Lefkada… pentru seniori?

TIPĂREȘTE

Nu, în cele ce urmează nu voi descrie unul dintre programele oferite de agenţii turiştilor cu tâmplele albite de vreme, dar care încă mai au dorinţa şi puterea de a călători, în primul rând pentru nici nu există un asemenea program.

S-a scris mult şi atât de frumos despre Lefkada, majoritatea autorilor lăsând să se înţeleagă faptul că această minunată insulă grecească nu este o destinaţie potrivită pentru seniori. Eu aş vrea să vă fac să înţelegeţi, dragi seniori, membri sau doar cititori AFA, că veţi găsi în Lefkada - în ciuda reliefului accidentat care îngreunează accesul la unele plaje - frumuseţi care vă vor pătrunde în suflet, vi se vor lipi de retină şi vă vor face să visaţi la ele chiar şi atunci când de mult nu veţi mai fi acolo.

Eu, senior de câţiva anişori, atunci când am descoperit Lefkada în scrierile voastre, ale celor care aţi fost acolo înaintea mea, v-aţi întors vrăjiţi şi m-aţi vrăjit şi pe mine cu superlativele voastre, am ştiut că într-o bună zi vă voi călca pe urme. Cum situaţia personală nu-mi permitea să călătoresc pe cont propriu, am încercat să găsesc un program organizat. Nu, nu pentru seniori, fireşte, ci unul pentru toată lumea!

Un circuit cu autocarul în patru dintre Insulele Ionice (Zakinthos, Kefalonia, Corfu, Lefkada), câte două zile în fiecare dintre acestea, cu timp alocat pentru plajă şi baie în mare, părea să fie suficient pentru mine deocamdată, atâta doar că nu a fost să fie. Încă nu începuseră înscrierile pentru vara lui 2013 atunci când am vrut eu să contractez acest promiţător program, însă tot răul a fost spre bine. Peste câteva luni, nepotul meu care pleca împreună cu familia în Lefkada, mă anunţa că are un loc în maşină, iar dacă accept condiţiile, pot fi al cincilea pasager. Acesta a fost începutul uneia dintre cele mai frumoase vacanţe ale mele.

Cu bagaj puţin, doar un ruxac cu strictul necesar şi câţiva bănuţi în buzunar, am plecat pentru 10 zile alături de tânăra familie (cu un copil de trei ani şi jumătate) şi sora mea - şi ea o senioare - pe mirificele ţărmuri ale Lefkadei. Nu voi povesti cum a decurs călătoria traversând Bulgaria şi o parte din Grecia, ce taxe de drum am plătit, cât timp am făcut până la destinaţie, pentru că aş repeta ceea ce s-a spus de atâtea ori. E suficient să spun că, pornind din Bucureşti duminică în jurul orei 19.00, am ajuns la Vasiliki a doua zi, cu puţin înainte de ora amiezei. Despre Iliaxtida Studios din Ponti-Vasiliki locaţia de cazare rezervată de nepotul meu, amplasarea sa în staţiune şi condiţiile oferite, am scris deja, aşa încât ma voi referi în cele ce urmează doar la modul în care ne-am petrecut vacanţa.

De îndată ce bagajele au fost duse în camere, cu mic, cu mare, companionii mei au plecat în recunoaştere, pe plaja Ponti-Vasiliki, eu - obosită după călătoria de noapte - preferând două ceasuri de odihnă. Curând voi constata şi eu că plaja din sudul insulei, la Ponti-Vasiliki, deşi destul de îngustă, are intrare lină în mare şi mai puţine pietre decât alte plaje. Amenajările, spaţiile cu iarbă şi apropierea de hoteluri şi vile, fac din plaja Ponti-Vasiliki una foarte potrivită pentru familii cu copii mici şi chiar pentru seniorii care nu sunt dispuşi la eforturi suplimentare pentru a explora frumuseţile sălbatice ale Lefkadei.

Pentru noi, adevărata vacanţă a început a doua zi cu Porto Katsiki. Cu maşina, aici puteţi ajunge lesne, dragi seniori! Dacă nu aveţi puterea sau curajul de a coborî scările până la plajă, peisajul sălbatic de aici, cu muntele stâncos parcă rupt de o forţă supranaturală, cu pietrele ieşind din mare ca spinările unor delfini jucăuşi, cu valurile înspumate şi mai ales cu albastrul unic al apei mării, vă vor face să credeţi că sunteţi într-o lume ireală. Am fost acolo după amiază, pregătiţi să aşteptăm apusul soarelui. A fost unul dintre cele mai frumoase, cu toate că, în vacanţa noastră în Lefkada, petrecându-ne majoritatea timpului în vestul insulei, fiecare zi ne-a oferit câte un asfinţit unic în felul său.

Din punctul de belvedere aflat la capătul stâncii, accesibil doar coborând şi apoi urcând treptele nu prea dificile ale unei scări, vezi Porto Katsiki în toată splendoarea sa. Stânci abrupte, parcă muşcate de apa în veşnică frământare a mării, cavernele săpate de natură în mii de ani de trudă, cerul albastru şi marea şi mai albastră, toate alcătuiesc un peisaj de vis. Şi pentru a-şi justifica numele, Porto Katsiki ne-a trimis mesagerii ei atât de aşteptaţi. Caprele sprintene, curajoase, sigure pe picioarele şi echilibrul lor, escaladau peretele abrupt al stâncii de lângă scară fără să se sinchisească de privitorii uluiţi şi de aparatele foto care le imortalizau întru aducere aminte.

Noi nu am făcut plajă aici, doar ne-am bălăcit puţin. Cei interesaţi de plajă trebuie să ştie că la Porto Katsiki soarele apare de după munte abia la amiază, că intrarea în mare este bruscă, pietrele sunt supărătoare pentru tălpi, iar marea, de multe ori, este agitată.

Agiofili, aflată tot pe coasta vestică a insulei, este o plajă minunată, dar greu accesibilă. Drumul îngust, neasfaltat, care porneşte din portul Vasiliki, poate fi străbătut cu maşina doar până la un punct. O poartă încuiată marchează locul din care drumul devine impracticabil pentru maşini. Aşa că, dragi seniori, dacă aveţi picioare bune şi curajul de a porni pe o cărare lată, umbrită de arbuşti între care păianjenii urâcioşi, negri şi foarte mari şi-au ţesut pânza pe care îşi fac somnul de zi, va trebui - pentru a ajunge la plaja minunată, dar pietroasă - să coborâţi 76 de trepte pe care apoi, la întoarcere, toropiţi de căldură, să le urcaţi. Pentru peisajul marin magnific, pentru delfinii care plonjează jucăuş doi câte doi, pentru claritatea apei şi peştii multicolori pe care-i puteţi vedea chiar şi fără echipament special, plaja Agiofili merită vizitată. Dacă drumul cu maşina dă fiori şi uneori chiar spaime din cauza îngustimii lui, dacă nu vă bazaţi pe forţele voastre pentru deplasarea pietonală, luaţi vaporaşul din portul Vasiliki! Cu 6 euro de persoană (dus - întors), în câteva minute, de-a lungul coastei de sud, vaporaşul vă va duce la plaja Agiofili. Va trebui să coborâţi scara mobilă pe care matelotul o sprijină de vas. Nu uitaţi rezervele de apă potabilă şi cele necesare protecţiei solare! În izolarea de la Agiofili nu veţi găsi chioşc cu răcoritoare, umbră şi nici toalete. Vaporaşul face curse regulate, aşa încât vă puteţi prelungi şederea cât doriţi, cât rezistaţi. Pentru că sora mea nu suportă drumurile accidentate, dătătoare de emoţii, şi nu ne-a însoţit la Agiofili, am revenit pe această plajă frumoasă câteva zile mai târziu, cu vaporaşul.

Accesul la Plaja Egremni este cu adevărat dificil şi nu l-aş recomanda nici unui senior cu probleme de sănătate sau de rezistenţă fizică. Este o plajă lungă, lată, frumoasă, cu intrarea în apă brusc mai adâncă, dar cel mai dificil este să ajungi acolo. Dacă aveţi norocul să puteţi parca aproape, singura adevărată provocare pentru oricine, este scara cu cele 350 de trepte. Plaja este amenajată cu sezlonguri şi umbrele de soare, cu o tavernă unde găsiţi sucuri răcoritoare, apă, bere şi tot ceea ce vă doriţi, dar urcuşul celor 350 de trepte abrupte, la înapoiere, mai ales dacă soarele bate cu putere, nu este o amintire prea plăcută. Chiar şi turiştii mai în forţă, deşi admiră Egremni, dacă ar fi să aleagă, în cunoştinţă de cauză, ar opta pentru o plajă mai puţin provocatoare. Aşadar, dragi seniori, dacă vă aventuraţi la Egremni, o faceţi pe proprie răspundere!

Plaja Mylos, se află tot pe coasta vestică, aproape de Agios Nikitas. Pe nişte scări destul de ascunse, în spatele Vilei Mylos, a început un nou, dar plăcut calvar al sejurului nostru în Lefkada. Nu recomand nici această plajă seniorilor din cauza muntelui pe care trebuie să-l înfrunţi pieptiş la urcare, să-l cobori până la plajă, apoi să-l mai traversezi o dată la întoarcere, toropit de căldură şi cu soarele în cap. Noi am făcut acest drum împreună cu o fetiţă de trei ani şi jumătate care a rezistat cu stoicism şi a făcut întreaga deplasare - ajutată de părinţi - pe propriile picioruşe. Aşadar, să nu vă imaginaţi că este un drum chiar imposibil! Pentru peisajele minunate care vi se vor deschide privirilor chiar din vârful muntelui, pentru frumuseţea plajei, eu aş repeta experienţa Mylos. N-am rămas prea mult aici pentru că voiam să bifăm şi Plaja Kathisma aflată în prelungirea plajei Mylos, dincolo de un promontoriu. Plaja Kathisma este poate cea mai întinsă dintre toate plajele Lefkadei, lungă, lată, amenajată cu locuri de parcare, cu multe şezlonguri şi umbrele la care ai acces gratuit dacă faci consumaţie la tavernă. Toropită de căldură şi de efortul dublei traversări a muntelui la Mylos, eu n-am mai vrut să încerc apa mării la Kathisma. Am rămas la un suc de portocale răcoros, dătător de viaţă, în timp ce tânăra familie cu copilaşul cel sprinţar s-a bucurat din nou de valuri şi de nisipul aici cu mult mai generos.

Pentru că este situată destul de aproape de Ponti-Vasiliki, nu am ratat nici Plaja Gialou, de asemenea o plajă foate întinsă, cu nisip şi ceva pietre, cu intrare cam bruscă, dar cu o apă de o limpezime şi o culoare de neuitat. Nepotul meu îşi făcuse un plan pe zile referitor la plajele de vizitat pentru că voia să le cuprindă pe toate cele din vest despre care citise mai mult şi care îl fascinaseră încă dinainte de a le vedea. Pentru mine asta a întrecut orice aşteptare. Nici o agenţie turistică nu m-ar fi plimbat prin Lefkada atât cât m-a plimbat nepotul meu. Chiar dacă regretam că o las pe sora mea singură la plaja din Ponti-Vasiliki, am urmat pe cei tineri peste tot pentru că nu ştiam dacă voi mai avea o asemenea ocazie. Aşa am văzut şi Plaja Amouso din sudul insulei, o plajă mai mică, amenajată cu şezlonguri şi umbrele, cu terasă, precum şi - în altă zi - Plaja Pefkoulia din nord-vest, unde am văzut cele mai mari valuri. Plaja Aghios Ioannis, aflată în nord, aproape de Mănăstirea Faneromeni, ne-a întâmpinat tot cu valuri mari şi cu un vânt numai bun pentru înălţat zmee. Aflaţi că, la vârsta senioratului, aici, cu albastrul marin de Lefkada de o parte şi morile de vânt de cealaltă parte, am fost pentru prima oară în viaţă asistenta unui înălţător de zmeu. Toată lumea lucra pentru bucuria generală: tăticul înălţa zmeul, mămica filma, fetiţa se încurca în corzile monstrului doborât la pământ, iar eu o descurcam şi ajutam zmeul să se înalţe din nou.

Dacă nu vă plac sau nu aveţi ocazia să practicaţi asemenea îndeletniciri, dragi seniori, oaspeţi ai insulei Lefkada, vă recomand o plimbare la asfinţit la Kavos Kiras, la farul de la Cape Dukato, în extremitatea sudică a insulei. Aici se ajunge lesne cu maşina şi nu veţi uita prea curând imensitatea mării văzută din înălţimea stâncilor sau spectacolul unic al soarelui la asfinţit.

Mănăstirea Faneromeni. Pe lângă liniştea unui lăcaş de cult ortodox, aici veţi decoperi un mic parc zoo care vă va delecta cu siguranţă. Iepuri, raţe, gâşte, găini şi cocoşi de rase decorative, căprioare cu pui, păuni, lebede şi foarte mulţi papagali de diferite specii încântă deopotrivă pe vizitatorii adulţi sau copii. În spatele mănăstirii există un punct de belvedere de unde puteţi admira în voie întinderea mării şi oraşul Lefkada, capitala insulei. În drumurile noastre, am trecut de câteva ori pe lângă Mănăstirea Faneromeni, iar pentru că se apropiau Rusaliile, mare sărbătoare pentru creştini, zona era aglomerată, împânzită de tarabe cu tot felul de mărfuri care îşi aşteptau cumpărătorii.

Şi pentru că în rândurile mele mă adresez mai mult vouă, seniorilor, vă recomand să nu rataţi oraşul Nidri! Într-o plimbare pe faleză, privind ambarcaţiunile ancorate în port, trecând pe lângă nenumăratele taverne care îmbie cu muzica şi miresmele lor apetisante, nu se poate să nu treceţi pragul uneia. Vă veţi bucura de o cină cu savuroase preparate tradiţionale servită în ritmuri de sirtaki.

Cascada Dimosari, un obiectiv care oferă o variaţie, este aproape de Nidri. Mai greu este să nimereşti drumul pentru că există doar un indicator mic, abia vizibil şi numai bun de ratat. Ajutaţi tot de nişte români, am nimerit în cele din urmă acest frumos drum care trece printre întinse livezi de lămâi şi portocali. Ultimii 350 m până la cascadă se străbat pe jos, dar chiar şi încălţat cu şlapi, cărarea şerpuită nu este dificilă. Stânci spectaculoase, pădure umbroasă şi în cele din urmă o cădere frumoasă de apă într-un lac răcoros şi verde, iată pe scurt Cascada Dimosari.

Dacă insula Lefkada încă nu face parte din planurile voastre de călătorie, dragi seniori, eu zic s-o includeţi de îndată! Albastrul de neegalat al Lefkadei, leandrii înfloriţi, pescăruşii în zbor, muntele care pare că se prăbuşeşte în afundul mării, asfinţitul soarelui, toate vă vor lăsa amintiri de neşters! Nu uitaţi să alegeţi o locaţie de cazare care nu este cocoţată prea sus, pe coastă! Cu pantofi speciali pentru pietre (îi puteţi procura de acolo, costă 5-7 euro perechea), cu apă la purtător şi şepcuţă de soare, vă puteţi aventura - chiar şi cu copii mici - oriunde veţi dori!

---

VIZUALIZĂRI: 3864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI