mirată când oare au trecut cele 7 ore. Doamne, ce insulă frumoasă!!! Dacă aș fi știut îi rezervam două zile. Nu am apucat să văd castelul, să mă plimb pe faimosul bulevard Vittoria Colona, nu am văzut grădinile Mortella, nu am văzut Casamicciola Terme, nu am ajuns pe plaja Maronti. Dar lasă, poate ne vom întoarce pentru un tratament cu băi termale, așa peste câțiva ani, când ne vor durea șalele, că știți cum este cu “romantismul”, nu prea ne iartă, iar la mine dă semne încă de pe acum.

Cateva informații utile:

•Dacă veți pleca ca și mine din Sorrento, aveți grijă că toate firmele de transport nu au decât o cursă pe zi. Dacă se întâmplă să o pierdeți la întoarcere, există riscul să innoptați pe insulă. Aveți aici orarul si traseele firmei de transport maritim cu care am călătorit noi: gescab.it/flotta/default.asp

•Insula este mai mare decât Capri, sunt distanțe destul de mari între obiective, stațiile sunt multe și dese, dacă nu închiiați mașină, calculați-vă timpul pierdut pe traseu. Pentru a face înconjurul insulei aveți nevoie de mai bine de o oră. Dacă la această ora mai adăugați și timpul pierdut în stații, și ora pe care o faceți cu vaporul pentru a ajunge pe insulă, veți vedea că vă mai rămâne puțin timp pentru obiective.

•În afară de băile termale, vegetația luxuriantă pentru care insula a fost denumită “grădina Europei”, Ischia mai este renumită și pentru prelucrarea argilei. Vasele produse de localnici și pictate în culori foarte vii, predominând mai ales roșu și albastru, se folosesc în toate restaurantele din zonă. Noi chiar am savurat un vin produs pe insulă intr-o astfel de cănuță și mi-am amintit de vasele noastre de Horezu.

•Alte obiective pe care din lipsă de timp eu nu le-am vizitat dar vreau măcar să le menționez: Biserica Spirito Santo și Catedrala dell’Assunta, grădinile La Mortella, Ravino, Poseidon, Villa La Colombaia, Muzeul Mării, Biblioteca Antoniană, Palatul Seminar,Turnul Guevara.

•Locuri care oferă panorame spectaculoase: Muntele Epomeo, nu știu cum se ajunge pe el, dacă există un funicular ca în Capri, dar, am înțeles că de sus insula se vede absolut superb. Apusurile de soare din Forio și Sant’Angelo, Barano, aici am fost deci vă confirm.

•Plaje: Lido dei Maronti (Plaja Liniștită) are 3 km lungime și este renumită pentru frumusețea sa. Plaja Citara, se află la poalele muntelui Empero, plaja Cartaromana, Fumarole, plaja din parcul termal Negombo, aceasta este renumită pentru adâncimea mică și apa caldă.

---

VIZUALIZĂRI: 6416 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI