O zi in Cairo

TIPĂREȘTE

Am vizitat Egiptul putin mai altfel decat obisnuiesc romanii sa o faca. Am fost intr-un pelerinaj, in grup organizat insotit nu numai de ghid, ci si de preot. Urma sa mergem pe urmele parintilor pustiei, sa vizitam manastiri izolate in desert si sa poposim in locurile in care s-a adapostit Sfanta Familie in fuga in Egipt.

Despre toate acestea am scris cate ceva aici (vezi impresii) si aici (vezi impresii)

Dar pentru ca eram pe taramul faraonilor, nu se putea ca programul sa nu includa si vizite la piramide – minunile care au rezistat atat de mult timpului, la Muzeul de Arheologie al Egiptului din Cairo, la noua biblioteca si locul vestitului far din Alexandria, precum si la vestigiile istorice de langa Luxor, bucurandu-ne in final si de o croaziera "by night" pe Nil.

Asadar, atat ghidul cat si preotul au avut roluri clar delimitate, fiecare preluand conducerea functie de obiectivul vizitat. De ce am ales aceasta formula? Pentru ca imbinand doua stiluri diferite de turism, mi s-a parut cea mai complexa oferta la vremea aceea. Singurul regret este ca, in cele 14 zile cat a durat circuitul nostru, n-am ajuns pana in sud, la Aswan si Abu Simbel, cu barajul si toate celelalte. Daca la aceasta adaug si faptul ca – fiind intr-un pelerinaj ortodox – in alcatuirea programului au fost evitate cu buna stiinta asezamintele religioase musulmane, vestitele moschei din Cairo si nu numai, veti intelege de ce-mi doresc sa revin in Egipt.

N-as recomanda nimanui vizitarea Egiptului pe cont propriu, ma refer la inchirierea unei masini si strabaterea tarii dupa un program individual, cu harta in fata. Cairo este un oras cu trafic infernal atat ziua cat si noaptea, fiecare circuland asa cum poate, fara a respecta vreo regula. Distantele dintre orase sunt mari, drumul in desert - desi foarte bun - este pustiu si expus pericolelor. Autocarele cu turisti straini sunt escortate si protejate de politie, serviciu care intra in costul unui circuit organizat.

Am aterizat la Cairo la ora 2.15 dupa un zbor bun si am avut parte de o primire frumoasa. Un ghid local, un tanar egiptean bun cunoscator al limbii engleze, ne-a intampinat cu o pancarda mare "Pilgrimage Group", iar politia de frontiera ne-a preluat cu prioritate si operativitate pentru controlul documentelor si viza.

Autocarul ne-a condus prin agitatia orasului puternic luminat, care pare ca nu doarme niciodata, la Hotel Cataract Pyramids. Oricat de luxos era hotelul, prima noapte petrecuta aici n-a fost una de odihna. Patru ore si jumatate de somn nu ne-au fost suficiente dupa agitatia zborului si socul temperaturilor gasite in Cairo. Lasasem in urma o capitala rece si mohorata la inceput de noiembrie 2008, iar dupa doua ore si jumatate am aterizat intr-o alta capitala, cu temperturi nocturne de 18-20 de grade.

Obositi si mahmuri, dupa micul dejun, autocarul si ghidul egiptean ne-au preluat si ne-au purtat spre periferia vestica, pe platoul Giza. Prin ceata poluarii marelui oras care pare haotic pentru un european, am zarit vestitele piramide cu mult inainte de a ajunge in apropierea lor.

Pe marginea stancoasa a desertului, pe un teren nivelat, autocarele debarca zilnic mii de turisti din toata lumea veniti sa admire aceste minuni ale lumii antice. Am trecut printr-un filtru de securitate asemanator celor de la aeroport si am inaintat pe terenul pietros si nisipos de langa grupul celor 11 piramide (3 mari si 8 mai mici).

Pretutindeni sunt vanzatori ambulanti de suveniruri ieftine si localnici cu camile care asteapta amatorii de plimbare, contra cost, fireste. Politia turistica, de asemenea calare pe camile, incearca in zadar sa alunge pe cei ce-i agaseaza pe turisti.

Solul din ce in ce mai incins pe masura ce soarele se ridica pe cer, era ca o soba fierbinte in miez de iarna. In aceste conditii, ghidul ne-a facut o frumoasa si parca mult prea lunga expunere privind istoria piramidelor.

Vechii egipteni au construit in decursul unui mileniu aproape 100 de piramide care serveau drept camere mortuare pentru familiile regale. Credinta lor era ca piramidele faceau ca trecerea faraonilor in viata de dincolo de moarte sa fie mai usoara.

Cele trei piramide enorme pe care le priveam, au fost construite de regele Khufu, de fiul si de nepotul sau. Marea Piramida sau Piramida lui Keops, cea mai mare dintre ele, a fost construita de Khufu si este singura dintre cele "Sapte minuni ale lumii" care a rezistat din antichitate pana in prezent. Se spune ca Marea Piramida a fost construita din peste 2 milioane de blocuri de piatra si are inaltimea unei cladiri cu 50 de etaje. Baza este un patrat aproape perfect, laturile fiind orientate spre cele patru puncte cardinale.

In lunga perioada in care au fost ridicate, constructiile piramidale egiptene au evoluat de la terase suprapuse in trepte (ni s-a sugerat sa ne imaginam un tort al miresei), la structura piramidala neteda.

Cand faraonul murea, trupul sau era tratat cu anumite substante, apoi era infasurat cu fasii de panza pentru a fi pastrat ca mumie. Mormantul de tip piramida in care era depusa mumia, in credinta Egiptului antic era locul prin care faraonul putea trece in viata de dupa moarte. Artistii vremii au cioplit pe peretii incaperii funerare hieroglife menite sa-l protejeze pe defunct in calatoria sa. Scrierile hieroglifice - imnuri, formule magice, instructiuni privind comportamentul ce trebuia adoptat in fata zeilor - constituie Textele Piramidelor, subiect de studiu pentru cercetatori.

Multe morminte-piramida au aparut pe malul vestic al Nilului, in partea in care apune soarele, crezandu-se ca spiritul faraonului paraseste trupul imbalsamat si calatoreste zilnic pe cer impreuna cu soarele. La apus spiritele se intorc in morminte pentru a se odihni si revigora, de aceea, in timpul ceremoniei funerare, se puneau in mormant si ofrande de hrana.

Chiar daca structura interna a piramidelor nu este similara, intrarea este intotdeauna in centrul laturii de nord. De aici un coridor ingust duce la camera funerara din centrul piramidei. Uneori se construiau si alte incaperi in care se pastrau obiecte folosite in ritualul funerar, precum si cele necesare defunctului in viata de dincolo. Realizate din materiale pretioase sau capatand valoare prin vechimea lor de cateva milenii, aceste obiecte au constituit o tentatie pentru jefuitorii de morminte.

Piramida lui Khufu (Keops) are alaturi altele mai mici, cele mai impunatoare fiind piramidele faraonilor Khafre si Menkaure, fiul si nepotul lui Khufu. Construita in timpul domniei lui Khufu (2551-2528 i. H.), piramida a fost vandalizata de mai multe ori, iar eroziunea a indepartat o buna parte din materialul din exterior. Inca se poate vedea intrarea situata la cativa metri deasupra bazei, pe latura de nord, construita pentru a fi folosita doar o singura data, la ceremonia funerara.

Desigur, curiozitatea noastra era la cote maxime in fata acestor colosi care au solicitat o munca titanica din partea lucratorilor si specialistilor angajati de faraon. In timp ce ghidul ne vorbea, ne imaginam cum poate fi in interior.

Pentru vizitatori, accesul in interior era permis numai in piramida lui Khafre. Contra sumei de 5 dolari, am capatat dreptul de a patrunde in misterul acestei constructii antice. Trebuie sa mentionez ca in interior nu numai ca fotografiatul este interzis, dar se interzice si intrarea in piramida cu aparate foto sau video. Acestea sunt colectate de ghizi in cutii speciale si inapoiate la iesire. De o parte si de alta a intrarii sunt oameni de ordine care urmaresc cu vigilenta fiecare miscare.

Si acum, momentul sinceritatii totale: am fost dezamagita de interior. Ma asteptam sa vad hieroglife, pasaje secrete, statuiete... ceva care sa aminteasca de ceea ce a fost acum cateva mii de ani, dar n-am avut parte decat de o anevoioasa coborare pe un postament de lemn printr-o galerie prost ventilata si pe alocuri foarte joasa, necesitand mersul piticului. Nu aveau loc decat doi oameni (cate unul pe fiecare sens de deplasare), se mergea in sir si cateodata simteai o lipsa acuta de aer. La capatul coridorului era o incapere mai larga, cat o camera, in care era un sarcofag gol. Probabil al lui Khafre. Tot aici erau doi oameni de ordine langa un insuficient aparat de aer conditionat, care urmareau miscarile noastre. In interiorul piramidei lui Khafre am aflat ca piramidele sunt uluitoare, dar... numai pe dinafara. Mai mult decat atat, vreau sa avertizez ca persoanele cu dificultati de deplasare si mai ales cele cu probleme de respiratie nu au ce cauta in interior.

N-am parasit platoul Giza fara sa vizitam Sfinxul o alta relicva antica importanta care-i atrage pe vizitatori. Figura mitologica infatisand un leu cu cap uman, ne-a intampinat imobil, acelasi de mii de ani, dar cu nasul spart.

Platoul Giza, foarte intins, a fost ferit de invazia cladirilor orasului care se extinde tot mai mult. Autoritatile conserva si protejeaza aceasta zona, singurele modificari fiind drumurile de acces pentru autocare pana in apropiere de obiective.

Am parasit platoul Giza si ne-am indreptat spre Muzeul de Arheologie al Egiptului (sau Muzeul Egiptean). Aici totul este real. Ne-am convins ca faraonii chiar au existat, iar marea lor credinta in zei si in viata de dincolo de moarte sunt dovedite de bogatiile de neimaginat pe care le-am vazut aici. Masca de aur a lui Tuthankamon, multe mumii, foarte multe sarcofage imense si nespus de pretioase, papirusuri vechi, statui ce impodobeau candva mormintele regale, ne-au dovedit ca toate acestea au existat. Muzeul este imens si necesita o zi intrega pentru a fi vizitat. Sapaturile care se fac in jurul orasului scot la ivela mereu alte si alte marturii ale vietii de acum cateva mii de ani. Am fost informati ca imensul muzeu a devenit neincapator, iar atunci (2008) se construia inca o cladire. Si la Muzeul Egiptean fotografiatul este interzis si aparatele foto-video raman la poarta urmand a fi recuperate la plecare.

Cum poate fi incheiata o zi atat de obositoare in Cairo?

Fabrica de Parfum, mai curand un laborator mai mare, cu sala de primire si prezetare, ne-a intampinat cu mirosurile cat se poate de atragatoare ale parfumurilor egiptene. Oare care sa fi fost preferatul Cleopatrei? Eram prea obosita pentru a savura frumusetea momentului, dar retin ca am adulmecat si am probat sumedenie de esente, pana la urma cumparand doar una. Dificila alegere!

La Institutul Papirusului am vazut pentru prima oara planta din care se extrage fibra, precum si modul in care se realizeaza papirusul, acest material care a insemnat cultura pentru antichitate. Lucrarile decorative realizate pe papirus expuse pentru vanzare, pornesc de la 50 euro si ajung la cateva mii functie de marime si grad de dificultate. Sunt adevarate opere de arta papirusurile artizanilor profesionisti egipteni, fara comparatie cu ceea ce ofera - contra unui dolar - vanzatorii ambulanti din toate punctele de interes turistic. Papirusul veritabil este scump, imitatia din coaja de banana este ieftina.

Chiar daca e tarziu sau sunteti obositi, pentru ca nu se intalnesc in fiecare zi, cred ca aceste experiente merita.

Dupa 14 zile de circuit in Egipt - tara a unei civilizatii foarte vechi, fascinante si misterioase, care inca isi pastreaza tainele bine ascunse - am revenit in Cairo. "Orasul celor 1000 de minarete", cu o populatie de aprox. 20 milioane de locuitori (in afara de turisti si provincialii care vin zilnic la lucru), Cairo este cel mai aglomerat oras al Africii.

Dupa o croaziera "by night" pe Nil, servind cina in acordurile muzicii traditionale si admirand feeria de lumini de pe maluri, ne-am indreptat spre aeroport pregatindu-ne pentru decolarea catre Romania.

---

VIZUALIZĂRI: 3459 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI