Agapia, manastirea 'roiului de albinute'

TIPĂREȘTE

Mănăstirea Agapia este unul dintre cele mai cunoscute şi mai apreciate monumente din tinuturile nemtene, un nepreţuit tezaur de artă, unic prin capacitatea sa de a dezvălui specificul şi origina litatea spiritualităţii româneşti. Sihastrul Agapie a ridicat o bisericuta din lemn, impreuna cu ucenicii sai, in secolul al XIV-lea, pe locul numit “Livada parintilor”. Distrusa de o avalansa de zapada intr-o zi de Paste, biserica lui Agape a fost reconstruita intr-o alta locatie si anume, in “Poiana lui Eufrosin”, in imediata apropiere a fostei locatii. Aceasta a primit hramul “Minunea Arhistrategului Mihail din Colose”. In secolul al XV-lea, cand si aceasta biserica s-a ruinat, a fost construita sihastria de la Agapia din Deal. In jurul anului 1600 insa, datorita infiltratiilor de apa, o parte din calugari s-au mutat in vale, unde au ridicat o biserica. In jurul acestei biserici s-a dezvol tat Manastirea Agapia Noua.

După 1600, un număr tot mai mare de călugări s-au strămutat de la Agapia Veche la Agapia din Vale. Constructia bisericii mari de la Agapia s-a realizat intre anii 1642-1644. Deasupra intrarii sudice a bisericii, stau scrise, ca o marturie a veacurilor trecute, urmatoarele: ”In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Iata eu robul lui Dumnezeu, Gavriil Hatman cu Cneaghina Lili ana, facut-am si am zidit aceasta Manastire Agapia din nou zidita, in zilele blagocestivului si de Hristos iubitorul Domnului nostru Ioan Vasile Lupu Voievod. Si s-a inceput zidirea in anul 7150 (1642) octombrie 16 zile si s-a savarsit la anul 7152 (1644) septembrie in 3 zile si s-a sfintit in anul 7155 (1647) septembrie 12”. In cei 3 ani care au trecut de la zidire pana la sfintirea bisericii, ctitorii au construit si careul de chili care, impreuna cu turnul clopotnitei si a zidurilor, te infioara prin masivitatea si impunatoarea trainicie a zidurilor din piatra de granit. Dar batrana Manastire Aga pia nu se poate lauda numai cu frumusetea data de simplitatea arhitecturala, aceasta fiind jefuita de nenumarate ori, de diferite ostiri straine, fiind transformata la un moment dat si-n grajduri pentru cai, calugarii fiind nevoiti a se retrage in munti, timp de 2 ani. Dar marele dezastru a avut loc in anul 1821, dupa cum este consemnat pe peretele Nordic al bisericii”Sf. Voievozi”: ”Aceasta sfanta manastire au patimit primejdii cu arderea focului, atat inlauntrul cat si afara, despre turci, la tulburarea ce s-a urmat in anul 1821, la septembrie 16 zile, atat chiliile inauntru, cat si pe afara dim prejur. Iara in anul 1823, in zilele prea inaltului domn Ioan Sandu Sturza Voievod, prin blagoslove nia prea sfantului mitropolit al Moldovei, Chirio Chir Veniamin Costache si prin osardia si sargu inta surorii preasfintiei sale maica Elisabeta schimonahia, stareta acestei sfinte manastiri, s-au mermetisit si s-au tencuit, atat inauntru cat si inafara si s-au si acoperit din veniturile manastirii si ajutorul crestinilor. Drept aceasta, spre vesnica pomenire a acelora ce s-au ostenit si au ajutat si spre aducerea aminte de primejdia ce s-au intamplat, s-au insemnat pe aceasta piatra, anul 1823, iunie 30.”

Insusi pictorul Nicolae Grigorescu s-a apucat sa picteze biserica in anul 1823 1858, dar intr- noapte de vara din anul 1903, manastirea e mistuita de un alt incendiu.

Cu o istorie atat de zbuciumata, in ciuda soartei potrivnice, calatorul ostenit este tulburat de purita tea, semetia si splendoarea batranei manastiri, iar primul gand pagan care te cuprinde la vederea acestor splendori, este sa-ti odihnesti capul in poala Maicutei Domnului, dupa ce, flamand si obo sit, te-ai infruptat cu bunatatile iesite din mainile maicutelor, harnice precum albinele intr-un stup, bunatati ce te imbie inca de la intrare, printe painile dolofane si “gavanoasele”cu serbet si dulceturi de toate soiurile, vorba lui Ionel Teodoreanu.

…Si-apoi, cufundat in somnul cel mai pur, sa te cufunzi in lumea viselor din copilaria lipsita de griji, sub rasuflarea blandei Maici, leganat de aripile ingerilor ce plutesc parca la tot pasul, in eterul diafan, imbibat cu mireasma miilor de flori crescute cu grija maicutelor.

---

VIZUALIZĂRI: 2541 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI