Torrent de Pareis - Un vis împlinit

TIPĂREȘTE

Sa Calobra-Torrent de Pareis-Port de Soller-Soller sau turul insulei Mallorca cu autocar+ vaporaș+tramvai+tren

A fost cea mai frumoasă excursie. Am achiziționat excursia de la o agenție locală, World s. Services, contra sumei de 59 de euro de persoană, beneficiind inclusiv de rezervarea primei banchete din autocar, condiție obligatorie pusă de mine, care am rău de mișcare, și confirmată de agenție. Am beneficiat de serviciile documentate ale unui ghid spaniol care a prezentat tot parcursul excursiei în spaniolă, franceză, engleză și germană ușor de înțeles astfel de către turiștii de diferite naționalități participanți la excursie.

Autocarul ne-a luat din fața hotelului Sol Antillas Barbados la care eram cazați, la ora stabilită. Prima oprire am făcut-o unde altundeva decât la o fabrică de perle și una de pielărie. În cele trei excursii organizate făcute, la toate trei era inclusă și o oprire la câte o fabrică de perle, fiind evident interesul ghizilor care își luau comisionul.

După o scurtă pauză de o cafea și o țigară, că de mâncat ceva nici nu putea fi vorba, a urmat partea cea mai spectaculoasă, dar și cea de care mă temeam cel mai mult, traversarea Sierra de la Tramuntana și, mai ales, cei 12-14 kilometri de drum care șerpuiește în jurul Puig Major (1445 metri, cel mai înalt vârf muntos de pe insulă), numit, pe bună dreptate ”drumul șarpelui”, un drum relativ îngust, adesea de doar o bandă și jumătate, cu serpentine mai rele decât pe Transfăgărășanul nostru, culminând cu celebrul ”nod de cravată” (curbă la 270 de grade), operă remarcabilă a inginerului Antonio Parietti Coll.

Am supraviețuit serpentinelor și am ajuns în sfârșit la Sa Calobra. Aici am avut o pauză de aproape trei ore, timp suficient pentru a ajunge pe plaja deja celebră, a cărei imagine nu-mi ieșea din minte încă de când achiziționasem biletele pentru Mallorca. Sa Calobra este un mic port, de fapt un ponton la care acostau vaporașele care urmau să ne ducă mai departe spre Port de Soller, o faleză - zona de promenadă, cu multe terase unde se putea lua masa și o priveliște superbă asupra mării turcoaz.

Indicațiile ghidului fuseseră să parcurgem doar primele două tunele pietonale luminate și nu prea. La ieșirea din al doilea tunel mă așteptam să văd deja acea plajă mult visată, dar nu vedeam decât muntele. Defileul Torrent de Pareis („torenții gemeni”) începe cu vreo șase kilometri înainte în munte, la confluența torenților Lluc și Gorg Blau, are o lățime de doar 30 de metri, iar înălțimea poate ajunge până la 400 de metri, existând și zone în care nu se vede lumina zilei și se termină într-un golf superb cu o plajă cu pietriș, dar atât de frumoasă. Parcurgerea întregului defileu durează cel puțin șase ore și nu se poate face decât cu echipament adecvat pentru trasee montane. Plaja era undeva în stânga. Nu am mai avut răbdare să urmez drumul normal pe care mergeau toți turiștii și am ales o scurtătură. Mi-a alunecat piciorul și am căzut de pe stânci julindu-mi amândoi genunchii, dar mi-am continuat drumul spre stânga. În sfârșit, am văzut-o; era mai frumoasă decât în poze. Între doi versanți aproape perfect verticali se vedea marea care avea o culoare incredibilă. Plaja era cu pietre albe, mari și rotunjite, dar nimic nu a mai contat, eram fericită că ajunsesem acolo, îmi dorisem mult de tot să o văd în realitate. M-am așezat pe un prosop pe pietre și am privit-o. Mi-aș fi dorit să pot face o baie acolo, aveam și costumele de baie la noi, dar apa era totuși prea rece. Am intrat în mare doar până la genunchi. Cu tot pietrișul cam neplăcut de pe plajă, intrarea în mare este cu nisip, dar nu foarte lină. Am făcut plajă, am luat picnicul primit de la hotel și am făcut zeci de poze. Timpul parcă a zburat și a trebuit să ne întoarcem în Sa Calobra pentru îmbarcarea pe vaporaș. Cu părere de rău, am urmat același traseu prin cele două tuneluri și apoi pe promenada de deasupra mării. Nu am mai avut timp să bem ceva la una din terasele din zona portului, deoarece bărcuța albastră ar fi plecat fără noi.

A urmat o croazieră de o oră de-a lungul coastei de vest a insulei. Plecând din port, am fotografiat Sa Calobra și dinspre mare, precum și golful și plaja de la Torrent de Pareis ocupată acum de o altă serie de turiști. Zona de coastă pe lângă care treceam mi s-a părut foarte stâncoasă, nu-mi amintesc să fi văzut vreo plajă, dar am văzut mai multe grote sălbatice cu acces doar de pe mare și câteva vile mult deasupra mării. Ghidul ne-a spus că am fost norocoși că am prins marea calmă și am putut face croaziera, deoarece cu două zile în urmă aceasta nu s-a putut face din cauza valurilor. Într-adevăr, vremea a ținut cu noi. Nu am realizat cât de puternic a fost soarele și, mai ales, în combinația soare pe mare. Recomand folosirea cremelor de protecție solară. Eu am folosit-o după ce deja mă arsesem.

Am ajuns la Port de Soller, un sat - port la malul mării. Am avut timp liber la dispoziție pentru a ne plimba prin mica localitate. Câteva hoteluri pe drumul care înconjoară golful, multe magazine, restaurante și baruri și foarte mulți turiști. Port de Soller are și o plajă frumoasă și destul de lungă, mărginită la fiecare capăt de câte un far. Ne-am plimbat prin port, admirând micile ambarcațiuni. Din magazine nu am cumpărat decât câteva suveniruri. Mi-a plăcut combinația extraordinară de munte și mare la un loc, într- o stațiune foarte liniștită.

Am așteptat destul de mult tramvaiul de epocă, supranumit și „Orange Express”, care urma să ne ducă în Soller. Linia de tramvai, care are o lungime de aproape 5 kilometri, a fost construită în anul 1913 de către inginerul Pedro Garau, iar ghidul ne-a spus că și vagoanele de tramvai datează tot de atunci. Am avut un vagon rezervat pentru grupul nostru. Se puteau lua și bilete individuale la prețul de 5 euro. Fiind rezervat pentru grupuri, tramvaiul nostru portocaliu nu a oprit în niciuna din cele 17 stații de pe traseu, ducându-ne direct la Soller, printre livezi de lămâi și portocali plini de fructe. Eram tentată să întind mâna pe geam să iau și eu măcar una.

Din păcate, nu am mai apucat să vizităm Soller-ul, așa cum era planificat, ci doar l-am traversat și admirat din tramvai, deoarece eram așteptați la tren, un tren tot de epocă, Ferrocarril de Soller cu care urma să mergem până în Palma. Am remarcat doar Biserica Sfântul Bartolomeu, protectorul orașului și clădirea primăriei. Trenul a plecat imediat ce ne-am urcat. Acest tren, construit din lemn și inaugurat în anul 1912, ne-a dus pe un traseu spectaculos, am trecut prin treisprezece tuneluri, cel mai lung având o lungime de 2876 metri, traversând Sierra de Tramuntana, peste poduri și viaducte, printre plantații de măslini și migdali. Ghidul nostru compara această călătorie cu o întoarcere în timp, cu o sută de ani. Nu am ajuns până în Palma, ci doar în apropierea capitalei, unde, într-o mare parcare, ne aștepta autocarul nostru, pe care îl părăsisem la Sa Calobra și care ne-a dus pe fiecare la hotelul lui.

A fost cea mai frumoasă excursie din tot sejurul de două săptămâni petrecut în Mallorca, UN VIS ÎMPLINIT.

---

VIZUALIZĂRI: 5036 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI