Carinthia - Plăcerea de a trăi - episodul 2

TIPĂREȘTE

Continuare de aici.

Pentru a 4-a zi a sejurului din Austria am planificat o urcare la inaltime, cu 3 funiculare si un trenulet, toate acestea insemnand ‘’Reisseck-Bergbahnen’’. Acest obiectiv se afla situat pe drumul national 106, la circa 25 de km de Seeboden. Indicatoare situate pe drum va atrag atentia asupra acestui punct de atractie. Trenurile/funicularele pleaca la un interval de 20 de minute, iar in momentul cand va cumparati biletul, sau validati cardul trebuie sa alegeti ora la care vreti sa urcati si sa va intoarceti de sus, deoarece capacitatea de transport este limitata.

In aproximativ 25-30 de minute se urca de la 719 la 2245 m deci o diferenta de nivel de 1526 m cu o inclinatie maxima fabuloasa – 82%. In funicular de multe ori ai senzatia ca vei cadea peste cei din fata si trebuie neaparat sa te sprijini sau sa te tii de bare. Se schimba de 3 ori funicularul si se ajunge la statia de sus de unde se deschid privelisti frumoase asupra muntilor Hohe Tauern. Aici sus ne urcam intr-un trenulet care timp de vreo 10 minute merge doar prin tunelul sapat in munte si ne urca pana la o altitudine de 2245 m. Bineinteles ca si aici este ‘’Bergrestaurant Reisseck’’ cu terasa si umbrelute. Un drum de 15 minute ne duce pana la primul baraj si lacul de acumulare Muhldorf (sunt doua baraje si lacuri), iar acest baraj se poate vizita si in interior cu un ghid. Sunt trecute orele de vizitare, iar o asemenea incursiune dureaza cam 90 de minute. Mai multe trasee montane incep de pe acest platou. Atentie la ora aleasa pentru intoarcere, plimbarile pe aici va pot face sa uitati cum trece timpul.

Dupa vreo 2 ore am coborat si ne-am continuat drumul inca vreo 10 km catre defileul si cheile Raggaschlucht aflate in satul Flattach de pe valea Moll. Paraul Ragga a creat de-a lungul anilor un canion spectaculos – probabil unul din cele mai frumoase din Alpi. Dupa parerea mea este peste Lichtensteinklammm de langa St. Johann in Pongau. Traseul care are o lungime de aproximativ 800 m este foarte bine amenajat, cu podete din lemn, si serpuieste printre stancile verticale. Zgomotul ca de tunet al suvoiului care isi face loc printre stanci, face comunicarea dificila. Numeroase cascade asurzitoare, momentele in care stropii de apa te racoresc fac foarte atractiv acest traseu.

Este accesibil si familiilor cu copii, desi trebuie avut in vedere ca sunt multe trepte, deci se urca destul de mult. La capatul canionului ne ‘’intampina’’ zgomotos o cascada de circa 25 m (numai buna de fotografiat) si cateva bancute unde va puteti odihni. Coborarea se face pe un alt traseu care se parcurge prin padure timp de circa 15 minute. Intregul parcurs dureaza aproximativ o ora, functie si de pauzele pentru fotografii. Chiar langa parcare este o cabana-pensiune cu restaurant, iar pe terasa puteti lua o gustare, o bere sau un apfelstrudel. Puneti si acest obiectiv pe lista voastra, daca ajungeti in zona…pentru ca merita.

In fiecare seara (cu exceptia celei in care am fost in Villach) faceam una din deja ‘’traditionalele‘’ plimbari prin Spittal am Drau (aflat la 6 km) sau prin Seeboden si luam cate o inghetata delicioasa. Stiu ca o sa ma compatimiti, pentru ca mi-a fost tare greu sa aleg din multele sortimente oferite.

Urmaream in fiecare seara prognoza pentru urmatoarea zi si cum pentru ziua a 5-a se indica o vreme buna am decis sa mergem catre una din primele 3 atractii din Austria (in opinia mea) si anume Grossglockner Hochalpenstrasse. La acest proiect major, ‘’pus la cale’’ de inginerul Hofrat Franz Wallack au lucrat mai mult de 3000 de muncitori, intre 1930-1935. Impresionantul rezultat, cunoscut la acea vreme ca ‘’Drumul de Vis din Alpi’’, are o lungime de aproape 50 de km si o latime de 7,5 m, cu o inclinatie maxima de 12%. Deschiderea oficiala a avut loc pe 3 august 1935. Costul constructiei drumului calculat la data de 16 aprilie 1936 a fost de 53,5 milioane euro.

Aceasta trecatoare prin Alpi era cunoscuta inca de pe vremea romanilor - fapt dovedit de o figurina din bronz de 17 cm, datand din secolul I e. n., care a fost gasita la o altitudine de 2570 m, langa Hochtor, in timpul constructiei drumului. Partea sudica a fost de asemenea interesanta pentru romani, care extrageau aur din regiunea Heiligenblut. In timpul iernii zapada ajunge pana la 5 m, circa 99 zile pe an sufla un vant puternic cu rafale de 150km/h, si cam 230 zile pe an ninge. Clima de la capatul drumului Grossglockner este echivalenta cu cea din Siberia.

Daca vreti sa vedeti cateva imagini despre cum se curata de zapada acest drum click aici

Acest drum alpin ajunge pana la altitudinea maxima de 2571 m atinsa in varful Edelweissspitze. De aici aveti o priveliste superba asupra varfurilor de 3000 m. Daca veniti dinspre Bruck/Kaprun/Zell am See pentru a ajunge langa cel mai inalt varf din Austria – Grossglockner 3798 m, trebuie sa treceti prin tuneleul Hochtor aflat la altitudinea de 2504 m. Acum noi am venit dinspre Heiligenblut (mai fusesem in 2004 dinspre Kaprun) si prima priveliste spectaculoasa este cea a Hoher Sonnblick - 3105 m – in varful caruia se afla si cea mai inalta statiune meteorologica din Austria. Dupa inca 5-6 km drumul se bifurca, iar la stanga se merge catre Franz-Joseph-Hohe.

De pe acest platou aflat la altitudinea de 2369 m aveti o priveliste asupra varfului Grossglockner si ghetarului Pasterze. Acesta este cel mai mare ghetar din Austria si are o lungime de 10 km, o suprafata de 180 km² si o grosime maxima de 220 m. Un funicular va poate duce pana la marginea fâşiei de gheaţă si daca sunteti echipat cu incaltaminte corespunzatoare va puteti aventura pe gheata alunecoasa.

Pe marginea drumului veti vedea panouri informative care ofera amanunte despre ghetar, marmote si biotopul local. Ca veni vorba de marmote…am admirat minute in sir cateva exemplare durdulii, care iesisera la soare sau la o gustare oferita cu generozitate de turisti. Ele pot fi intalnite pe drumul catre parcarea etajata pe 4 nivele din fata varfului Grossglockner. Sunt panouri care semnalizeaza prezenta lor si daca aveti noroc si putina rabdare le puteti vedea. Am si mici filmulete cu aceste dragalase animale si le voi pune aici. Iata linkurile: click aici si click aici.

Un restaurant cu ‘’panorama terasse’’ si cu un lift exterior din sticla, un centru de informatii pentru vizitatori, un magazin cu suveniruri si doua figurine ale imparatului Franz Joseph si consoartei Elisabeth (unde va puteti ‘’transforma’’ si voi in feţe regale), completeaza acest idilic tablou. Vremea buna este obligatorie pentru a va putea bucura pe deplin de tot ce ofera acest loc minunat.

Intorcandu-va la bifurcatie, o luati la dreapta spre Hochtor. Aici sus la 2575 m este granita dintre cele doua landuri in care se afla acest drum – Carinthia si Salzburg. Puteti devia putin de la drumul principal ca sa urcati pe Edelweisspitze. In multe locuri zapada era prezenta desi era 12 iulie. Drumul continua catre Zell am See si deoarece tichetul cumparat este pentru 24 de ore puteti iesi de pe drum si reintra de cate ori doriti. Drumul este inchis pe timpul noptii (nu pe vorbe ci cu bariere), iar ultima intrare se face cu 45 de minute inainte de ora inchiderii - verificati orarul. Nu trebuie sa ratati acest drum extraordinar, peisajele spectaculoase si …marmotele.

La coborare ne-am oprit pentru 30 de minute in Heiligenblut, unde puteti admira frumoasa biserica Sf. Vincent datand din sec. XV, prezenta in mai toate vederile cu acest sat.

Ziua a 6-a am dedicat-o vizitarii a doua muzee: unul in aer liber – Bonsaimuseum din Seeboden si Erlebniswelt Eisenbahn, cea mai mare expozitie de trenulete din Austria din Spittal am Drau. Bonsaimuseum este cel mai mare muzeu de acest gen din Austria. Gradinile Zen constituie un cadru ideal pentru prezentarea arborilor bonsai pe o suprafata de circa 3000 m². Multi din arbustii de aici au peste 100 de ani si ofera niste aparitii spectaculoase. Mici lacuri cu pesti viu colorati si multitudinea de pomisori, aranjati fiecare in alt fel fac interesanta aceasta vizita.

Cel de-al doilea muzeu, cel cu trenulete, este construit pe o suprafata de 300 m². Puteti urmari 85 de locomotive si 350 de vagoane moderne si mai vechi, care formeaza trenuri intercity sau trenuri de marfa si se ‘’plimba’’ de-a lungul a 600 m de sine, prin orase, peste munti, prin tunele, prin peisaje create fidel dupa original. Totul este functional de la bariere si macaze pana la telecabine si stopuri. Este o atractie pentru mari si mici si poti sta minute in sir sa privesti circulatia trenurilor prin decorurile spectaculoase.

Putin dupa ora pranzului am plecat catre lacul Weissensee aflat la 25-30 de km de Seeboden. Desi este situat la o altitudine de 930 m, in timpul verii apa poate ajunge la 24 de grade ceea ce il face ideal pentru baie. Regiunea in care se afla acest lac este arie protejata si astfel natura este in multe locuri neatinsa de actiunea omului. Partea estica a lacului este nelocuita si se poate ajunge acolo doar pe apa. Pe doua treimi din suprafata lacului este interzis accesul barcilor cu motor cu exceptia transportului public cu vaporase. Debarcaderul se afla in mijlocul lacului avand legatura cu podul care-l traverseaza. In unele locuri este interzis si accesul cu masina, dar exista un autobuz pus la dispozitia turistilor. Mai multe specii de pesti (in special pastravi, crapi, biban si stiuca) populeaza apele lacului. Se pot inchiria barci, se poate face plaja, va puteti plimba prin sate sau pe malul lacului …. in cateva cuvinte – relaxarea este cuvantul de ordine aici. Vara pe acest lac se antreneaza loturile de canotaj ale Germaniei pe care le-am si vazut la lucru, ‘’tragand’’ la rame.

Ultima zi a fost ‘’alocata’’ ‘’colindului’’ prin magazine si cumparaturilor de suveniruri si mici cadouri precum si plimbarii prin cele doua orase, gazde prietenoase pe durata a 7 zile. Seara am asistat la un spectacol folcloric oferit de copii si tineri din mai multe tari europene si nu numai. Pe malul lacului mai puteti alege ca loc de cazare un alt sat situat la 2 km de Seeboden si anume Millstatt.

Acesta a fost concediul din 2011 cu foarte multe locuri frumoase, cu linistea care iti este data de faptul ca la ei totul este cum trebuie, cand trebuie, unde trebuie si nu ai nici un stres in a cauta un loc unde vrei sa te relaxezi. Casutele cochete, frumos decorate cu flori, calitatea drumurilor, corectitudinea celor din magazine care iti dau restul pana la ultimul cent, respectul care iti este aratat si cu care esti tratat peste tot, peisajele superbe – toate acestea la un loc contribuie la un concediu minunat si la ‘’incarcarea’’ full a ‘’bateriilor’’ (nu va faceti prea multe griji - de la Nadlac incep sa se descarce).

Ma bucur ca AmFostAcolo, si ca v-am putut impartasi cateva din locurile vazute si sper ca aceste relatari sa fie utile si altor doritori de concedii/excursii in care sa simti ca esti binevenit…... intr-o tara straina.

Cateva linkuri utile

www.seeboden.co.at

www.verbund.com/tm/de/malta

/www.verbund.com/tm/de/reisseck

www.carintia.at

www.grossglockner.at/en

Schöne Ferien!

P. S. - Las la alegerea lui webmaster 13 o melodie…. stiu ca va gasi ceva potrivit. Multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 5678 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI