A fost odată cea mai căutată stațiune

TIPĂREȘTE

Dacă în precedenta intervenţie v-am spus câte ceva despre terasele şi restaurantele pe care le-am remarcat în Neptun-Olimp acum vreau să vă spun câteva impresii despre staţiunea în sine şi despre împrejurimi.

Am ajuns în staţiune pe 31.05, ne-am cazat la Cocor Spa într-o cameră înghesuită, aşa cum v-am povestit, soţia a zăbbovit circa 40 de minute la consultul medical, am servit masa la restaurantul hotelului, după aceea am început procedurile pe rând, pentru că cineva trebuia să stea cu nepoţelul, iar după ce le-am terminat şi vroiam să ieşim la plimbare s-a pornit ploaia spre nemulţumirea copilului care ,,vroia’’ acasă (avea dreptate băiatu’-la ce l-am cărat după noi dacă nu-i ofeream ceva care să-i placă?!).

Staţiunea Neptun-Olimp

A doua zi, fiind 1 iunie am vrut să ne revanşăm faţă de el aşa că am mers în centru staţiunii unde ştiam din anii trecuţi că oferta pentru distracţia copiilor este bogată mai ales că era sâmbătă, de ,,Ziua Copilului’’ iar vremea se îndreptase fiind mai mult însorit.

M-am înşelat amarnic! Nu am găsit decât un singur loc abia deschis, la ,,Mocea’’, unde un băieţaş ştergea cu un mop urmele ploiii căzute cu o seară în urmă şi o fată timidă şi parcă încurcată de faptul că are clienţi la acea oră (10.30—11.00 a. m.), cu o ofertă foarte săracă – două maşinuţe, două băncuţe rotative, un căluţ mai mare şi doi mai mici şi un elicopter defect; la maşina mai mare un jeton era 10 lei pentru 4 minute iar la celelalte 5 lei. Scump dom’ne scump!

Dealtfel toată staţiunea părea pustie mai ales în prima parte a zilei, magazinele abia se deschideau, unităţile de servit masa nu funcţionau, nici măcar la bancă şi la farmacie n-am găsit deschis, doar vreo două supermarketuri şi vreo trei buticuri cu îmbrăcăminte, încălţăminte, jucării şi alte chestii pentru plajă.

Singurul lucru care mai anima cât de cât staţiunea în această primă parte a zilei era multitudinea de câini vagabonzi care se plimbau dintr-o parte pe cealaltă a şoselei ca la nuntă (trebuie să recunosc că aici stau foarte bine!); spre seară centrul se mai anima şi cu oameni care ieşeau pentru plimbări şi cumpărături, nicidecum pentru diverse distracţii sau servit masa – apropo de distracţii, am revăzut celebra clădire de bowling de vis-a-vis de camping Neptun (locul unde mă cazam înainte de ’89) şi m-a cuprins jalea la fel ca la restaurantul ,,Calul Bălan’’ aflat în apropiere.

La o privire de ansamblu staţiunea mi s-a părut nepregătită pentru a primi turişti şi d. p. d. v. al cazării, înafară de Cocor Spa am mai remarcat ca fiind competitive hotel Shine Neptun, hotel 2D, hotel Insula şi unul dintre înaltele hoteluri din Olimp transformat în apartamente self-catering din câte am înţeles, cu un design atractiv; în schimb majoritatea par să investească foarte puţin pentru aspect şi, probabil confort aici remarcând hotel Neptun (nici nu ştiu dacă mai e funcţional după cum arată!), hotel Albert (pe vremuri un hotel de referinţă!) şi complexul Panoramic-Amfiteatru-Belvedere unde mi-am luat o ,,mare ţeapă’’ acum vreo zece ani şi văd că nu s-a schimbat nimic în bine (poate în rău!).

Împrejurimile staţiunii,

Din punctul meu de vedere staţiunea Neptun-Olimp este staţiunea cea mai bine poziţionată de pe litoralul românesc (în discuţie ar intra doar Mamaia!) fiind mărginită la nord de Lacul Tatlageac, la sud de staţiunea Jupiter, la vest de Pădurea Comorova, la est de Marea Neagră iar în interiorul staţiunii găsim două lacuri deosebit de frumoase legate acum între ele de un canal traversat de un superb pod ce face legătura între staţiune şi cunoscuta plajă ,,La Steaguri’’.

Lacul Tatlageac

Este de fapt o salbă de trei lacuri situate între DN39 (la ieşire din localitatea 23 August mergând către Mangalia) şi Marea Neagră, este un liman fluvio-marin unde se pot practica sporturi nautice şi pescuitul iar nămolul său are calităţi terapeutice.

În partea de nord-vest a lacului am observat o mănăstire la care se poate ajunge atât din comuna 23 August cât şi din drumul DN39B, spre Olimp şi anume mănăstirea Sf. Nicolae, un aşezământ cu o poveste destul de interesantă.

În partea de sud a lacului, mai exact la intrarea în Olimp găsim două locaţii care mi-au lăsat o impresie destul de bună şi anume ,,Casa cu Stuf’’ şi ,,Lacul Racilor’’; prima nu spune mare lucru de la intrare deoarece este amplasată mai departe de şosea, se ajunge pe un drumeag mai degrabă modest, dar, odată ce ai parcat maşina în parcarea destul de spaţioasă şi treci pragul acestei unităţi tinere (deschisă de un an!) îţi schimbi total impresia datorită terasei-restaurant moderne şi unei piscine micuţă dar frumoasă; nu am văzut camerele dar, din spusele unuia dintre proprietari acestea sunt tip duplex, cu scară interioară şi o privelişte superbă asupra lacului.

Cea de-a doua locaţie este mai mare şi mai cunoscută, a fost prinsă în programul ,,Litoralul pentru toţi’’ şi cuprinde un hotel cu 16 camere, un apartament cu două camere, două băi şi un living, la parter recepţia, restaurant şi terasă cu o capacitate totală de 260 de locuri, amplasate pe malul lacului, precum şi zece vile dintre care cinci cu câte patru camere duble iar celelalte cinci tip apartament cu living şi dormitor cu două paturi matrimoniale; complexul este întins pe o lungime de peste 200 de metri (din ce am aproximat eu!) şi oferă posibilităţi de pescuit, are un loc de joacă pentru copii foarte generos iar hotelul dispune de cramă şi sală de conferinţe.

Popasul Pescarilor

Situată între Lacul Tatlageac şi Marea Neagră, această cherhana se află la circa un km nord de Olimp pe un drum asfaltat care se continuă cu unul pietruit până la Costineşti (cel puţin aşa era acum câţiva ani când am venit din sens invers) dar care este mai lung, mai prost şi fără indicatoare aşa că nu vi-l recomand! Chiar dacă era început de iunie şi în cursul săptămânii parcarea, aflată pe partea lacului, era ocupată mai mult de jumătate iar după ce am trecut calea ferată şi am ajuns la mesele situate direct pe plajă am văzut multe figuri cunoscute, cazate la Cocor Spa, care se plimbau pe malul mării într-un decor de vis – plajă sălbatică, locuinţe de pescari, vile particulare, marea cu plase pescăreşti, restaurantul cu terasele în continuă expansiune etc.

În mod sigur această locaţie merită un review separat, au făcut-o unii foarte bine şi sunt convins că o s-o mai facă şi alţii, eu mă limitez să vă spun că aici am mâncat cel mai gustos peşte de pe litoralul românesc, peşte proaspăt prins în acea zi de pescarii din vecinătate – în acea zi de marţi, 4 iunie am mâncat, la recomandarea unor prieteni din Mangalia, un platou de hanusi prăjiţi (nişte guvizi mai mari, cu carnea albă, fără solzi şi fără oase pe care-i asemăn cu păstrăvii) extraordinar de gustoşi pe care i-am stropit cu vin alb de Recaş, dar în meniul foarte bogat (în special pe bază de peşte) se găsesc şi produse din porc, vită, pui, berbecuţ etc

Nu întâmplător ,,Popasul Pescarilor’’a fost desemnat în 2010 cel mai bun restaurant de pe litoralul românesc!

Pădurea Comorova

Singura pădure de pe litoralul românesc a fost creată din fondurile statului timp de 20 de ani (1890-1910) de silvicultorii români sub patronajul regelui Carol I şi a avut iniţial o suprafaţă de 855 de hectare care s-a diminuat treptat, mai întâi în perioada 1967-1968, când o suprafaţă de circa 259 de hectare a fost defrişată pentru amenajarea staţiunilor Olimp, Neptun şi Jupiter, după anul 1971 când s-au amenajat 39 de hectare de viţă-de-vie şi sere, în 1981-1982 încă 38 de hectare pentru amenajarea unor livezi cu pomi fructiferi, ajungând în 1996, după defrişarea a încă 25 de hectare fără a se împăduri la suprafaţa de 519 hectare de pădure.

Prin 1998 Guvernul a trecut pădurea în proprietatea publică a municipiului Mangalia, în 2000 în proprietatea privată a oraşului în scopul extinderii intravilanului devenind din acel moment o afacere imobiliară care avea să reducă suprafaţa pădurii la circa 395 de hectare în 2012. La nemţi îi împuşca!

Prin 1998-99 am stat în această pădure extraordinară la un complex de vile foarte frumos-Complex Comorova unde am trăit o senzaţie unică pe litoralul românesc şi anume să stai la umbră printre stejari, cedri, mesteceni şi mai ales pini, care dădeau un aer de munte iar în cinci minute să ajungi la mare şi să te bucuri de plajă şi soare.

Am vrut să văd cum se prezintă acest complex în momentul de faţă şi a fost cât pe ce să cred că am nimerit în altă parte – vilele existau, restaurantul la fel, piscina aşijderea numai că locatarii, în număr destul de mare, nu arătau ca nişte turişti obişnuiţi, erau foarte disciplinaţi, stăteau în grup la mese şi scriau de zor.

În scurt timp am dezlegat misterul – complexul aparţine Universităţii Biotera ( ,,ciudaţii turişti’’ erau studenţii acestei instituţii) iar pe timpul sezonului estival oferă servicii de cazare, masă, transport până la plajă, petrecere a timpului liber şi chiar tratamente balneoclimaterice în special pentru grupuri de sportivi sau tabere şcolare.

Concluzia finală după vizitarea staţiunii Neptun-Olimp şi a împrejurimilor este că aceasta a rămas mult în urma rivalei Mamaia cu care se bătea cândva de la egal la egal!

---

VIZUALIZĂRI: 5011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI