Padina - Pestera Ialomitei - Babele si Sfinxul

TIPĂREȘTE

Mai intai trebuie sa recunosc ca mi-a fost greu sa me decid unde sa introduc acest review: in zona Padina, la Manastiri Muntenia-Oltenia, sau Masivul Bucegi; insa cum scopul nostru a fost Pestera Ialomitei (cu Manastire aferenta) am ales Padina... iar daca nu o fi bine aleasa categoria, poate fi mutat acest review.

Si acu' pe cai (gen 4x4-pt. cine are, si nu numai) ! Inainte de a vizita aceasta zona, am citit f. mult despre ea si cum am avut un sejur de 7 zile pe Valea Prahovei, una i-am dedicat-o in intregime. Am plecat din Sinaia spre Cota 1000 cu traseul Sinaia (DN 71 spre Targoviste) – Cabana Cuibul Dorului – Saua Dichiului – Bolboci – Padina – Pestera Ialomitei. Apropo de Cabana Cuibul Dorului (pe unde trece drumul asfaltat catre Pestera): in dreptul Cabanei era un indicator de genul "interzis, drum in lucru" iar betii oameni erau satui de intrebarea: "e sau nu drumul bun spre Padina? ", la care ei au raspuns "la noi in Romania, unde scrie INTERZIS inseamna ca se poate"... hmmm... chiar asa?

Ne-am continuat drumul pe DJ714 ca pe DN1 c-un asfalt super (desi mai erau locuri unde era surpat deja pe la marginea ce dadea in "prapastie"), iar la un moment dat am ajuns la o bifurcatie (am atasat poza), un drum ducea spre pestera, iar celalt spre Piatra Arsa... si de-aici incepe aventura: drumul asfaltat se termina si incepe un drum forestier, pe care e bine sa mergi cu grija ca nu se stie ce bolovan si gaura nimeresti; noua ne-a luat cam 1 ora si un pic pana la telecabina Pestera unde am lasat masina.

Adevarul e ca daca ai merge cu viteza pe aici nu te-ai mai bucura de peisajele din jur (desi daca nu-l asfalteaza, macar niste pietre sa arunce pe el). Ne-am orpit sa culegem afine si zmeurica (spre deliciul celei mici) dupa ce-am trecut de Bolboci, am admirat lacul si in final iata-ne ajunsi la un indicator care ne anunta de existenta Pesterii.

Insa, desi de-abia asteptam sa intram acolo, am hotarat sa mergem mai intai cu telecabina de la Pestera la Babele, avand in vedere ca ultima coboara la 16.30 (parca). Tariful este 18 ron o urcare si 31 ron urcare si coborare, iar copiii pana in 5 ani gratis. Drumul cu telecabina peste Jepi a fost frumos, dar nu atat de spectaculos ca cel de la Busteni la Babele (dar si pretul e pe masura, 32 ron doar o urcare).

Babele si Sfinxul ne asteptau cu nerabdare, insa nu pot sa inteleg de ce daca scrie "interzis escaladarea" lumea nu se poate abtine si continua sa se urce pe bietele pietre.

Noi am plecat pregatiti cu un rucsac cu mancare la noi si am avut placerea sa luam un picnic si sa bem o cafea aproape de Maria Sa Sfinxul; resturile le-am dat unui ciobanesc care s-a imprietenit cu noi pt. un oscior iar gunoaiele le-am pus tot la pachet, ca asa se cade.

Ne-am intors cu burtile pline cu telecabina la Pestera si am inceput sa coboram pe langa susurul unei ape cateva scari, si apoi alte scari, si mai urcam niste scari din cand in cand... fara ca macar sa banuim ca greul si frumosul nu se termina la Pestera, ci incepe.

Pestera Ialomitei te fascineaza de indata ce ajungi la ea: peste tot stanca... mai ca vrei sa pleci ca nu cumva sa cada peste tine! Pestera este superba si dificila, mai ales ca noi am fost cu fetita de aproape 5 ani! Poate daca as fi stiut cate scari trebuie sa urcam in interiorul ei si cat de alunecoase sunt... nu stiu daca mai intram si cu ea. Insa efortul a meritat din plin. Eu las pozele sa vorbeasca de la sine.

La final, pot spune ca am reusit sa vedem intr-o singura zi destul de multe, imbogatindu-ne sufleteste si incarcandu-ne bateriile pentru o alta zi la fel de plina!

---

VIZUALIZĂRI: 16816 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI