Nu mergeti la Meteora pentru ,,minuni'

TIPĂREȘTE

Am ales sa vizitam Meteora, pe drumul de intoarcere din Zakynthos, unde am petrecut un sejur de vis despre care am relatat intr-o recenzie anterioara. Profitand de faptul ca ne-am deplasat cu masina personala, am decis sa profitam de ocazie si de libertatea de miscare conferita de autoturismul personal si sa mergem pentru a vedea manastirile de la Meteora. Aveam rezervate doua zile pentru asta si un plan foarte bine pus la punct. Trebuie sa recunosc ca, mai mult decat manastirile cocotate pe stancile de la Kastraki, ma atrageau in mod deosebit, satele aromane din Pind si doream neaparat sa realizez cateva fotografii in acele locuri. Fiind pasionat de istorie, stiam ca pe aceste meleaguri functionase sub tutela protectoare a Romaniei si Italiei, intre anii 1941-1943, un efemer stat aroman, denumit Principatul Autonom al Pindului (Printsipatu di la Pind). Capitala acestui vremelnic stat al vlahilor a fost la Metsovo (Aminciu), aflat chiar pe autostrada A 2. Puteti admira acest minunat oras al fratilor nostrii vlahi, atunci cand calatoriti spre: Corfu, Kefalonia, Lefkada sau spre Zakynthos, pe autostrada A2, cu autoturismul personal sau cu autocarele agentiilor de turism, undeva la jumatatea drumului dintre Thesaloniki si Igoumenitsa, fix in centrul partii de nord a Greciei. Orasul Metsovo se afla situat undeva pe partea dreapta a autostrazii, foarte bine semnalizat de indicatoare si il puteti admira in toata splendoarea sa, intrucat este construit intr-o zona muntoasa, pe terase amenajate succesiv, incepand de la baza muntelui, pana in varful sau. Este pacat sa nu opriti, macar pentru cateva fotografii in aceasta zona. Va garantez ca oamenii vor fi bucurosi sa afle ca veniti din Romania. Sunt foarte ospitalieri si prietenosi. De asemenea, la Trikala, cca. 65 Km SE de Metsovo, pe drumul spre Meteora, a functionat primul Parlament al Principatului de la Pind.

Insist un pic asupra acestei zone, cu scuzele de rigoare, in cazul in care va plictisesc prea mult, intrucat am mai calatorit in Grecia cu autocarul, tranzitand Muntii Pind spre Corfu si am constatat cu tristete, ca ghidul nostru de la [***] nu ne-a suflat o vorba despre aceste meleaguri locuite de aromani si despre insemnatatea lor istorica pentru noi, ca popor, nestiind sau poate din ignoranta. Este foarte trist! Trebuie sa ne cunoastem istoria, radacinile, sa stim cine am fost, cine suntem, ca sa stim incotro ne indreptam, cum spunea cineva important (nu-mi mai amintesc exact cine!?). Insist un pic pe aceasta zona geografica, din punct de vedere istoric, Printsipatu de la Pind a fost intemeiat in anul 1943 de catre aromanii din zona, inrolati in organizatia paramilitara Legiunea a-Va Romana, cu ajutorul Italiei, in principal si al Romaniei, in secundar, steagul sau era format tot din culorile rosu, galben si albastru, dispuse pe orizontala si a fost, asa cum spuneam, singura forma de guvernamant a vlahilor ce traiesc pe teritoriul Greciei actuale. La vremea respectiva conducatorii statului roman nu au dorit sa se implice mai mult, pentru a nu deteriora relatiile diplomatice cu Grecia, refuzand propunerea aromanilor veniti special la Sinaia pentru a se intalni cu Antonescu, ca tara noastra si Coroana Romaniei sa le apere interesele, instituind un protectorat total asupra acestui Principat, ei recunoscand in schimb pe Mihai I al Romaniei si ca rege al lor. A fost o mare deceptie pentru ei si atunci s-au simtit tradati si abandonati. Cativa ani mai tarziu, multi dintre ei au fost vanati si macelariti de greci, care reusisera intre timp sa se elibereze de nemti.

Fiind un stat creat prin lupta, cu arma in mana, contrar intereselor grecesti, nu va sfatuiesc sa abordati subiecte legate de acest episod istoric cu grecii obisnuiti, pentru ca este un subiect tabu pentru ei, care le provoaca brusc un disconfort si o iritare vizibila. Se stie ca grecii sunt foarte extremisti si nu recunosc existenta etnicilor vlahi, pe teritoriul lor actual. Cu toate acestea, este demn de remarcat faptul ca aromanii si meglenoromanii ce traiesc in Grecia, au reusit, timp de secole, sa-si pastreze identitatea culturala si lingvistica, cel mai probabil datorita comunitatilor izolate in care isi desfasoara activitatea si a obiceiurilor foarte conservatoare care-i caracterizeaza. Este numai meritul lor, Romania, singura lor patrie, incetand sa-i mai sprijine odata cu venirea comunismului la putere in Romania, cand au fost inchise treptat toate scolile din Pind, cu predare in limba romana, finantate de la Bucuresti. Mai mult decat atat, conducatorii Principatului Autonom al Pindului care s-au refugiat la Bucuresti, prigoniti fiind de autoritatile grecesti si sperand la ajutor si gazduire din partea fratilor romani de la nord de Dunare, au sfarsit in inchisorile comuniste, alaturi de toata intelectualitatea romana. Daca ar fi stiut ei ce-i asteapta in Romania?! Elocvent in acest sens este cazul aromanului, Alkiviadis Diamandi di Samarina, personalitate marcanta a Principatului din Pind, ucis miseleste de securitatea romana in arestul Ministerului de Interne de la Bucuresti.

Va invit cu drag sa cautati informatii referitoare la aceasta zona si sa le impartasiti cu prietenii vostrii, pentru a se cunoaste aceasta farama de istorie. Cam lunga paranteza legata de aromanii din Pind. Sper sa nu va fi plictisit si daca numai cativa dintre dumneavoastra au aflat lucruri noi, inseamna ca mi-am atins unul din scopurile propuse. Personal, de cate ori calatoresc, indiferent unde si cat de frecvent, incerc sa-mi amintesc istoria locurilor pe unde trec. Este mult mai interesant si calatoria capata un farmec aparte. Va sfatuiesc sa faceti acelasi lucru si atunci cand mergeti la Kalambaka-Kastraki sa vizitati Meteora, in Corfu, in Zakynthos, in Lefkada, in Kefalonia, in Epir pe coasta de vest a Greciei, atunci cand treceti pe minunata autostrada A 2 a Greciei si cand vedeti indicatoarele catre Metsovo si Trikala sa stiti ca va aflati intr-o zona locuita de fratii nostrii aromani. Sunt locuri cu o mare incarcatura istorica pentru noi, ca popor latin, in primul rand. Ideal ar fi ca si agentiile de turism sa-si instruiasca insotitorii in acest sens si sa aminteasca oamenilor, macar in treacat, acest lucru.

Revenind la Meteora, pentru ca pana la urma asta va intereseaza, asa cum spuneam mai sus, plecand din Zakynthos, am urmat traseul spre nord, de la Killini, Patras, Amfilochia, Arta si apoi, in apropiere de Ioaninna, ne-am incadrat pe autostrada A 2, virand dreapta spre est. Daca veniti din Romania direct, este foarte simplu. Cel mai scurt traseu este urmatorul: Bucuresti-Giurgiu-Ruse-Plevna-Sofia (de preferat sa evitati orasul pe centura ocolitoare) -Sandanski (va sfatuiesc sa alimentati cu carburant la OMV-ul din localitate, intrucat in Grecia carburantul este un pic mai scump) -Kulata-Promachonas-Thesaloniki-autostrada A 2-Kalambaka-Kastraki-Meteora. In Bulgaria se plateste vigneta, evident iar in Grecia nu este nevoie de asa ceva pentru ca se platesc segmentele de autostrada. Nu imi aduc aminte sa fi platit mai mult de 2,4 EUR pe segment. Nu va speriati pentru ca nu sunt cozi precum sunt la noi la Fetesti. Sunt foarte multe puncte de incasare si nu veti zabovi prea mult la punctele de taxare pentru autostrada. Atentie sa nu ratati intrarea pe autostrada A 2 (dreapta spre Ioaninna) si sa mergeti spre Atena, pentru ca este posibil ca GPS-ul sa va duca si pe acolo (se poate ajunge la Meteora si dinspre Larissa). Nu stiu daca este mai scurt drumul, dar stiu cu certitudine ca este mult mai scump. Pentru tot segmentul de autostrada dintre Thesaloniki si Atena va trebui sa scoateti din buzunar peste 30 EUR. Dupa ce treceti de Thesaloniki, la circa 60 de km sud, trebuie sa faceti dreapta pe autostrada A 2, spre Ioaninna. Apoi, urmati indicatoarele catre Metsovo si la un moment dat o sa gasiti si indicatoare cu Meteora.

Nu pot sa trec mai departe, fara sa spun cateva cuvinte despre autostrada A 2, o bijuterie inginereasca ce taie Grecia de la est la vest si invers, care te lasa fara cuvinte datorita numeroaselor tuneluri construite de-a lungul ei. Cel mai lung are peste 8 km, chiar in apropiere de Metsovo (Aminiciu). Dupa parerea mea, grecii au reusit sa construiasca pe acest teren accidentat din zona Muntilor Pind, una dintre cele mai frumoase autostrazi existente in Europa. Pe langa frumusetea autostrazii si a peisajelor montane, specifice Pindului, pe aceasta autostrada ramai impresionat si de numarul foarte mic de masini aflate in circulatie pe autostrada. Banuiesc ca grecii folosesc drumurile adiacente, pentru a nu plati taxele de autostrada, care, oricum, nu sunt foarte mari. Cel mai mult am platit 2,4 EUR pentru un segment de autostrada, intre Ioaninna si Metsovo. Daca ne referim strict la numarul de masini care circula pe autostrada asta, pot sa spun, fara sa gresesc, ca nu se compara cu autostrada Bucuresti-Constanta sau Bucuresti-Pitesti, unde doua benzi sunt absolut insuficiente, in plin sezon. La sfarsit de iunie, atunci cand am calatorit noi acolo, am ramas surprins de numarul mic de autoturisme aflate in circulatie pe autostrada A2.

Dupa iesirea de pe autostrada A 2, va asteapta un drum superb de cca. 70 Km printr-o zona muntoasa, locuita cu precadere de vlahi. Urmati indicatoarele catre Trikala, un centru administrativ important al efemerului stat aroman, mentionat mai sus. Veti remarca satele izolate pe versantii muntilor, foarte ingrijite si din loc in loc o sa observati si turmele de mioare, specifice ocupatiei de baza a vlahilor. Drumul este foarte bine intretinut si nu este prea circulat, refugiile permitandu-va sa opriti din loc in loc pentru a surprinde cu aparatul foto, frumusetea peisajului. Versantii golasi si inverziti ai muntilor sunt parca destinati pasunatului si cred ca nu degeaba aromanii s-au stabilit aici cu turmele lor de mioare.

Sa aveti neaparat benzina in rezervor pentru ca de la autostrada A 2 pana la Kalambaka-Kastraki nu sunt benzinarii de firma si nu va recomand sa alimentati de la benzinariile private. Cel putin eu, am o retinere serioasa in acest sens. Cat am stat in Grecia nu am alimentat decat de la Shell si nu am avut probleme cu masina. Ca si pe la noi, oameni pusi pe capatuiala rapida se gasesc si acolo. Asa ca, atentie la acest aspect! Mai mult decat atat, toate benzinariile micute mi-au dat impresia ca ar fi abandonate si nu am vazut masini alimentand in ele, nici macar ale grecilor. Banuiesc ca nici nu poate fi vorba in aceste conditii de plata la POS. La Shell se poate plati cu cardul, fara probleme.

Odata ajunsi in zona Kalambaka-Kastraki va trebui sa urmati rutele care duc spre nord, intrucat minunatele manastiri de la Meteora sunt la nord de Kalambaka, mai exact in localitatea Kastraki. Intre cele doua localitati sunt doar cativa kilometrii si nici nu o sa va dati seama cand ati ajuns in zona Kastraki. Veti remarca imediat multitudinea de taverne si locuri de cazare, care mai de care mai atragatoare. Noi am tras la hotelul Spanias, situat chiar la intrarea in zona manastirilor. Un hotel foarte dragut cu personal foarte amabil. Pentru 40 EUR / noapte am avut asigurata o camera foarte confortabila si un mic dejun pe cinste. In plus, daca aveti nevoie de internet WI-FI, acesta este la liber, daca aveti cu ce sa va conectati. Daca nu aveti, hotelul are in hol un desktop pe care il puteti folosi cu incredere. Legat de hotel, remarc inca odata, ospitalitatea gazdelor si curatenia exemplara.

Legat de manastiri, nu voi insista prea mult pe detalii. Nici nu sunt un tip prea religios si aceste aspecte au trecut neobservate, fiind vrajit de maretia peisajului. Va las pe voi sa le descoperiti. Eu va spun doar atat: merita sa mergeti pana acolo, indiferent cum. Arhitectura manastirilor, vechimea lor si faptul ca sunt construite in locuri, aproape insposibil de imaginat, le fac sa fie unice si sa merite cu prisosinta atentia voastra. Am retinut ca abia in 1920 s-a putut ajunge la picior pana la ele. Pana atunci, accesul se facea cu un sistem de scripeti, angrenat de magarusi. Daca doriti sa vizitati toate cele sase manastiri functionale (sunt 24, in total, insa unele sunt in stare de ruina), incluse in Patrimoniul universal UNESCO, neaparat sa incepeti turul foarte devreme, imediat dupa micul dejun, intrucat, vizitarea lor dureaza foarte mult, datorita faptului ca sunt cocotate pe acele stanci si va trebuie foarte mult timp sa ajungeti la ele. Personal, am remarcat in mod deosebit Marele Meteor sau Schimbarea la Fata a lui Hristos, situata la o inaltime de 613 m, fata de nivelul marii, construita in jurul anului 1340 si Sfantul Varlaam, construita in 1541 (a doua ca marime din tot complexul).

La Varlaam, am intalnit si un vlah care vindea suveniruri, chiar la intrare. Bucuros nevoie mare sa auda ca suntem din Romania, ne-a oferit un magnet cadou. M-a impresionat faptul ca vorbea binisor romaneste (zburlea ghini), nu in dialectul aroman, ci chiar in daco-romana si intelegea perfect, fapt explicabil datorita numarului mare de turisti romani care viziteaza zona aceasta cu profunda semnificatie religioasa. Fara sa exagerez, cred ca romanii si rusii sunt cei mai numerosi turisti care viziteaza Meteora.

Legat de numarul mare de romani veniti din tara, m-am gandit ca fiind un popor credincios, afluxul de turisti romani ar fi explicabil, datorita credintei exacerbate ce ne caracterizeaza. Se stie! Romanii merg uneori mii de kilometrii, chiar si pe jos, doar de dragul de a se inchina la icoane care, cred ei, ca fac minuni. In zona gasindu-se o densitate mare de icoane si manastiri, este foarte probabil ca unele sa faca si minuni. Eu nu am vazut! De ce sa mint? Nici nu ma asteptam la minuni, cel putin in ce ma priveste! Singura minune la care speram in acel moment torid cu temperaturi ce depaseau 35 de grade la umbra (in iunie), era sa prind ceva norisori pe cerul albastru, pentru a putea face fotografii extraordinare. Avand la mine filtrul cu polarizare circulara, norisorii erau foarte importanti pentru fotografii reusite. Exact! Fotografiile cu norisori! Nu stiu daca Divinitatea a tinut cu mine sau a fost o pura intamplare, insa am avut parte de norisori, exact cum mi-am dorit, fapt usor de observat chiar din fotografiile atasate, nefiind nevoit sa bat matanii sau sa ma inchin la icoanele ,,facatoare de minuni" ce impanzeau zona. Nici nu stiu ce se intampla daca nu aveam norisori pe cer. Probabil stateam acolo pana se iveau, sperand intr-o minune. Deci, daca mergeti la Meteora sa vedeti ,,icoane facatoare de minuni", sau sa va rugati pentru castiguri la loto, nu garantez ca veti avea succes, pentru ca nu detin informatii in acest sens si nici nu am auzit de astfel de minuni. Tot ce pot sa va spun este ca nu veti regreta deplasarea facuta, datorita peisajului absolut superb. Singurul sfat pe care imi permit sa vi-l dau, in calitate de fotograf, amator, un pic avansat, ar fi sa va luati cu voi aparatul foto. Neaparat!

Cam atat despre Meteora. Bucurati-va de cele cateva fotografii realizate de mine cu Nikon D 7100, obiectiv 18-105 Nikon si filtru cu polarizare circulara Marumi. Pentru mai multe fotografii, cautati-ma pe Google!

Succes si lumina buna!

---

VIZUALIZĂRI: 15705 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI