Forio, locul care ne-a fost gazdă pentru 7 zile!

TIPĂREȘTE

Atunci când am ales locul de cazare, Forio, a fost lozul câștigător, pentru că studiind harta, am descoperit că acoperă cele mai multe obiective pe care le doream a le atinge, are plaje frumoase, locuri și peisaje minunate.

Numele de Forio, potrivit medicului savant Jasolino, de prin anii 1500, ar provine de la cuvântul Fiorio, pentru că după invazii și distrugeri de vile și castele, această zonă a cunoscut o înflorire rapidă, cea mai mare din insulă.

Potrivit altora, ar avea legătură cu cuvântul grecesc phoros, care înseamnă fertil.

Mi se par potrivite ambele variante, dacă ar fi după mine!

Forio, este cea mai mare zonă administrativă, comună, cu cea mai mare întindere, cca 13 km și se întinde geografic între două promontorii, respectiv între Punta Caruso din zona Zaro, unde regret că n-am ajuns, la nord și Punta Imperatore la sud, sud-vest. Putem spune că se întinde de la muntele Epomeo, până la mare.

Este o zonă foarte verde, este renumită pentru plajele sale frumoase, are cea mai mare densitate de ape termale, cu cea mai mare concentrație de oligominerale, în special în zona Citara, dar și în Golful Sorgeto, în sud, unde apa e foarte caldă și se poate face baie tot anul, inclusiv iarna.

Se spune că aici, în Forio, soarele apune cel mai târziu, mult mai târziu decât în alte locuri din insulă, apus pe care l-am admirat în fiecare seară și noi!

Populația din Forio numără cca 12.500 locuitori.

Tocmai pentru că întinderea comunei este așa de mare, zona Forio, a fost împărțită în mai multe subdiviziuni: Centrul istoric cu portul, Citara, San Francesco, La Chiaia și sătucul Panza.

Forio este locul unde s-au păstrat cele mai multe monumente istorice, clădiri vechi, unele restaurate, biserici frumoase, adevărate opere de artă. Tot aici găsim grădini botanice, de o frumusețe rară, Giardini Mortella, Giardini Ravino, despre care tocmai ce v-am povestit.

Fără îndoială punctele forte ale zonei, sunt parcurile termale, Giardini Poseidon despre care deja v-am scris în detaliu, dar și Negombo, în imediata vecinătate a Puntei Caruso, dar și la câteva minute de mers de Giardini Mortella.

În ziua în care am fost la Mortella, am pornit spre Negombo, am și mers o bucată bună, mai aveam de coborât doar scările care fac accesul spre parcul termal, dar nefiind pregătiți cu cele necesare, doar ne dusesem la grădina botanică, nu? am făcut cale întoarsă.

Apoi mă gândesc la plajele frumoase din zona Forio, plaja Citara ocupând după părerea mea primul loc. Este cu nisip maroniu, destul de fin, lungă și lată, apa fiind destul de adâncă aproape de mal.

Plaja Chiaia este în continuarea portului, chiar lângă faleză, este o porțiune destul de mică cu nisip fin unde poți ședea pe prosop, partea amenajată cu șezlonguri și umbrele, este pe un piedestal din lemn, ca în foarte multe locuri din Ischia.

Mergând spre nord, ajungem la Spiaggia di San Francesco di Paola, care se întinde până la Punta Caruso.

Vorbind de centrul istoric, aici vom descoperi cele mai multe clădiri vechi, păstrate, bine conservate, astfel de departe venind de pe mare, se vede perfect Torre Il Torrione.

Fortificațiile de pe malurile insulei Ischia au fost ridicate încă de prin sec. IX, din nevoia de a apăra insula de invaziile sarazinilor. Mai târziu, în sec. XVI, aceste turnuri-fortificații sunt dotate cu tunuri și arme de foc. O astfel de mărturie a trecutului, este Il Torrione, care domină maiestuos portul.

Cele mai multe astfel de fortificații au fost construite de familii de nobili, care mai apoi le-au folosit ca reședință.

Torre Il Torrione, a cărei construcție s-a încheiat în 1480, are două niveluri, cel inferior, unde erau depozitate alimentele, artileria și muniția, dar unde era și un rezervor în care se colecta apa de ploaie.

Etajul superior, era locul unde stătea garnizoana, formată din cca 10 soldați, care trebuiau să urmărească venirea inamicilor pe mare, să dea alarma și să pregătească apărarea.

Până în 1700, au fost ridicate mai multe astfel de turnuri, unele circulare, altele pătrate. Astfel vă amintesc de La Torre Constantina, Torre San Vito, Torre Nacera, Torre Torrone.

Forio este locul unde de-alungul timpurilor foarte mulți artiști și-au găsit un minunat loc de întâlnire, Piazza del Comune din fața portului fiind un loc ideal în acest scop.

Ca și câteva nume interesante, sonore, vă amintesc de Luchino Visconti, care a avut și o vilă aici în Forio, Villa La Colombaia, devenită acum muzeu și pe care am văzut-o de pe mare, imortalizând-o în poză. Mai adaug Elsa Morante, Pablo Neruda, Alberto Moravia, Liz Taylor, Richard Burton, ori Jacqueline Kennedy și Aristotel Onassis.

Aici în Forio, găsim foarte multe biserici frumoase, iar una din cele mai renumite este fără îndoială, Chiesa Del Soccorso, situată în Piazza Giovanno Paolo II, restaurată special pentru vizita pastorală a Papei Ioan Paul al II-lea la 5 mai 2002. Este un loc splendid, cu o vedere superbă asupra mării, unde se spune că apusul este senzațional. Din nefericire nu am avut ocazia să-l văd. :(

Ba, dacă ai noroc, se poate observa un fenomen rar, cel al razei verzi, un fenomen optic ce apare la apusul soarelui. Iată însă că am găsit un motiv întemeiat să mă întorc! :))

Chiesa Del Soccorso , adăpostește în interior în Capela Crucifixului , din 1791, o sculptură, un crucifix. Este vorba de o sculptură de lemn, ce datează din sec. XV, fiind găsită potrivit legendei populare, de marinari, în mare. Pentru că se pornise o furtună puternică, marinarii s-au adăpostit cu crucifixul în acest loc, în care era la momentul respectiv o mânăstire. Când au vrut să plece, n-au mai putut, ușile dispăreau, iar ei au decis să lase crucifixul acolo, pentru a-i apăra și pe ceilalți marinari care ar mai fi trecut pe acolo.

Din multele biserici existente în Forio, vă mai amintesc doar de două, pe care noi le-am văzut, Basilica Santa Maria di Loreto și Chiesa di San Gaetano.

Câteva cuvinte despre aceste frumoase biserici. Voi începe cu prima.

Basilica Santa Maria di Loreto -situată pe Via Corso Umberto I.

Fațada basilicii este una impunătoare chiar de la prima vedere, este accesibilă prin câteva scări și este flancată de două clopotnițe, cu acoperișuri placate cu majolică galbenă. Clădirea are un plan cu forma unei cruci latine, cu trei nave. Acoperișul navei principale este aurit. Absida are un plan octogonal, iar ferestrele au forma unei chitare deschise, foarte răspândit în perioada barocului.

Tavanul este casetat, aurit, având în centru o frumoasă pictură. Interiorul este bogat decorat în stil baroc. Acestea au fost realizate abia prin sec. al XVIII-lea.

Biserica a fost fondată în sec. al XIV-lea, de către marinari, se spune că niște pescari din Ancona au adus aici cultul Madonnei di Loreto.

În 1585, în partea dreaptă a bisericii se adaugă o capelă, dedicată Adormirii Maicii Domnului.

Multe picturi valoroase, adevărate opere de artă pot fi regăsite în biserică. În 1755 altarul principal este ridicat din marmură colorată din Genova, urmând ca toată biserica să fie decorată apoi cu plăci frumoase de marmură multicoloră.

Lângă biserică în partea stângă, chiar alipit de biserică este Muzeul Santa Maria di Loreto, al Arconfraternității omonime, clădire care până de curând, adică prin 1962, a fost folosit ca și spital, un spital fondat de biserică, în primă fază ca un punct de prim ajutor.

Chiesa San Gaetano, pe cât de simplă, este pe atât de frumoasă, cu ziduri albe, renumită pentru cupola sa deosebită, cu un ceas solar, ce permite localnicilor să se orienteze în timp. Biserica a fost ridicată în 1655 și a fost dedicată inițial Santei Maria di Portosalvo. Ea a fost construită pentru a fi folosită de către marinari, pescari în mod deosebit.

Legătura bisericii cu pescarii o dovedește și sărbătoarea ce are loc în fiecare an pe 23 decembrie, „festivalul peștilor” în dialect „assise'e pisce”, festival care are loc în Piazza Medaglie D'Oro.

Intrarea este pe scări, accesibilă din două părți, fațada bisericii este interesantă, se îngustează înspre partea de sus, datorită prezenței contraforturilor pe părțile laterale. Portalul este din piatră cenușie, cu un plan triunghiular deasupra, cu un fronton cu arcuri din piatră gri în stil gotic, dar cu o fereastră cu margini rotunjite, de inspirație barocă.

În interior biserica a fost renovată în 1857, se vede și aici accentul puternic baroc.

În cursul vizitei noastre pe insulă, am avut ocazia să vedem mare parte din Forio, atât din autobuz, care începând din port, o ia prin centrul insulei, cât și pe malul mării, atunci când în prima zi am făcut o frumoasă plimbare pe jos, de la Hotel Villa Teresa.

Am pornit de la hotel, iar la prima intersecție am luat-o spre mare pe Via Giovanni Mazella până am ajuns la mare. Aici drumul se împarte în două, la stânga merge spre plaja Citara, respectiv Giardini Poseidon, spre dreapta către port. Noi am luat-o spre dreapta. Drumul este foarte frumos, nu este foarte circulat, există trotuar, se poate merge lejer, nu și repede, :) pentru că peisajul este senzațional, ce necesită multe momente de pauză, pentru a face poze. Stânci spectaculoase sunt parcă abandonate în apă, albe, netede, parcă ar fi atunci terminate de vreun artist celebru-dealtfel așa și e-mama natură.

Să tot faci cca o jumătate de oră, or fi vreo 2-3 km, până la port.

Cam pe la jumătatea drumului, pe mijlocul șoselei este o formațiune stâncoasă, Becco Dell'Aquilla, devenit un mic-mic sens giratoriu, pentru că este încadrat perfect cu flori și verdeață. Mă gândesc că este rezultatul erupțiilor vulcanice, ce a „scuipat” piatra acolo, iar natura a desăvârșit lucrarea, dându-i forma pe care o vedem azi-un cioc de vulture.

Drumul devine apoi și mai ușor, pentru că este puțin la vale, zărim de acum, promontoriul cu Chiesa Del Soccorso, albă, simplă și frumoasă. Fix în fața acestui promontoriu, drumul continuă printr-un tunel, de cca 100 de metri. Odată ieșiți din tunel, ne aflam deja la câteva sute de metri de port, care oferă o priveliște superbă. Pe partea dreaptă, case, vile și hoteluri, peste tunel, în spate am lăsat în urmă Chiesa di Santa Maria di Visitapoveri și Chiesa di San Francesco di Assisi.

Curând am ajuns în port, locul de unde se iau și ferry-urile pentru excursii, pe un ponton înaintând în mare, pe dreapta este stația și Paza de Coastă, dar și punctul de info turistic.

Zona aceasta este atât de fotogenică, cred că aici am făcut cele mai multe poze, având într-adevăr și o perspectivă largă asupra localității.

Sigur că aici, din inima Forio, începe și centrul istoric, dar este și Comune di Forio, primăria.

Puteți să vă pierdeți de acum pe micile străduțe, încercând să găsiți un strop de umbră, mici piațete cu câte o statuie frumoasă sau cu o fântână arteziană. Veți găsi multe botique-uri, cu tot felul de produse locale, tradiționale, artizanate, broderii, sau ceramică superbe. Ne-am oprit pentru o înghețată, am găsit o băncuță de piatră lângă Chiesa San Gaetano, bine ferită de razele soarelui.

Din port, începe drumul, același de fapt cu șoseaua care duce spre Lacco-Ameno, respectiv capitală. Este deosebit de frumos drumul, pe mijloc este o fâșie verde, cu palmieri și flori colorate, iar pe stânga, poți admira de pe o bancă, ce-i drept în plin soare, bărcuțele colorate legănându-se pe mare.

În încheiere, ca și o concluzie, mă declar foarte mulțumită de alegerea pe care am făcut-o, referitor la Forio, nu ai cum să te plictisești, depinde într-adevăr, ce dorești de la o vacanță, dar oportunitățile sunt multiple, acoperind zic eu mai toate dorințele.

Așadar vă recomand și vouă cu drag această zonă, sperând că îmi veți da dreptate!

surse de informare: ischia.it, forioischia.it

Webmaster, rog atașarea unui filmuleț pentru o mai bună ilustrare a celor spuse de mine! youtu.be/k-FnIWkZqsE Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 6217 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI